Am citit un banc cu unguri,
Un român şi un ungur în tren. Ungurul întreabă:
- Nu te supăra, ce scrie pe plăcuţa asta?
- Păi scrie în româneşte “Nu vă aplecaţi pe geam, pericol de moarte!”
- Dar mai jos ce scrie?
- Păi scrie acelaşi lucru, dar în engleză.
- Dar mai jos?
- Acelaşi lucru în franceză.
- Dar în ungureşte de ce nu scrie?
- Păi voi aveţi voie!
si mi-am adus aminte de ceva. De discriminare. Si nu e vorba despre unguri aici. Ci in general. Oamenii discrimineaza. Ii discrimineaza pe toti. Din cauza ca asculta alt gen de muzica, ca se imbraca altfel, ca e de alta nationalitate, ca arata intr-un anumit fel, ca are un statut financiar diferit… Omul de rand gaseste sigurrrr un motiv ca sa rada de celalat. Sau sa-i ia unele drepturi care ar trebui sa ii revina, normal. De ce? Asta chiar ca nu pot sa mi-o explic. Eu de ce nu discriminez? Nu, nu am nimic nici cu rromi (tziganii), chiar nimic. Sunt si ei oameni ca noi. Nu sunt diferente intre noi. Asta depinde de caracter sau poate… de obisnuinta. (E deja 3 dimineata. Tampesc.)
Daca eu sunt unguroaica, rockeritza, port ochelari si am un mers ciudat inseamna ca nu merit sa fiu tratata ca oricare alt om? Nu de parca as fi fost discriminata recent… doar mi-am adus aminte de o faza din copilarie. Eram in clasa a 5-a sau a 6-a, si mergeam spre casa cu trolei-u’ jegos, insotita de doua colege. Vorbeam noi despre scoala, despre baieti… discutile pustoaicelor, stiti voi. 
Cand se ia o pitzipoanca de noi. Erau de fapt doua. Aveau vreo 16 ani, erau imbracate sumar, cizme din imitatie de piele cu tocuri de 15 cm, machiate pana in dinti, de puteai sa racai machiajul cu furculita de pe fetele lor. Ele au zis sa vorbim in romaneste. Am uitat sa mentionez ca vorbeam in ungureste. Colege fiind, vorbeam aceeasi limba, logic. Si vobream pe limba noastra. Ce e asa rau in asta? In fine… ele au inceput sa comenteze ca suntem in Romania, vorbiti pe romaneste si toate alea. Si cred ca ne-au mai si injurat. Asta nu mai stiu. Cum eu eram/am fost/sunt/voi fi mereu mai guraliva si mai tupeista, am sarit in apararea noastra. Pitzi s-au suparat si au inceput sa faca circ. In capatul autobuzului am coborat. Cu forta mai mult. M-a impins aia mai urata pe scari in jos. Ochelarii mei, care erau agatati de bluza, au cazut pe jos, si ele, ca niste fete cumsecade si cu multi bani, au calcat pe ei. Deh, s-au facut bucati. Pe mine m-au trantit de autobuz si aia mai frumoasa m-a prins de gat. In momentul acela m-am enervat rau de tot. Tin minte ca am prin-so de mana cu care ma tinea de gat si i-am sucit-o de tot. A urlat de durere si s-a indepartat de mine. Eu am inceput sa urlu si sa fac ca toate animalele. Mai stiu ca i-am futut un picior in tibie si am facut mult circ. Ele au tacut din gura, si dupa ce ne-au mai injurat un pic, ca woa, sa para ca ele sunt alea victorioase, au plecat cu coada intre picioare. Eu, mandra, imi caut ocelarii… pe jos, facuti bucatele. Futut-ti gura matii!!!! Am mai urlat dupa ele… dar nu mi-au mai dat atentie. Eu oricum m-am simtit bine, fiindca am sarit in apararea drepturilor omului in general. Si cred ca i-am rupt incheietura… asa mica…. dar asa puternica. 
Eram foarte mandra. Dar si foarte nervoasa din cauza ochelarilor. Macar le-am aratat sa nu se puna cu pustoaicele tupeiste.
Unii oameni se lasa batjocoritzi, fara sa faca nimic. Nu sunt de acord cu asta. Mai bine imi iau bataie decat sa tac din gura. Sincer.
Ce rost a avut toata chestia asta? S-au luat de mine = circ. Ce au rezolvat? Eu in continuare vorbeam pe ce limba vream si cu cine vream in autobuz. Nu au rezolvat nimic. Discriminarea e o greseala. Nu conteaza despre ce e vorba.
Mda… despre asta scriu eu la 3 dimineata.
