Ca de obicei, sunt ocupata cu scoala acum, desi ma simt intr-o faza creatoare…
Dar creatia necesita hotarare si al dracului chef de scris. N-am.
Ma uit la Daria (look it up) si sunt intr-o faza foarte antisociala. Tare, nu?
Voiam deci doar sa dau un semn de viata, n-am murit inca, desi mor de durere de cap. pa.
Postul de mai jos este rezumatul unei revelatii extrem de puternice, care m-a facut sa tresar. Dupa lungi incercari de a-mi analiza viata intr-atat incat sa inteleg propria-mi personalitate, intr-un sfarsit am avut parte de cea mai frumoasa experienta “psihica” vreodata.
Intr-o alta ordine de ide, weekendul acesta a fost unul foarte placut si nou in acelasi. Ca bonus, am si intretinut o conversatie lunga cu varul meu, cu care nu am mai vorbit asa mult de o perioada buna de timp.
E placut, stii, sa aberezi asa.
A world as good as mine will rely only on truth, happiness, peace and love. It will love all living things, it will enjoy every bit of nature, it will divinize all songs and it will love someone eternally, powerful, sunshine. A world as good as mine will judge no one, will hold on long, meaningful conversations with all beings it’s close to. It will be at peace with itself, and with all that surrounds. It will be tthe world of worlds, with now sorrow, no pain, no tears. It will be the perfect universe for all lost beigns in it, it will be a cradle for the ones full of pain, it will be the savior, it will be the god to which they can all send their thanks…
If I could, I would fill the world with color, with beautiful drawings, iwould be the world of all my dreams… It will a truth so ancient, it was never even understandable. Sounds full of beauty, full of colour, full of taste and feelings. I made me, I made my world so perfect, it makes each of my seconds worth living, each feeling overgrown, peaceful… Beautiful!
Every second must be the beatifullest of your entire life. You have to know the truths that makes us what we are, you have to one of those few beautiful people, who understand the value of life.
Beautiful as it is
Fry este un loser, care din greseala se ingheata si ajunge in viitor… 1000 de ani in viitor. Acest cartoon, Futurama, ofera o vizione completa si noua asupra viitorului, neomitand probleme actuale, transmise in viitor. Dotat cu umor ca Superman cu chiloti, magnific la orice ora a zilei, te binedispune mereu. Plus, animatia este foarte trippy, aproape la fel ca animatia din The Simpsons. Dooh, au acelasi “autor”, Matt Groening. Eu consider Futurama un series mai bun si mai bine realizat decat The Simpsons, doar ca a premierat la momentul nepotrivit… exact DUPA simpsoni… Pacat, ar fi avut un succes enorm, asa a ramas un pic pe langa. Pe bune, trebuie sa va uitati macar la un episod, sunt bestiale toate. Sunt si cateva filme! 
Seria 1, ep. 1 complet, AICI. De asemenea, pe site va puteti uita la toate episoadele, si si la filmele Futurama si multe altele.
Download filme:
Futurama – Bender’s big score AICI.
Futurama – Bender’s Game AICI.
Futurama – Into the Wild Green Yonder AICI.
Futurama – The Beast with a Billion Backs AICI.
Si spuneti-mi ca nu sunt tare! Pofta mare la viitor, vizionari placute, sper sa se uite careva, chiar merita.
Ma simt minunat de amortita la ora actuala, somnul si stresul din ziua de azi m-au coplesit, si acum sunt foarte loving. Cu aceasta ocazia rara, chiar rara, cand sunt loving, vreau sa va urez:
Vise placute! - deoarece visele ne fac noptile si zilele frumoase, mai ales cand ne si amintim de ele. Eu una imi iubesc visele, mereu “scot” ceva din ele, e interesant procedeul. Deci, noapte buna si vise placute!
Daria este un desen animat vechi, din ‘97, care are in plin pan o liceeanca cam ciudata, obscura si in acelasi timp foarte nonconformista. Seria “Daria” penibilizeaza adolescentii din zilele noastre, razand de ei cu ajutorul umorului negru al Dariei. Stilul de desen este unul foarte fluid, nu ca Robot chicken, expresiile personajelor fiind hiperbolizate, trasaturile lor la fel, in concluzie aratand ca niste caricaturi toti. Un desen foarte reusit din punctul meu de vedere, cu putine elemente plictisitoare si cu multa morala printre randuri. Un desen pentru o dupa-amiaza obosita!
Seria 1, ep. 1 pe trilulilu, episod complet.
Seria 1. ep. 1 partea 1 pe youtube, episoade impartite in doua/trei videouri. – nu va mirati daca episoadele sunt oglinzi, veti vedea.
Click si continuati cautarile, daca va intereseaza Daria.
p.s. : Desenele inlocuiesc cafeaua pentru mine, din cate am observat. Si e mult mai bine si mai sanatos, mai ales daca pastrez o distanta de 20 de cm de monitor. :-”
Pe biroul meu se afla un monitor un pic prea mare pentru mie, un modem folosit si plin de praf, chipsuri, dulciuri, un pahar de juice de portocale, o crema de maini, si o caseta cu bijuterii. Notice something?
De azi sunt oficial o nefumatoare. M-am lasat, dupa trei ani de cheltuiala si nervi din cauza lor, in sfarsit m-am lasat de fumat. It’s quite a relief, serios. Ma simt mai libera, pot sa ies undeva chiar daca nu am tigari, nu imi mai fac nervi pentru ca nu am tigari, e un sentiment cu totul nou pentru mine. Si camera mea nu mai pute! Frumos, nu?
OCTOBER 8 – THE DAY I QUIT SMOKING
De azi incolo, go green, go nature, go health, cat mai mult! M-am hotarat sa imi schimb viata de tot, si abatarea asta… the first stepping stone. In plus, vrea sa mor in consecinte palpitante, nu in pat cu depresie respiratorie la 50 de ani.
In alta ordine de idei, I’m hooked on two new things:
1. desene
2. doodah
Si intr-un numar viitor va voi prezenta cele mai tari desene, evident, cu linkuri spre episoade ori download! Pentru ca merit. In plus, anul asta am multe de facut, trebuie sa ma organizez ca atare. Diseara ma distrez altfel, fara tigari, doar cu spliffuri, si voi manca dulciuri, si voi juca carti, si voi asculta reggea, voi desena si voi scrie, voi face tot ce imi trece prin cap.
Fumatul te face un sclav. Pe bune, pana acum, fara tigari ma simteam neputincioasa, slaba, obosita, stresata. Simteam ca aveam nevoie de o tigara ca sa fiu ok. Acum m-am hotarat, nu mai am nevoie de nimic. Si intreg procesul este simplu: motivatie s-atat!
Nu serios, chiar vreau sa imi schimb viata. Voi da cateva examene de limba, va voi povesti despre alea intr-un numar viitor, am programate multe concursuri si toate alea, ca de obicei, si vreau ca sa-mi petrec vacanta de iarna in strainatate.
Aduceti-mi aminte sa fac sport in fiecare seara, mananc cat o vaca din cauza lipsei de nicotina si tigari. Serios. De 3 ore mananc incontinuu, e de rau. Dar voi rezolva si asta.
Hai, pa, ne auzim mai incolo, acum doar trebuia sa fiu mandra de mine.
Azi la scoala mi-am acumulat circa o galeata de nervi, care inca este prezenta si asteapta sa fie varsata pe cineva. Sa speram ca acel cineva va fi un leagan furios ori o bucata de iarba mult prea galbena ca sa fie admirata. Ia sa vedem, ce-i cu galeata aia.
Scoala imi cere sa respect unele legi, norme, chestii etice, morale, toate alea, ca altfel imi impun nu stiu cate pedepse de nu stiu cate feluri. Ok, eu m-as conforma cu placere, daca si ei respecta propriile legi si norme, impuse in scoala chiar de catre institutie. Dar de ce sa ma conformez si sa am obraz sa ma duc dupa capul lor cand ei, institutie care se considera una faimoasa si elocventa si vrea sa isi pastreze faima obtinuta, sau sa o faca si mai faima, nu isi respecta legile??
Ok, sunt de acord, e totul bine. De obicei fac tot ceea ce am mentionat mai sus.
Deci, eu ca elev, cum naiba sa respect tot ceea ce mi se impune, cand nici ei nu o fac? Acesta se numeste exemplu? Deic refuz sa ma conformez cand ei, institutie de rang nustiucum, nu dau doi bani pe noi? Sunt unii care ma inteleg si imi respecta drepturile (!!!) dar restul incearca sa ii conformeze si pe astia. Nebunie curata. Uneori ma simt ca o sclava, chiar daca ma distrez la scoala.
* – scuzati-mi expresia. o merita.
Am citit cateva comentarii pe tema asta, comentarii ale unor elevi si.. sunt pur si simplu oripilata.
Majoritatea tinerilor habar nu au despre ce vorbesc, si vor mini-vacante de 2, 3 luni. Incet-incet observ cum tinerii se duc pe apa sambetei, serios. Toti cred ca nu au nevoie de educatie, sau de scoala, ca ar putea sa invete singuri, on-line sau mai stiu eu cum… Bai… Sunt pur si simplu trista cand aud asa ceva… Toti sunteti de aceeasi parare? Ca scoala e inutila? Ca oricum nu facem nimic cu stiinta acumulata? Ca profesorii sunt prosti pentru ca ne dau TEME?
Poate ca un fiu de Guta sau o fiica de MJ nu are nevoie de un loc de munca mai incolo, dar restul da. Si ei ar avea nevoie de cultura generala, dar ce sa le ceri? Copii bogati nu dau doi bani pe asta, dar sa fim seriosi, nici cei intr-o situatie financiara subzero… Nu stiu cum ajung toti copii asa, sa ureasca tot ce tine de invatat. Chiar nu inteleg. Parintii ar fi de vina? Anturajul? Sunt de acord ca exista scoli in care copii nu sunt tratati ca lumea, li se cere mita ori chestii… Sunt terorizati, mai, dar nu toti! Eu am o scoala stricta, prea stricta, dar ma invata ce vreau! Am prea multe cursuri pe saptamana, dar totusi, invat ceva si profesorii mei, cum am mai povestit, isi dau toata silinta ca noi, elevii sa beneficiem de tot ceea ce stiu ei.
Ma simt singura la ora asta. Sper ca nu toti adolescentii, copii sunt asa. Sper.
Si sper la inca un lucru, cunosc situatia financiara a profesorilor, si nu e de bine… Prea multa munca, pentru mult prea putini bani. Li se scot si sporurile speciala, cum ar fi sporul pentru dirigentie si asa mai departe… Cum sa iti intretii familia cu salariul lor? Mi se pare normal ca vor mai mult. Sper ca parlamentarii, politicienii si toti prostii care nu au loc de bani sa le dea ce li se cuvine si sa inceteze odata cu toata prostia asta. Daca tinerii romaniei raman prosti, Romania va ajunge si mai proasta. (nu ca nu ar fi indeajuns acum, din pacate)
Maturizati-va.
…asculti muzica, la casti. Au nu am mai aavut parte de chestia asta de o saptamana, pentru ca castile mele sunt la reparat, mi-am sutit firele. Si habar nu aveti ce tristete ma copleseste cand MERG pe STRADA, FARA MUZICA.
Mai ales cand gasesc melodii ca astea, pecare le-as asculta non-stop, stiti ce-i aia non-stop ma? Deci asa vreau eu sa ascult melodia asta. Pa.
Toata saptamana asta am fost dusa, intreaga saptamana! Ma gandesc cu groaza ca au trecut cinci zile deja… mi s-a parut a fi o eternitate… Nu pentru ca as fi facut multe lucruri, ci pentru ca eram complet deconectata de la lumea asta, nu stiu daca se intelege.
Te afli intr-un spatiu, fizic esti acolo, dar esti deasupra a tot, superior, un zeu care controleaza tot ce se intampla in jur. Magnific. Culori mult mai intense, ganduri clare si finute, vedere clara si detaliata asupra a ce-i in fata ta, si asupra lumii intregi. Fascinata de absolut tot ce aud, gandesc, vad, simt… Absolut fascinata si obsedata. Habar nu aveti cum e. Chiar daca unele dimineti au fost plictisitoare, acum observ, ca toata saptamana m-a dominat o pace interioara chiar grotesca. Nu stiti, habar nu aveti… N-are cum.
O salvare de la monotonia vietii, un sut care te trimite sus de tot… Chiar daca nu faci nimic diferit, nimic nou, percepi totul altfel… complet altfel. Esti intr-o alta dimensiune si te intorci la radacinile copilariei, te intorci in ziua cand te-ai nascut, si totul te uimeste, filosofia sacra: sa vezi viata ca un nou-nascut. Fiecare pas ti se pare diferit, fiecare simtz al tau este hiperbolizat intr-un fel, nu, nu ma-ntelegi.
E absolut magnific. Nu mai exista frica. Exista o lume peste care tu torni apa, tu esti separat de lume cu un geam, si torni o galeata de apa pe ea. Si prin apa aceea pura, o vezi ca atare, frumoasa, fara depresii, probleme, fara nimic gresit. Si te sperii, cum? esti dumnezeu?, si atunci SIMTI ca stii totul. Simti ca stii. Nu va puteti imagina, nu, nu… E prea complex. Sunt o persoana noua, nu ma mai grabesc, sunt calma, calculata, relaxata, si nepasatoare fata de cei nesemnificativi pentru mine.
E magnific.
Cum am ajuns aici? Stiti, etnobotanice. Stiti. Pare urat nu? Pare idiotic. Nu este… Chiar nu este. Dupa multe ocazii, o saptamana incontinuu intr-un alt univers, te schimbi. Si, crede-ma, te schimbi in bine. Iti place. Nu spun ca asa va fi si la tine, sau la ei, sau la ea, sau la voi… Dar, poate, unii dintre voi veti simti paradisul. Nu, nu sunt o junkie ireversibila, ci doar imbratisez tot ce ma face mai buna. Si e absolut pozitiv. Ca mine. Alternative foarte bune la the real deal, minunat.
Totusi, vreau ca cannabisul sa se legalizeze. Asa nu ar mai fi atatea probleme din cauza traficantilor si a posesiei. Este un dar de la natura. Este un umar pe care te sprijini cand restul naturii nu te mai satisface. Hai s-o spunem asa: natura imi plateste daunele. Tsunami, cutremure, plante otravitoare, si toate alea, tot ce gresesc fata de mine, natura ma consoleaza.
Repet, nu incurajez pe nimeni, dar nici nu sunt de acord cu interzicerea, plus, repet, iar, nu sunt o persoana mai incapabila, am ramas de incredere, responsabila, chiar mult mai responsabila, mai deschisa, mai politicoasa, mai linistita, mai atenta.
Ihh, ce post mi-a iesit mai jos! Eram un pic aiurita, mintile mele, stiti voi, materia cenusie, era un pic dereglata la ora aceea. Infine, gramatica, bat-o vina, ma rog. Dar oricum, chiar avem nevoie de trotuare si drumuri pentru bicla, sk8 si role. Eu una m-am saturat sa nu pot merge pe trotuar, m-am saturat sa imi fie frica sa merg pe drum, ca deh, pe-aici se conduce… nu se conduce, se joaca.
Oricum, nu asta este ideea mea acum. Acum vreau sa va povestesc un pic despre un prof de sociologie. Al meu prof, va sa zica. E tare! (asta ar fi ideea de baza.) Azi am asistat la prima ora de sociologie, si credeam ca va fi un plictis total. Am mai avut ore cu proful respectiv, dar nu sociologie. Mai, si stiam ca nu e un om normal, adept al societatii, stiam ca nu paseste drept, ci tare stramb. Dar azi m-am convins de tot. Vreau sa zic ca mi-am gasit inca o persoana pe care sa o admir, in afara de diriga. Stiti, lumea este a ta daca stii sa admiri. Ei bine, eu persoane nu prea admir. Admir tot ce ma inconjoara, in afara de homo sapiens sapiensii astia pe care ii vad in fiecare zi… Sunt toti la fel.
Profesorul are o mentalitate asemanatoare cu a mea, nu cu aia de copila, ci aia cu asimilarea, stiti voi, teoria mea. Bai (da am zis BAI) am ramas perplexa cand ascultam ce spune! Teoria mea, live, cu aceleasi cuvinte, aceleasi functii de baza… Tot. Plus, mi-a mai deschis mintea un pic, a povestit despre lucruri foarte interesante, si tot asa.
Anul acesta am multi profesori care imi plac intr-adevar. Noua profesoara de istorie, de exemplu, ne explica materia in asa fel incat chiar sa imi pese de ceea ce invatam. Azi, toata ora ne-a povestit despre Hitler, despre antisemitism, fasism si asa mai departe, si chiar mi-a trezit interesul, mai ales fata de personalitatea lui Hitler insusi. Sa nu mai zic de diriga, care ne preda germana! Noi invatam germana cu ajutorul filmelor, cel putin asta am facut pana acum. Si e superb. Am fost atenta la film, si am incercat sa inteleg, si mi-a iesit! Si dupa asta, da-i si spune rezumatul… in germana! Bestial.
Imi plac profesorii mei anul acesta. Am o presimtire ca voi avea rezultate un pic mai bune, si chiar voi invata ca lumea cu astia. Ce bine ar fi daca toti profii ar fi la fel de BUNI ca cei pe care ii am eu. E magnific sa inveti cu o persoana care stie ce vrei sa auzi, cum vrei sa auzi, cat vrei sa auzi, si cat esti dispus sa inveti.
Bine, nu toata lumea e de-o parere cu mine… Unii spun ca tot profesor e, tot nu imi pasa de lectie. Dar mi-am dat seama de ce fac ei asta. Pentru ca sunt al naibii de orgoliosi. Daca la inceput au zis ca, gata, eu nu invat, nu sunt facut pentru scoala, eu sunt un rebel, nu am nevoie de prostia asta… si nu vor nici de-al dracu sa recunoasca ca au gresit. Trist. Nu serios, trist.
Veneam spre casa azi, un pic aiurea, si ma uitam la strada. Deci, se da o tara, un oras, ambele de cacao, se da un drum, se dau masini si camioane. Care-i problema? Hai ca stiti, doar suntem in Romania.
Ok, sa presupunem ca va aflati intr-o stare de privilegiat, si nu stiti. NU SE DAU TROTUARE!! Da mai frate, trotuare, va sa zica. Nu am unde sa pasesc. Si apoi se urla cucuoane strambe si urate, cu copii si mai urati, ca ce… “Ma-ta ti-a luat strada?” (asta s-a intamplat mai demult, nu azi). Ok, deci, esti o nesimtita foarte proasta. Toti care fac asta sunt. Bai, vezi ca n-are omul unde sa mearga in afara de drum, ce pana mea ii faci ziua si mai enervanta?
In plus, unde SUNT trotuare, tot nu se poate umbla pe ele, ca deh, bou’ tre’ sa-si parcheze masina acolo. Si apoi iarasi pietonii sunt de vina pentru ca merg pe drum. Clar, mai primarule, presedintule. Porci sunt toti.
Vreau o lege care sa zica asa: “Interzis masinilor pe trotuar!”. Si daca unul parcheaza, pietonii au voie sa il raporteze ori sa-l atentioneze. Pe bune. Vreau asta! A da, si inca o reglemantere: “nu exista drum in cadrul unui oras care nu “contine” trotuar”. Nu serios. Nu e fair asa. Daca eu n-am lovele si ochi ca sa-mi iau masina nu inseamna ca nu pot circula cum trebuie. A da, si drumuri pentru sk9, bicicleta, role. PESTE TOT! Ori merg pe drum.
Serios, m-am saturat de Romania. E o tara proasta. Si ce o face asa de proasta?Oamenii care traiesc in ea. Inclusiv eu. Totusi, mentionez, ca de o luna aproape nu am mai aruncat nimic pe jos, nici din greseala. Nici mucurile de tigara!!!
Pa.
In vacanta mi-am petrecut 10 zile la Cluj cu Fikaa, la bunicii lui. Am fost numai noi patru si ne-am distrat de minune. Am vizitat gradina botanica, si multe altele, am fost in sk8park, am hoinarit in intreg orasul, mi-am revazut nasa, Firuta, o fiinta mai mult decat draga mie.
Vreau sa spun ca orasul este magnific, Oamenii sunt mult mai civilizati decat aici, Boc s-a ocupat de tot si a facut luna pe strazi, mizerie nu prea gasesti. Clujul e mult mai frumos decat Brasovul si cred ca ma voi muta acolo cand incep facultatea. Il iau pe Fikaa de nasturi si ne mutam. E mult, mult mai placut acolo. Cel putin asta am vazut eu.
Vreau la Cluj. Plus, mallurile sunt chiar phun! Nu ca aici.
Deodata cu scoala a inceput si stresul si si raceala mea obisnuita de toamna, ca in fiecare an. Am destule proiecte personale sau nu de care va trebui sa ma ocup, sa ma apuc serios de treaba, sa ma autosatisfac la nivel profesional, si sa NU MAI CRESC! Peter Pan este idolul meu, el este singurul care nu va deveni niciodata adult, si il invidiez.
Intr-o luna implinesc si eu 18 ani, adulthood, open wide, I’m coming. Nu vreau, deja ma simt un pic diferita, percep lucrurile altfel, ma vad cu ochii unui copil, si stiti ce vad? O adulta, care este pe punctul de a-si uita copilaria, a uita toate prostiile pe care le facea fara sa fie judecata. Acum se judeca singura pentru ceea ce face. Si nu ii place deloc.
Am fost absenta de pe blog pentru ca am fost plecata, n-am avut chef, si n-am avut timp. Dar cel mai mare motiv totusi ramane ca nu am avut chef de scris pe blog. Cred ca nu mai simt nevoia sa ma exprim, sa imi impartasesc viata cu altii, nu mai vreau sa fiu citita deloc, vreau sa raman in anonimatul meu frumos. Sa fiu boema, oldschool, adulta.
Oare chiar vreau asta?
Sunt in clasa a 11-a si deja ma simt de parca as avea nenumarate responsabilitati. Am multe planuri pe care nu voi reusi sa le adeveresc… Suntem cu totii bazati pe bani.
Cred ca dinozaura va inceta sa fie un blog personal… va fi un blog de recenzii. Parola de la postul cu drogurile legale este “password”, pentru cine este prea interesat. Desi imi asum cateva riscuri cu postul acela. Ma rog.
Imi place sa ma simt responsabila. Copila responsabila.
Am vazut filmul acesta la ora de germana, cu diriga, si m-a prins din prima secunda. Are un ritm absolut imposibil, mesajul este transmis clar si raspicat, muzica te fascineaza, chiar daca nu iti place genul de muzica.
Lola este o fata, in jur de 18 ani, care alearga si are cateva posibilitati. Pe care o va alege ca sa fie totul bine? Ce trebuie sa faca? Sa alerge. Viata se schimba din secunda in secunda, si nu toti putem face ceea ce a facut Lola. Cu o tenta de supranatural, subtila, intr-o pasa rapida, keep up, Lola rennt este filmul meu preferat din acest genre. Mai ales ca soundtrackul este bestial.
Veti ramane placut surprinsi de film, chiar daca e actiune. Este mult mai mult de atat, condimentat cu versuri geniale, cu imagini socante, si cu slideshowuri pe care nu le prinzi complet, dar le intelegi in deplin. Recomand filml cu caldura. Va va schimba perspectiva asupra multor lucruri. Si are si o morala, dragilor.
Puteti vedea analiza de pe IMDB aici.Puteti fura de pe net aici, sau va puteti uita direct pe youtube incepand de aici si continuand la Related Videos, parte dupa parte.
Trailer oficial:
Meeder este un “sat” in Germania, la cativa km de Coburg, un oras un pic mai mic decat Brasovul. Aici mi-am petrecut o saptamana din vacanta alaturi de maica-mea, la o fosta colega de-a ei de la liceu, Anelize, si la familia sa.
Am calatorit circa 20 de ore intr-un microbuz alaturi de sora lui Anelize, fii ei, sotul lui Anelize, si fiul ei cel mare. Calatoria in sine a fost extraordinara, dar si obositoare. Cum nu sunt obisnuita sa dorm in microbuze, nu am inchis un ochi pe tot drumul.
Am pornit dimineata pe la 10, intr-o vineri, de la Sighisoara. Pana la Meeder am facut mai multe opriri, am avut parte de peripetii minore, dar amuzante in acelasi timp. Cand am trecut prin Viena, ochii mei erau atintiti asupra orasului pe timpul noptii, luminat in cel mai neobisnuit fel pentru mine. Mi se parea magnific. Trebuie sa precizez ca nu am calatorit peste hotare decat odata, in Ungaria. In rest, nicaieri nu am prea fost, datorita situatiei financiare a parintilor mei, care nu e chiar asa de rea, dar, totusi, nu ne permitem iesiri dese in afara Romaniei. Oricum, s-a ivit ocazia asta sa mergem pe gratis cu Anelize, si dupa insistentele parintilor mei, am decis sa ma duc. Nu din placere, pentru ca nu imi convenea sa plec fara Fikaa (aici se vede cat de mult tin la el).
Am ajuns la Meeder sambata dimineata devreme, intr-o zasa enorma, cu doua etaje si subsol. Meeder, satucul despre care vorbeam, arata ca un oras foarte frumos din Romania, si mai bine. De fapt, mult mai bine. Se vede diferenta de la o mila intre cele doua tari. Mi-a placut enorm de mult cum arata casa, gradina uriasa, tot satucul. Totul era superb.
I-am cunoscut si fiul cel mic al lui Anelize, Simon, de 16 ani, singurul cu care m-am putut intelege in afara de Anelize si Heda, care vorbeau romana. Simon era singurul care vorbea engleza mai binisor. Am avut parte de distractie cat am fost acolo, am fost si in Weimar, un oras cultural din partea de Est a Germaniei, cel mai frumos oras pe care l-am vazut pana acum. Am vizitat nenumarate muzee, castele, fortarete, gradini, lacuri, piete culturale, Eis-caffee, si de toate. Am avut o saptamana frumoasa acolo. Ar fi fost si mai frumos daca ar fi fost si Fikaa cu mine, dar chestia asta nu a fost posibila.
La intoarcere, am venit cu un autobuz, Balint-reisen, si am calatorit relativ bine, dar ne-am facut si nervi pentru ca a trebuit sa schimbam autobuzul in Sibiu, ceea ce era cam dificil, si era incurcatura cu bagajele si cu pasagerii. In mare, a fost ok.
Cand am ajuns acasa, am si plecat la Fikaa, si am stat cu el non-stop 4 zile, ceea ce a fost un adevarat vis. Imi permit sa zic ca a fost magnific totul. Si rasplata lui maica-mea a fost vacanta la Fikaa de patru zile. Rasplata pentru ca m-am lasat convinsa sa o insotesc, chiar daca nu voiam.
Deci, a meritat sa merg, am vazut multe lucruri pe care nu le-am vazut niciodata. Si am ajuns la o concluzie. Romania nu va ajunge niciodata la nivelul Germaniei la capitolul civilizatie, etica, morala, politete. Niciodata. Dar, cum totul are un down-side, si Germania are: strictetea. Asta ar fi un minus pentru tara, legile sunt stricte, pedepsele aspre pentru cea mai mica “crima”. Dar, asta e totusi un lucru bun. Mai bine asa, decat cum e in Romania. Chit ca drogurile care sunt legale aici, sunt ilegale acolo, ceea ce constituie iarasi un minus, deoarece prin asta, ei incurajeaza indirect traficul de droguri pe strada, ceea ce produce o rata a criminalitatii privind drogurile mai mare. Oricum, e mai tare decat acasa.
Totusi, there’s no place like home.
Iata cateva poze de la Weimar:
Este ora cinci dimineata si eu pana acum am stat sa ma holbez la Heroes si sa fac curatenie pe dinozaura. Mi-am recitit posturile vechi si majoritatea le-am sters. Imi vine greu sa cred cum puteam sa scriu despre lucruri atat de personale, intr-o maniera asa lejera… Toate secretele mele dezvaluite lumii intregi, imi permit sa zic. Recitind toate porcariile mele, am realizat cateva lucruri importante din punctul meu de vedere. Unul dintre ele ar fi ca ne maturizam foarte repede… noi, adolescentii, trecem repede peste multe etape ale vietii si ne dam seama repede de ce se intampla cu noi, ne schimbam radical fara sa ne dam seama. Mi se pare ciudat.
Oricum, e prea tarziu sa scriu, asa ca… I’m giving in to sleep. Pa.
O saptamana am fost plecata la Harghita bai cu Fikaa si familia sa, la o vila spatioasa dar foarte “subtire” privind peretii. La aproape 2000 de km de nivelul marii, aerul de acolo imi umplea plamanii de plante detoxifiante din momentul in care ma trezeam pana in momentul in care iarasi ma trezeam si asa mai departe. A fost extrem de frumos acolo! Munti! Va dati seama? Muntii sunt preferatii mei. Se unduiau in jurul vilei, se sfaramau sub talpile noastre cum ajungeam in varf. Exact in varf, de unde vedeam intreaga lume. Marea a fost si ea acolo, sub forma de caolin. Mda, nu stiu cum sa va explic.
Candva, acolo fusese o mina uriasa de caolin, care nu mai este in functie. Minierii au lasat tone de caolin intr-o vale micuta, unde s-a adunat apa, si care arata exact ca litoralul. OK, mint. Nu era ca litoralul. Era diferit, complet altfel, parca paseai intr-o alta lume plina de culori NOI, diferite. Albul spalacit al caolinului metamorfozat in nisip pe durata timpului ne capta ochii, iar brazii din jur faceau ca totul sa para si mai extraterestru. Ne simteam mai sus de restul lumii, o cunoastere noua, o lume noua, plina de albine de care incercam cu disperare sa scapam alergand pe nisip si prin apa adunata, care forma un mic lac, si inca unul, si inca unul. Resturile de docuri, casute se vedeau cate putin din nisip, era superba peisajul. Nu va puteti inchipui. Magnific, absolut magnific. Din pacate nu am pozele, as pune cateva ca sa aveti macar o idee despre ce aberez eu aici.
Infine, pe langa marea abstracta despre care vorbeam, si muntii magici, a fost si o pista de biatlon pe acolo, cu un asfalt picat din cer parca, 
), pe care am invatat oarecum sa sk8. Stiti voi, placa de skateboard si asa. Mda, am invatat OARECUM. Dar inca ma tin de asta, si devin din ce in ce mai ok. N-o sa zic buna, ca asta nu-s. Cel putin nu inca. A fost foarte tare, pe bune. Doua zile incontinuu am invatat asta si asta si aia, de la cine altcineva decat de la Fikaa, care e cam renumit pentru skillurile sale.
Satucul in sine a fost frumos, civilizat, LINISTIT! Cand se lasa seara, se lasea linistea, cel putin in timpul saptamanii, in weekend era deja alta treaba. Impresia mea a fost ca majoritatea locatarilor stau acolo numai in timpul verii, in case de vacanta MARI, nu luxoase, dar stilate, sa zic asa. Adica, numai oamenii bogati se duc acolo, pentru ca e scump. In sat, erau amplasate o mofeta, multe izvoare, si altele, benefice pentru sanatatea omului de rand. Nu stiu de ce se cheama harghita BAI, pentru ca nu e nici un strand acolo, camping este, hoteluri sunt, dar strand nu. Iarna este o statiune de schi renumita din cate stiu, dar vara e populata in mare de oameni mai batrani, sau de altii bolnavi. Nu de parca asta ar fi un lucru rau. Multumita acestei chestii o pot categoriza drept linistita.
Sunt multe case abandonate, lasa-te in voia sortii, pe jumatate daramate, o mina uriasa in care se poate intra, si in sediu, dar o consider periculoasa din cate am vazut. Am intrat, ne-am holbat pe acolo, ne-am distrat, mi-am imaginat scenarii horror cu un experiment esuat, zombi si altele. Mi-am distrus shoezii din cauza caolinului, dar asta nu mai conteaza. Am fost la inaltime, am fost sub pamant, am fost pe un taram necunoscut.
A fost cea mai magnifica saptamana a vacantei, mai ales datorita faptului ca am fost cu Fikaa. Ne-am distrat enorm, zilele treceau foarte repede, notiunea timpului pentru noi insa nu exista. Nu ne-am dat seama ca deja trebuie sa plecam de acolo. Am fost tristi, locul ala era mult prea frumos.
Admir locatia foarte mult. Mi-a placut asa mult si multumita lui Fikaa, daca eram singura sau cu altcine, nu-mi placea chiar atat de mult.
Am invatat multe acolo. Cea mai importanta realizare facuta acolo este ca viata e simpla. O chestie mica si simpla imi poate face ziua mai frumoasa ca orice altceva. Chestie mica si simpla inseamna multe.
Am mai mentionat ca iubesc muntii??
