Nonconventional octombrie 8, 2009

Pe biroul meu se afla un monitor un pic prea mare pentru mie, un modem folosit si plin de praf, chipsuri, dulciuri, un pahar de juice de portocale, o crema de maini, si o caseta cu bijuterii. Notice something?

De azi sunt oficial o nefumatoare. M-am lasat, dupa trei ani de cheltuiala si nervi din cauza lor, in sfarsit m-am lasat de fumat. It’s quite a relief, serios. Ma simt mai libera, pot sa ies undeva chiar daca  nu am tigari, nu imi mai fac nervi pentru ca nu am tigari, e un sentiment cu totul nou pentru mine. Si camera mea nu mai pute! Frumos, nu?

OCTOBER  8 – THE DAY I QUIT SMOKING

De azi incolo, go green, go nature, go health, cat mai mult! M-am hotarat sa imi schimb viata de tot, si abatarea asta… the first stepping stone. In plus, vrea sa mor in consecinte palpitante, nu in pat cu depresie respiratorie la 50 de ani.

In alta ordine de idei, I’m hooked on two new things:

1. desene

2. doodah

Si intr-un numar viitor va voi prezenta cele mai tari desene, evident, cu linkuri spre episoade ori download! Pentru ca merit. In plus, anul asta am multe de facut, trebuie sa ma organizez ca atare. Diseara ma distrez altfel, fara tigari, doar cu spliffuri, si voi manca dulciuri, si voi juca carti, si voi asculta reggea, voi desena si voi scrie, voi face tot ce imi trece prin cap.

Fumatul te face un sclav. Pe bune, pana acum, fara tigari ma simteam neputincioasa, slaba, obosita, stresata. Simteam ca aveam nevoie de o tigara ca sa fiu ok. Acum m-am hotarat, nu mai am nevoie de nimic. Si intreg procesul este simplu: motivatie s-atat!

Nu serios, chiar vreau sa imi schimb viata. Voi da cateva examene de limba, va voi povesti despre alea intr-un numar viitor, am programate multe concursuri si toate alea, ca de obicei, si vreau ca sa-mi petrec vacanta de iarna in strainatate.

Aduceti-mi aminte sa fac sport in fiecare seara, mananc cat o vaca din cauza lipsei de nicotina si tigari. Serios. De 3 ore mananc incontinuu, e de rau. Dar voi rezolva si asta.

Hai, pa, ne auzim mai incolo, acum doar trebuia sa fiu mandra de mine.

Cand mergi pe straduta… octombrie 2, 2009

…asculti muzica, la casti. Au nu am mai aavut parte de chestia asta de o saptamana, pentru ca castile mele sunt la reparat, mi-am sutit firele. Si habar nu aveti ce tristete ma copleseste cand MERG pe STRADA, FARA MUZICA.

Mai ales cand gasesc melodii ca astea, pecare le-as asculta non-stop, stiti ce-i aia non-stop ma? Deci asa vreau eu sa ascult melodia asta. Pa.

Experienta placuta, scoala asta amarata! ;) septembrie 30, 2009

Ihh, ce post mi-a iesit mai jos! Eram un pic aiurita, mintile mele, stiti voi, materia cenusie, era un pic dereglata la ora aceea. Infine, gramatica, bat-o vina, ma rog. Dar oricum, chiar avem nevoie de trotuare si drumuri pentru bicla, sk8 si role. Eu una m-am saturat sa nu pot merge pe trotuar, m-am saturat sa imi fie frica sa merg pe drum, ca deh, pe-aici se conduce… nu se conduce, se joaca.

Oricum, nu asta este ideea mea acum. Acum vreau sa va povestesc un pic despre un prof de sociologie. Al meu prof, va sa zica. E tare! (asta ar fi ideea de baza.) Azi am asistat la prima ora de sociologie, si credeam ca va fi un plictis total. Am mai avut ore cu proful respectiv, dar nu sociologie.  Mai, si stiam ca nu e un om normal, adept al societatii, stiam ca nu paseste drept, ci tare stramb. Dar azi m-am convins de tot. Vreau sa zic ca mi-am gasit inca o persoana pe care sa o admir, in afara de diriga. Stiti, lumea este a ta daca stii sa admiri. Ei bine, eu persoane nu prea admir. Admir tot ce ma inconjoara, in afara de homo sapiens sapiensii astia pe care ii vad in fiecare zi… Sunt toti la fel.

Profesorul are o mentalitate asemanatoare cu a mea, nu cu aia de copila, ci aia cu asimilarea, stiti voi, teoria mea. Bai (da am zis BAI) am ramas perplexa cand ascultam ce spune! Teoria mea, live, cu aceleasi cuvinte, aceleasi functii de baza… Tot. Plus, mi-a mai deschis mintea un pic, a povestit despre lucruri foarte interesante, si tot asa.

Anul acesta am multi profesori care imi plac intr-adevar. Noua profesoara de istorie, de exemplu, ne explica materia in asa fel incat chiar sa imi pese de ceea ce invatam. Azi, toata ora ne-a povestit despre Hitler, despre antisemitism, fasism si asa mai departe, si chiar mi-a trezit interesul, mai ales fata de personalitatea lui Hitler insusi. Sa nu mai zic de diriga, care ne preda germana! Noi invatam germana cu ajutorul filmelor, cel putin asta am facut pana acum. Si e superb. Am fost atenta la film, si am incercat sa inteleg, si mi-a iesit!  Si dupa asta, da-i si spune rezumatul… in germana! Bestial.

Imi plac profesorii mei anul acesta. Am o presimtire ca voi avea rezultate un pic mai bune, si chiar voi invata ca lumea cu astia. Ce bine ar fi daca toti profii ar fi la fel de BUNI ca cei pe care ii am eu. E magnific sa inveti cu o persoana care stie ce vrei sa auzi, cum vrei sa auzi, cat vrei sa auzi, si cat esti dispus sa inveti.

Bine, nu toata lumea e de-o parere cu mine… Unii spun ca tot profesor e, tot nu imi pasa de lectie. Dar mi-am dat seama de ce fac ei asta. Pentru ca sunt al naibii de orgoliosi. Daca la inceput au zis ca, gata, eu nu invat, nu sunt facut pentru scoala, eu sunt un rebel, nu am nevoie de prostia asta… si nu vor nici de-al dracu sa recunoasca ca au gresit. Trist. Nu serios, trist.

Round and around august 22, 2009

O saptamana am fost plecata la Harghita bai cu Fikaa si familia sa, la o vila spatioasa dar foarte “subtire” privind peretii. La aproape 2000 de km de nivelul marii, aerul de acolo imi umplea plamanii de plante detoxifiante din momentul in care ma trezeam pana in momentul in care iarasi ma trezeam si asa mai departe. A fost extrem de frumos acolo! Munti! Va dati seama? Muntii sunt preferatii mei. Se unduiau in jurul vilei, se sfaramau sub talpile noastre cum ajungeam in varf. Exact in varf, de unde vedeam intreaga lume. Marea a fost si ea acolo, sub forma de caolin. Mda, nu stiu cum sa va explic.

Candva, acolo fusese o mina uriasa de caolin, care nu mai este in functie. Minierii au lasat tone de caolin intr-o vale micuta, unde s-a adunat apa, si care arata exact ca litoralul. OK, mint. Nu era ca litoralul. Era diferit, complet altfel, parca paseai intr-o alta lume plina de culori NOI, diferite. Albul spalacit al caolinului metamorfozat in nisip pe durata timpului ne capta ochii, iar brazii din jur faceau ca totul sa para si mai extraterestru. Ne simteam mai sus de restul lumii, o cunoastere noua, o lume noua, plina de albine de care incercam cu disperare sa scapam alergand pe nisip si prin apa adunata, care forma un mic lac, si inca unul, si inca unul. Resturile de docuri, casute se vedeau cate putin din nisip, era superba peisajul. Nu va puteti inchipui. Magnific, absolut magnific. Din pacate nu am pozele, as pune cateva ca sa aveti macar o idee despre ce aberez eu aici.

Infine, pe langa marea abstracta despre care vorbeam, si muntii magici, a fost si o pista de biatlon pe acolo, cu un asfalt picat din cer parca, ), pe care am invatat oarecum sa sk8. Stiti voi, placa de skateboard si asa. Mda, am invatat OARECUM. Dar inca ma tin de asta, si devin din ce in ce mai ok. N-o sa zic buna, ca asta nu-s. Cel putin nu inca. A fost foarte tare, pe bune. Doua zile incontinuu am invatat asta si asta si aia, de la cine altcineva decat de la Fikaa, care e cam renumit pentru skillurile sale.

Satucul in sine a fost frumos, civilizat, LINISTIT! Cand se lasa seara, se lasea linistea, cel putin in timpul saptamanii, in weekend era deja alta treaba. Impresia mea a fost ca majoritatea locatarilor stau acolo numai in timpul verii, in case de vacanta MARI, nu luxoase, dar stilate, sa zic asa. Adica, numai oamenii bogati se duc acolo, pentru ca e scump. In sat, erau amplasate o mofeta, multe izvoare, si altele, benefice pentru sanatatea omului de rand. Nu stiu de ce se cheama harghita BAI, pentru ca nu e nici un strand acolo, camping este, hoteluri sunt, dar strand nu. Iarna este o statiune de schi renumita din cate stiu, dar vara e populata in mare de oameni mai batrani, sau de altii bolnavi. Nu de parca asta ar fi un lucru rau. Multumita acestei chestii o pot categoriza drept linistita.

Sunt multe case abandonate, lasa-te in voia sortii, pe jumatate daramate, o mina uriasa in care se poate intra, si in sediu, dar o consider periculoasa din cate am vazut. Am intrat, ne-am holbat pe acolo, ne-am distrat, mi-am imaginat scenarii horror cu un experiment esuat, zombi si altele. Mi-am distrus shoezii din cauza caolinului, dar asta nu mai conteaza. Am fost la inaltime, am fost sub pamant, am fost pe un taram necunoscut.

A fost cea mai magnifica saptamana a vacantei, mai ales datorita faptului ca am fost cu Fikaa. Ne-am distrat enorm, zilele treceau foarte repede, notiunea timpului pentru noi insa nu exista. Nu ne-am dat seama ca deja trebuie sa plecam de acolo. Am fost tristi, locul ala era mult prea frumos.

Admir locatia foarte mult. Mi-a placut asa mult si multumita lui Fikaa, daca eram singura sau cu altcine, nu-mi placea chiar atat de mult.

Am invatat multe acolo. Cea mai importanta realizare facuta acolo este ca viata e simpla. O chestie mica si simpla imi poate face ziua mai frumoasa ca orice altceva. Chestie mica si simpla inseamna multe.

Am mai mentionat ca iubesc muntii??

In this town iulie 2, 2009

Mda, m-am trezit prea tarziu azi, la trei. Aseara voiam sa scriu ceva, ceva care mi se parea frumos la ora aia, dar a intervenit ceva, somnul lenea si telefonul, si nu am mai postat nimic din pacate. Dar oricum, era ceva siropos… Oarecum.

Ok, m-am trezit tarziu, am dormit prea mult si iarasi ma simt obosita, am dormit ingust. Mi-am recitit unele posturi, m-am holbat pe blog, pe al meu, pe alte bloguri, am adoptat google reader si mi-am dat seama ca imi place dinozaura, imi place cum scriu. Poate ca pare naspa sa spun asta, dar… e adevarat. Nu imi place pentru ca am scris eu. Imi place pentru cum a iesit. Oricum, azi am blogarit toata ziua, m-am uitat pe-ici, pe-colo… Imi place blogosfera underground, cei necitit, cei care nu scriu pentru trafic… Blogurile mai muuuuult mult mai muuuult personale.

In ultimele zile, am venit acasa pe jos cu Fikaa, cu sk8-ul. E amuzant sa incerce cineva sa te invete sa te dai pe placa la ora 2 noaptea, cand picura afara dar totusi e cald. E frumos sa stai aiurea in fata portii sa fumezi si sa nu iti vina sa intri in casa pentru inca o saptamana jumate de secol. E frumos cand esti atasat de cineva sau ceva, la o chestie de  plus, nu conteaza. Eu inca dorm cu catelul meu de plus pe care l-am primit de la teatrul la care lucreaza maica-mea, cand aveam vreo trei anisori. DA!Inca dorm cu plusul ala. Si ce daca? Nu imi place sa dorm fara sa imi incolacesc bratele in jurul a ceva. Prefer CINEVA in loc de ceva, dar cand nu-i posibil, nu-i bai, Pooch e langa mine si ma iubeste si el. Si ce daca sunt copilaroasa?

Nu conteaza, in fine, voi pleca cu Fikaape undeva prin Harghita si o sa fie fain. Imi place sa stau in casa cand ploua, dar nu imi place cand soarele e afara si eu stau aiurea ca o papusa fara-un picior. E aiurea. Dar oricum, soare, vino la mineee! Te rog frumos.

Acum e soare si ma bucur, si imediat ma duc sa fac dus, daca nu imi va fi prea lene, ceea ce nu o sa se intample.

Ei, ma las de scris, nu merge acum. Desi as fi vrut sa mearga. Pa.

Nothing good has come out of all of this. iulie 1, 2009

E vara, e deja iulie, e vacanta in plinul inteles, si uite cum e vremea afara. Si te miri ca sunt prost-dispusa si incapabila. N-am putut sta la soare nici acum 10 zile. Si nici acum. Nici ieri. Nicaieri. E enervant rau, pe bune.

Plecam si stam mult, si vom fi heppi, si va gr8, si o sa rad, si o sa lenevesc la soare si osa citesc cat timp tu iti vei vedea de ale tale. O sa ma holbez la vre-un cur de tatic frumos, perversa ce sunt, si o sa razi de mine, pentru ca raman cu fata tampa. Nimeni nu are unul mai sexi ca tine. Si o sa dorm putin, si o sa raman cu ochii umflati si o sa imi pun linguri prea inghetate pe moaca.

Sa plangi pentru o unghie rupta e un gest nobil, de admirat, mai ales in cazul TAU. Ceva pentru care te voi tine minte pentru totdeauna. Pe langa alte mii de lucruri care imi aduc aminte de tine. Rozul ala de copil mic si prost, pe care il vad pretutindeni esti tu, imi amintesc cum eram la tara si imi era frica de intuneric si iti era frica de furtuna si nu am dormit toata noaptea. Imi amintesc cum stateam amandoua in baia ta, ba eu, ba tu pe buda, si fumam si radeam. Si cand radeam de tine si tu plangeai si pana la urma radeai, si cand m-ai pus sa il sarut, si cand faceam de mancare si mancam spaghete cu coatele infipte in sos… Si beam bere, si politistii mi-au zis ca sunt emo, si tu radeai de mine ca toanta. Si cand eram ingerase, toate trei, si Charlie nu ne dadea misiuni, in afara de a-i da cate o bere din cand in cand, sau sa-i mangaiem curul, ca era un pervers notoriu, inca mai e presupun. Si cum nu voiai sa dansezi cu mine, si cum imparteam tigarile, si eu ma faceam manga si tu n-aveai nici pe dracu’, si radeai de mine, si cum suparate ne-am dus sa dormim de inviere, la sase dimineata, a fost frumos.

Ar fi oare frumos daca as reincepe sa ma tin de tine, sa nu te las sa zbori in directii gresite, sa iti dau sfaturi si sa avem amandoua mereu dreptate? Si sa ma convingi iarasi sa nu imi mai rod unghiile, si sa le las sa creasca si tu sa imi faci patratele pe unghii false de doi kilometri. Si sa ni se toarne bere in cap si sa vorbim cu bosorogi betivi, salvaorii nostri. Si sa stam intr-o carciuma puturoasa, si sa fim admirate de toti taranoii, si sa sara unul pe tine, si eu sa-l dau la o parte, zicandu-i ca-i un jegos.

Mi-e dor de tine.

If I was a bird, I’d fly. iunie 25, 2009

Ploua si ploua si tuna si fulgera. Aseara cerul era complet luminat din 5 in 5 secunde, fara ploaie, fara tunet, doar fulgere. Si eu eram pe strada, intr-un cartier in care fulgerele sunt un pericol iminent, pe bune. Azi m-am trezit cu aceeasi durere de cap cu care m-am culcat aseara, plus o durere de stomac din cauza ca nu am mancat aseara si toate alea.

As vrea sa scriu ceva plin de intelesuri, ceva care sa ma inspire atat pe mine, cat si omuletii verzi, care incetul cu incetul isi inving teama, si se intorc la mine, unul se aseaza pe umarul meu stang, si se holbeaza la monitor, imi spune ca scriu nonsensuri. Da, mersi, omuletule, esti un dulce. Restul se incovoiaza pe jos, si mi-au furat un lucky strike, si il rontaie. Sunt amuzanti, nu le place gustul raw al tutunului. Cred ca imi aprind si eu una. o tigara. Omuletii apar de obicei cand sunt bine-dispusa si asa mai departe. Dar acum nu sunt deosebit de happy. Din cauza vremii presupun. Si a durerii de cap, care da, inca e aici. O sa-i rog pe astia sa imi extirpeze creierul, asa un pic. Ce insaemna a extirpa? Nu conteaza. Puii mei.

Iarasi domina haosul in camera mea “designer made”. La naiba!

Ma ocup de filme, de citit, m-am uitat la Angels and Demons, la Girl, interrupted, la Christiane F., la Trainspotting. Inca citesc Murakami, albastrul ala nemarginit, mai degraba haotic. Oricum, citesc si lumea Sofiei, invat filosofie pentru la anu’.

Pot sa ma distrez in orice imprejurari. Cred ca ar trebui sa ma duc sa fac un dus, imediat plec.

Am primit o recomandata de la bilbioteca. Sunt in intarziere cu doua carti, inca din noiembrie. Am uitat ca sunt carti de la biblioteca. Iarasi o amenda usturatoare. Imi detest memoria uneori. De cele mai multe ori de fapt. Cred ca fumez prea mult.

“Statea pe banca si se uita la oamenii care treceau pe langa el. Avea o basca, din vremuri de mult apuse, si asculta muzica de la walkman. Probabil are si o masina a timpului.”

Ma dau batuta.

Pa.

Old times iunie 22, 2009

Iarasi ne intalnim la ore prea tarzii, dar cred ca asta devine un fix de-al meu, asa, mai de vara. Aseara m-am culcat pe la cinci, am adormit cu greau si m-am trezit la doua, aproape. Am baut un litru de cafea, si hop la film si alte chestii, cand s-a mai racit vremea, afara, sa savurez “coma” de pendulum cu Fikaa si sa imi aduc aminte de serile petrecute in parc, cu o pereche de casti pentru doua persoane si… ca a fost frumos. Trebuie sa mai facem d-astea. E altceva. E ceva placut, placut de plictisitor. Plictissitor intr-un sens pozitiv, bun, ca lumea, etc.

Oricum, azi ma gandeam ca toti vrem sa fim recunoscuti, vrem sa fim vizibili, nu invizibili. Mai meditez, si imi scriu eseul deja existent in mintea altora, dar modificat conform mintii mele.

Acum nu prea am chef de scris, na, nu am si gata, asa ca nu voi scrie asa mult. Mai ales pentru ca taica-miu e acasa, si daca ma observa treaza, imi primesc portia de urlete. Chiar daca e vacanta, eu sunt obligata sa ma culc pe la 2… Ghinionul meu presupun. Asa ca prefer sa nu fac zgomot si toate alea, sa nu ma ambalez scriind, ca sa nu il trezesc. Dar voi vedea. Poate mai tarziu primesc si o doza de inspiratie.

Pa.

Straight lights iunie 13, 2009

Buna ziua si bine v-am gasit sau pierdut pe dinozaura!

Cu o fericire imensa care domina atat in creier cat si in suuufletul meu neatins, va anunt ca a venit vacanta, coae! De parca nu v-ati fi dat seama… Oricum, tin sa precizez ca imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu mai mult de 6 ore de somn. Greu dar placut.

Presupun ca voi, adica cei mai multi dintre voi, sariti in sus de bucurie, ca woaiss, gata scoala si chestii. Eu insa zic ca o sa imi fie dor de ea, oarecum.

Am terminat cu bine clasa a 10-a, 8.60, e ok. As fi vrut ceva peste noua, tocilara ce sunt, dar na, n-am reusit. Lasa ca anul viitor nu mai am chimie, mate, fizica, biologie… Am literatura universala, filozofie, film, civilizatie engleza si americana… si multa literatura si limba. Deci ma voi simti nemaipomenit la anu’. :d

Oricum, faza e ca m-am pregatit de distractie, oarecum, cu termopane. Mda, stau intr-o zona FOARTE linistita, nu vorbesc ironic, dar ei au nevoie de termopane ca sa izoleze totul… Okei. Imi distrug mie camera ca sa imi puna termopane. Eu nu-s moderna. Eu sunt oldschool. Termopanele nu imi plac.Prea ma izoleaza. Nu aud nici macar ciripitul pasarilor, care de cele mai multe ori imi place dimineata, fiindca mi se pare ca, daca, ciripesc pasarelele e vreme insorita si superba. Bine, nu-i asa, dar imi palce sa ma trezesc cu gandul ala. Ei bine, va dispretuiesc pentru ca mi-ati pus termopane.

Cel mai mult ma deranjeaza ca camera e plina de prostii si asa mai departe. Totul e acoperit cu cearsafuri albe, care imi induc o stare de neliniste.

Azi m-am hotarat sa strang totul prin camera si sa ma pis pe munca mesterului, chit ca imi place de batranel’, e dragut. Oricum, gata. Nici nu pot sa dorm ca lumea. Bip.

Mergem la Laguna Albastra cu clasa! Mergem la Vlahita cu clasa! Mergem la mare! Poate mergem la Praga! Poate mergem la tara! Mergem peste tot vara asta. Numai sa am banutii necesari. Dar ma rog, ne descurcam.

————————————————————————————————————————–

Ne descurcam, e frumos cand ne descurcam. Stiti, spuneam eu ca nu prea pricep la relatii de lunga durata, dar vad ca am invatat! Asta e mai mult un note to self… nu fi pesimista si adamista. Am invatat cuvinte noi cu sens nou, am invatat ca e fain sa nu mergi la biserica de serbare ci sa te duci la cafea cu diriga, nu de parca ar fi prima oara, dar am reinvatat si asta. Am mai invatat ca ciocolatei ii e frica de tunete si ca sunt frumoasa in felul meu absurd si cam comic. Am mai invatat ca poti sa te intelegi cu parintii tai doar daca lasi de la tine. Pacat ca trebuie sa lasi cam mult.

————————————————————————————————————————

Imi pare rau ca am neglijat blogul, dar chiar nu aveam nici chef, nici timp. Sper ca voi mai recupera cate un pic. Mi-am dat seama ca indie pop rocks on soma fm si asa mai departe, si ca probleme de spate se rezolva greu, sau deloc.

Vreau sa si plec cu toti pe munte, pe piatra mare sa vanam ursi si sa atarn iarasi de o stanca mult prea abrupta pentru mine. Uneori ma bucur ca am numai 40 de kile…

Oricum, la revedere pana la urmatoarea ideeee. Va las cu Ladytron – Runaway

Leapsa iarasi culturista? mai 21, 2009

Ce autor apare cel mai des la tine în biblioteca ?
Bronte, Stephen King, Saul, Mikszath, Tolstoi, Rowling
Din ce carte ai mai multe exemplare ?
Pai, din mai multe am mai multe. Nu stiu de ce.
De ce personaj de fictiune esti sau ai fost amorezat în secret ?
Mi-a placut Adam din Umbra de John Saul, dar nu pot spune ca am fost amorezata de el, nici pe-aproape.
Ce carte ai citit cel mai des ?
69 de Ionut Chiva, Umbra de John Saul, volumele Harry Potter, Povestea unui om adevarat de Boris Poleiovski si altele.
Care era cartea ta preferata la 10 ani ?
La 10 ani? Cele doua Lotte de Eric Kastner, Jurnalul lui Anne Frank si Jurnalul unei adolescente de Meg Gabot, parca.
Care a fost cea mai proasta carte citita anul trecut ?
Aaaa… ce naiba am citit anul trecut? Nu stiu, nu prea citesc proaste.
Care a fost cea mai buna carte citita anul trecut ?
Pai, Vara in Siam de Claudia Golea, The Historian de la Elizabeth Kostova.
Cine crezi cã ar trebui sã câstige premiul Nobel pentru literaturã ?
Elizabeth Kostova, Andrei Ruse… toti autorii buni de ceva ar merita. Pe bune. Fiecare opera trebuie apreciata la propriul nivel, personal. Nu stiu cum pot fi cartile, romanele sau altele “gradate”. Chiar tine de persoana.
Ce carte ti-ar plãcea sã vezi ecranizatã ?
The Historian, My story de Dave Pelzer, Umbra de John Saul si Vara in Siam.
Descrie visul cel mai straniu care sa fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar ?
Nu imi amintesc visele… Stiu doar ca era ceva odata, cu un stilou care zbura si nu puteam sa-l prind.
Care e cartea cea mai putin cultã pe care ai citit-o ca adult ?
Nu’s adult. Dar carte culta… pai, depinde cum vrem sa definim cult. Cred ca 69 as considera-o asa. Dar pe langa faptul ca nu paote fi considerata CULTA, este geniala.
Care e cartea cea mai dificilã pe care citit-o ?
Ahh, Volpone… de Ben Jonson. In engleza… woaiss. Greu! Dar ca inteles… Cred ca Blazare, de Barbu.
Preferi autorii francezi sau rusi ?
Rusi. Francezii mi se par un pic banali… Dar nu prea am citit de la francezi. Cred ca Jean Cocteau fu francez, iar el mi-a placut. ?
Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?
Milton.
Ce te deranjeazã cel mai mult în activitatea lecturii ?
Miopia mea tampita. Si zgomotul nenecesar. Prefer muzica.
Care e romanul tau favorit ?
Multe. Acum… imi aduc aminte de The Historian. Dar nu am unul preferat… pe  bune. Nu pot sa-mi delimitez cunostintele.
Joci ceva ?
Joc idei.
Povestiri scurte, schite ?
Povestiri scurte am si eu… cred ca am si schite, oarecum, pe undeva.
Non-fictiune ?
Adica realism? E ok, depinde…
Scriitorul favorit ?
Mi-a placut enorm stilul lui Barbu, dar mi-a placut mintea lui Golea, imaginile lui Poleiovski, simbolismul lui Coelho…
Ce scriitor crezi cã este supraevaluat ?
Coelho, Rowling si aia care a scris Seria Twilight. Si Jane Austen!
Ce carte ti-ai lua pe o insula pustie ?
Toate. Sau minim treizeci. Le-as cara eu in spinare si le-as usca pe pietre incinse.
Si… acum ce citesti ?

Citesc cateva antologii contemporane, decameronul transilvanean contemporan, am terminat volumul 7 de HP saptamana trecuta, si cateva, multe horror.

Leapsa furata cu nerusinare de la Dana, Dana care mereu are in dotare lepse care imi plac. Merge mai departe la Ana, am vazut ca nu ai primit-o inca. In rest, furati-o!

8…adica multe lucruri pe care le urasti la tine. adica la mine. adica urasc la mine. mai 21, 2009

O leapsa primita de la Ana, de muuuuult, la care acum raspund cu mare… placere? Da, am sa o numesc placere. Nu-mi place sa-mi recunosc defectele.

Deci, prin urmare, lepsutza asta vrea ca eu sa-i spun opt defecte de-ale mele.

1. capoasa rau, mai ales atunci cand am dreptate, dar si cand n-am si mai ales atunci cand imi spune cineva ca ceva nu este sanatos. urasc chestia asta.

2. lenesa rau de tot. mai ales cand vine vorba de teme. urasc chestia asta.

3. somnoaroasa de la 10-12. urasc chestia asta. nu ma pot concentra la nimic.

4. nevrotica, mai ales cand nu am de ce sa fiu nervoasa. urasc chestia asta.

5. sunt fata si trebuie sa fiu pe stop si sa suport durerile menstruale de rigoare. urasc chestia asta.

6. dezordonata. mult prea dezordonata, niciodata nu gasesc nimic si urasc chestia asta.

7. nu ma pot trezi singura. daca dorm acasa, zic. pe bune ca urasc chestia asta.

8. mereu ma iau de Fikaa numai de dragul chefului meu tamp si prost-dispus, uneori. urasc chestia asta cel mai mult dintre toate.

Multumesc Ana pentru leapsa. e dificil sa imi gasesc defectele pe care le dispretuiesc. Ar mai fi multe, dar prefer sa nu le imaprtasesc cu comunitatea de pe net. Leapsa merge mai departe la Psycho Hippie, daca o vrea. In rest, poate sa o fure cine vrea, fara acordul meu.

Brb oameni buni, oamenii mai au si treaba, la BUDA. Sau poate vreau doar INCA O ceasca de cafea tare care imi pisca gatul. Neah.

Sunt schimbarile benefice? aprilie 29, 2009

Unii oameni, deseori cei mai in varsta, cei care au trait in perioada comunismului si nu numai, observ ca au unele retineri fata de tot ceea ce e nou. Lucrurile care pentru noi, tinerii din generatia asta, par normale, pentru ei par absolut iesite din comun si nelalocul lor.  In autobuz se uita urat cand doi tineri se saruta, si mormaia sub mustati (da, si babele, sa zic asa, au) ca ce nesimtiti sunt copii astia si continua sa mormaie, ca nu asa se facea in zilele lor…. In zilele lor, pe timpul lor…. de cate ori nu auzim replica asta? Si ne intoarcem ochii pe dos, gandindu-ne ca lumea de azi trebuie sa se revizuiasca.

Dar oare nu au si batraneii un pic de dreptate? Stiu, oricum sunt enervanti uneori pentru noi, dar… unele spuse ale lor chiar sunt veridice, benefice si restu’. Noi, generatia de azi, cheltuim prea mult pe nimicuri; noua ne sta capul la sex, alcool,  tigari si toate viicile asemenea; noua nu ne pasa de educatie, ne bazam pe noroc… Cand ei ar fi vrut educatie, ce n-ar fi dat pentru scolile si liceele si universitatile noastre! Dar noi nu dam doi bani pe ei, n-avem scoala, lucram la firme care se bazeaza pe forta muschilor si nu a creierului, somajul e in floare, tinerii se destrabaleaza, negandindu-se la viitor, exagerand cu “traieste clipa”.

Da, asta e realitatea, trebuie sa o constientizam odata si odata, pentru ca e spre binele nostru, sper. Pe langa destrabalare, exista carte. Pe langa bautura, munca, si asa mai departe.

Dar, uitati-va si voi in jur, ce vedeti? Aparente. Straduiti-va. Sa ne straduim, toti, altfel, nu va merge.

Sitting in a russian bathhouse… aprilie 28, 2009

Mda, intotdeauna mi-am dorit sa ajung in Rusia, sa imi petrec o vacanta prelungita acolo. De cand am auzit prima data de Moscova, prin tineretile mele de gradi, mi-am propus sa urc intr-un tren de moda veche, si sa ma duc acolo. Cand le-am vazut pe alea de la tatu, si mai si, da, imi placeau cand eram mica. Gogol Bordello de asemenea. Si acum imi plac. Chiar mult mult. Mi-am adus aminte de ei acum cateva luni, cand am vazut Wristcutters.

Ceea ce vreau sa detaliez acum, sunt dorintele. Fie ele mai mari, mai mici, mai nimicuri, mai aparent imposibile.

De ce ni se par cele mai multe dorinte imposibile?? Pentru ca ne concentram pe bani. Toti, si eu, si tu, si toti. Daca nu ai bani, nu poti fi fericit. Cochetam cu ideea asta si ajungem la concluzia ca este complet asa, in totalitate. Like, totally, you know? Nu ne gandim la faptul ca… poate… trebuie doar sa vrem indeajuns de mult sa ne implinim cate o dorinta (plauzibila), si vom face noi cumva-cumva sa ni se indeplineasca. Adica… o masina care se zgaltaie, un buletin, benzina, si esti gata de aventura! Ochelari de soare si un camp gol, insorit, si voila, bronzul tau mult-dorit, pitzi.

Astept sa termin scoala, si pana sa incep facultatea, iau pe cineva de manuta, ne strangem un pic banutii, de dragul confortului, si pornim la drum in lume! Ne cazam in hosteluri de doi bani, bem vodka ieftina si fumam tigari si mai ieftine, ca sa ne pastram banii, radem si vorbim, si ataaaat!

Dare to dream!

Naivitate si oglinzi. martie 27, 2009

Asa cum ploaia sterge pacatele pamantului, razele soarelui ii stergeau lacrimile, atat de nepotrivite statusului sau.

Izolat de lume, voia sa se intoarca acolo unde nimeni nu mai fusese niciodata, unde Rousseau visase frumusetile vietii perfecte, nemurdarite de gandurile obscene ale inamicilor de carte. In lumea lui oarba, plina cu marionete controlate de EL, visa numai la locul unde nimeni nu fusese niciodata. Il descoperi din intamplare, si se transporta acolo, uimit de ceea ce simtise.

Dar visele sale au fost spulberate de muzica puturoasa care venea de sus, prea sus ca sa poata ajunge la ea, si fu nevoit sa se intoarca in sala. In sala lui, in sala lui Poe, a lui Voltaire, a lui Brown, a tuturora. Se simtea bine acolo, faxuse tot feluri de proiecte interesante, dar nimeni nu le baga in seama. Descoperise pana si viata artificiala, dar nimeni nu ii dadea atentie.

La un moment dat, ajunsese sa se ascunda de colegii lui, si sa stea singur, prind libertatea de care a fost privat de mult mult timp, din cauza LUI.

El nu mai poate fi salvat.

- Stiu asta. Dar refuz sa cred si refuz sa apreciez dorinta voastra de a ma readuce la viata. Va urasc si vreau sa imi dati drumul. Vreau sa imi vedeti viata artificiala. O sa va placa.

Tonul lui era mereu linistit, niciodata nu se enerva, doar plangea din cand in cand, fara sa scoata vre-un sunet. Nu mai poate fi salvat. Si stie asta. Dar, in mod sigur, se va intoarce acolo unde nimeni nu a fost vreodata.

- Dar ce cauta un mut aici? Trimiteti-l in aripa de vest.

De unde stie ca mint? De ce nu ma crede nimeni cand spun ca tot ceea ce vad exista? E disperant, enervant si trist. Nu ma crede nimeni, nu vor sa ma creada. Le e frica. Ei spun ca e doar imaginatia mea, sau, mai rau, cred ca o fac intentionat. Ei bine, nu. Poate locul nu-mi este aici, ci intr-un azil, dar nu ma veti obliga niciodata sa tac!

Leapsa llunga. Cu doi de l. (vreau…) – part 2 martie 23, 2009

Din nefericire, cei de la RDS iarasi mi-au facut o figura/surpriza frumoasa. Nu am mai avut net de cand ultimul post. M-am suparat pe ei. Nu ii mai invit la ceai niciodata, promit!

Ramasesem la leapsa primita de la Ana. Despre ceea ce vreau. Si ramasesem la numarul 63.

Este ora 21:23 pe 23 martie 2009.

64. ca cei de la RDS sa devina oameni de treaba si de incredere. Altfel isi vor pierde un client ilegalist-liberal.

65. ca maica-mea sa imi aduca tzoale si un mp3 din strainatate.

66. sa nu mai vad suferinta in jurul meu. Imi strica cheful de ras.

67. ca data viitoare sa ma pot abtine de la ras in sala de spital.

68. sa ma joc cu caramizile desenate, pe care pot sa le mut si sa le transform in mini-caramizi reale, pe care numai eu le vad, dar jumate din clasa le stie.

69. ca oamenii sa nu ma inteleaga si sa ma creada nebuna uneori.

70. sa pot discuta mai mult cu Ana.

71. sa rad mai mult.

72. sa imi las unghiile sa creasca. (sa nu le mai rod pana la os)

73. sa am o doza un picutz mai mare de romantism in mine.

74. sa nu mai am probleme cu stomacul si cu intestinele.

75. sa nu mai adorm la scoala.

76. sa nu mai fiu incredibil de nesimtita cu profii care-mi sunt antipatici.

Si ar fi muuuult mai multe, dar nu le voi scrie pe toate. Ar fi prea plictisitor pentru noi toti. La cine sa mearga dansa Leapsa de data asta? Cred ca am sa o dau lui Moflea, sa vedem ce ar vrea el. Fara copy/paste de data asta! Poate sa o ia cine o pofteste, numai sa o dea mai departe la o  persoana minim.

Multumesc Ana pentru leapsa, mi-a facut placere!

Va doresc 10 minute de cosmar, voi, tiranii lucratori din fata blocurilor ANL.

Leapsa llunga. Cu doi de l. (vreau…) martie 20, 2009

Am primit o leapsa de la Ana, leapsa dorintelor.  Deci, trebuie sa scriu ce vreau. Cate vreau, cum vreau. Sunt mult prea multe, si am sa le scriu, ca sa le contientizez si eu. Este ora 00:15 pe 19 martie, 2009.

Vreau:

1.  atatia bani, incat sa pot trai decenet, un pic peste decent, un pic in lux.

2.  sa ma mut din casa parintilor.

3.  sa nu mai am de-aface cu parintii deloc.

4. sa am un sistem audio tare cu care sa enervez vecinii in timpul inmormantarilor.

5. ca bunica sa moara. Se chinuie prea mult, sufera. Saraca… ( (

6. sa nu am de-aface cu probleme de sanatate, niciodata, ever again.

7. sa nu mai fiu nevoita sa port ochelari.

8. o multime de tatuaje, designul facut de mine la fiecare in mare.

9. un calculator superb, memorie minima de un terra, pentru muzica si jocuri.

10. sa inteleg chimia si matematica.

11. sa ma inteleg cu familia.

12. sa castig multe concursuri de literatura si istorie.

13. ca boul de colegu-miu, unul tampit rau, sa isi piarda coaiele intr-un accident stupid.

14. sa pot sta cu Fikaaaa mai mult.

15. sa fiu libera de tot.

16. sa am un loc de munca bine-platit.

17. sa fie iarna numai cand vreau, in rest: caldura mare!

18. sa fiu buna la un sport.

19. sa imi stea parul cum vreau cand vreau.

20. sa nu mai fiu antisociala cu persoanele noi.

21. sa am mai mult inspiratie.

22. sa am mai mult talent.

23. sa fiu vampir.

24. sa omor pe cineva just for fun.

25. sa alerg mult pentru ca ma urmareste o creatura mare si sa nu obosesc.

26. sa termin macar un joc fara sa trisez – pe calculator ma refer.

27. sa nu-mi mai fie antipatic numarul asta.

28. sa ma impac cu emoista si toti.

29. sa imi fac timp pentru prieteni.

30. sa fumez cat vreau, fara consecinte grave.

31. sa nu-mi mai moara animalele de companie.

32. sa fiu si mai optimista.

33. sa functioneze Secretul.

34. sa scriu citabil uneori.

35. sa merg la mare in mijlocul iernii, pentru ca nu am fost niciodata.

36. sa ies cu o medie de 10 la toate materiile.

37. sa pot tine pisicile in casa fara ca ele sa isi faca nevoile peste tot.

38. sa vad lumea prin ochii unui baiat.

39. sa nu mai am menstruatie.

40. sa nu mai urasc copii.

41. sa tac din gura cand trebuie.

42. sa nu mai mint atat.

43. sa fiu binedispusa mereu!!!!

44. un caiet care nu se termina.

45. sa gasesc o tema buna pentru dinozaura.

46. sa renunt la messenger odata.

47. ca ziua sa aibe 27 de ore si noaptea 30 de ore.

48. vreau sa mor repede, sa nu trec prin ceea ce trec batranii, mi se pare demn de mila.

49. sa incerc ceva nou.

50. sa ma distrez pana si la chimie.

51. sa ma pot pierde prvind pe geam.

52. sa nu imi mai fie frig.

53. sa nu mi se mai imbibe parul si hainele cu mirosul de bucatarie.

54. sa am chef de gatit mai des!

55. sa stau o saptamana intreaga cumparand fel de fel de chestii pentru mancaruri.

56. sa ii gatesc lui Fikaaaa.

57. sa ma imprietenesc cu o curva.

58. sa tin un scorpion adevarat in mana.

59. sa pot citi Goethe fara sa ma plictisesc.

60. sa nu mai vad cersetori si boschetari.

61. o cafea cu lapte si o rigara.

62. sa il am pe Fikaaa aici.

63. sa pot gandi limpede cand trebuie.

Este ora 00:30 si nu am terminat. Continui maine, acum ma duc sa dorm. Noapte buna si vise zbuciumate!

Ratatat – Seventeen Years

Stilistica apusobarica. martie 11, 2009

Goticul mediocru sta in capul clasicului urat.

In consecinta calculului aflam adevarul.

Stam cu stupoare band culoare.

Universul etern si blamarea corporala,

Abstractismul abstract si conventia banala,

Toate sunt prezente, cam inocente de fel,

Ce sa zic,

La fel. La fel. La fel!

Asimilare optima negativa,

Cu beneficii nesporite total,

Adunatura de nimicuri,

de prosti culturati

Admirati de prosti neculturati

Urati de idioti spanzurati,

Ca si lumea marionetelor,

Cea a viselor,

Culoarea culorilor

nu exista.

Da, uneori scriu versuri din care nu intelegi nimic. Eu inteleg ce trebuie. Asa ca okei.

Cartile sunt amintiri. Amintirile sunt carti. februarie 12, 2009

Leapsa dependenta de carti primita de la Ana ma roaga si pe mine sa o binedispun. Despre ce este vorba? Pai… trebuie sa imi dezvalui un secret. 11 secrete de fapt. Trebuie sa va spun 11 carti care m-au marcat, care imi trezesc amintiri. Sa incepem cu inceputul deci.

1. Jurnalul lui Anne Frank.

Jurnalul acestei fetite m-a facut sa citesc de-a binelea. Cartea asta m-a facut sa ma indragostesc de literatura. Am citit=o prin clasa a patra, si m-a marcat in mai multe feluri. Am vazut ce poate face razboiul, si am vazut cum o fetita poate suporta toate acestea, fara mare tam-tam. Cartea aceasta imi aduce aminte de vara, de lectura in soare, de o noapte nedormita.

2. My Story de Dave Pelzer.

Este un roman alcatuit din trei parti care povesteste tragedia adevarata a autorului. Abuzul prezentat cat mai vivid posibil mi-a amintit de copilaria mea mult prea fericita pe langa a lui Dave. In plus, m-a determinat sa fiu multumita de ceea ce am si mi-a daruit o revelatie. M-a invatat sa nu accept sa fiu tratata necorespunzator de nimeni, mi-a povestit cum frica nu isi are rostul, m-a invatat sa imi apar punctul de vedere si, cel mai important, mi-a aratat prin imagini violente ca trebuie sa traiesc clipa cum vreau eu si sa nu ma las controlata. Protagonistul cartii se “desfasoara” in fata mea, si vad cum progreseaza, cum se lupta, cum castiga si isi apara dreptul la o viata superba.

3. Povestea unui om adevarat de Boris Polevoi

Alexei se afla in primul razboi mondial, de-a binelea. Supravietuieste singur timp de aproape un an, in zapada, cu pizioarele rupte. O carte magnifica. Alexei mi-a demonstrat ca omul nu are limite. Decat cele pe care si le pune el insusi. Eu am intepretat carpe diem si sa nu renunti niciodata.

4. Paradoxul pierdut de Fredric Brown

Despre nuvela asta v-am mai povestit. E exceptionala! De ce? Pentru ca multumita ei, am invatat sa-mi  accept propria minte. Sa accept faptul ca sunt diferita si sa pretuiesc asta. In plus, mi-a transformat cursul vietii in bine. Si luna septembrie a fost magnifica multumita ei.

5. Umbra de John Saul

Primul roman horror citit vreodata. Imi aduce aminte de copilaria mea, care s-a terminat prea repede. John Saul mi-a dezvaluit ca imaginatia poate fi si frumoasa, dar si morbida. In cartea lui am vazut cu ochii mei pentru prima oara ce inseamna sadismul, si ce inseamna literatura. A fost primul roman citit in intregime de trei ori consecutiv. M-a fascinat si m-a oripilat in acelasi timp. Multumita ei sunt acum fascinata de horror. Mi-a schimbat viata.

6. 69 de Ionut Chiva

La nimereala numarul 6! 69 inseamna destrabalare, 69 inseamna exotic, erotic, extravagant si extrem in acelasi timp. Pentru mine, 69 mi-a deschis ochii. Imi aduce aminte de liceu, de clasa a noua zbuciumata, imi aduce aminte de experiente ciudate dar in acelasi timp periculos de magnifice. 69 reprezinta adolescenta si idiotenia ei. O iubesc. De asemenea 69 imi aduce aminte de diriga mea, pe care pot sa spun ca o iubesc, deoarece ea mi-a imprumutat-o si nu prea vreau sa i-o dau inapoi. ^.^  Imi aduce aminte de cafeau din vacanta, de primul “job”,

7. Castelul de Franz Kafka

Este o carte pe care am citit-o in doua zile. Ea reprezinta scoala, versiunea minunata, deoarece mi-a fost recomandata de o prietena veche alaturi de care am fost la un concurs de literatura alternativa. Imi aduce aminte de gradinita, deoarece am fost cu respectiva prietena vreo doi ani in aceeasi gradii. Mi-a fost o prietena buna, pierduta multumita parintilor mei idioti. Altfel, Castelul a fost o provocare in materie de interpretare, care mi-a placut la nebunie. Si… imi aduce aminte de multa vodka, bere si tigari intr-o crasma din Sovata, alaturi de Tamara, prietena mentionata mai sus, de discutii si teoreme ciudate si unice, puncte de vedere asemanatoare, sentiment de “te cunosc de-o viata desi nu te-am vazut de o viata”, plimbari pe intuneric si de 17 ani.

8. Seria Harry Potter de J.K. Rowling

Poate vi se va parea copilaroasa ideea, dar seria asta mi-a imbunatatit imaginatia si mi-a inrautatit scepticismul din pacate. Dar, romanele acestea ma binedispun mereu. Imi aduce aminte de ultimul rev cu ai mei, petrecuta la tara, deoarece toata noaptea am citit Harry Potter pentru ca nu aveam ceva mai bun de facut.

9.  The historian de Elizabeth Kostova

Mi-a aratat cum e cand tii la o cartea, chiar TII la ea. Imi doresc sa o am in propria-mi biblioteca, as pune-o pe un piedestal. Cartea asta despre vampiri m-a indemnat sa ma interesez de istorie. Si e fun! In plus, multumita eroinei, m-am hotarat sa fiu mai “tupeista” si sa invat tot ceea ce vreau. Imi aduce aminte de orele de istorie petrecute cu cartea asta in mana. Si orele de romana, si orele de engleza… 700 de pagini pe care le-am citit repede. Nu puteam sa las cartea din mana.

10.  To kill a mockingbird de Harper Lee

Ma gandesc la bunici de fiecare data cand imi aduc aminte de carte. Mi-a fost data de catre bunica-mea, a fost o lectura relativ grea, dar foarte interesanta. Ma gandesc la o patura pe jos in mijlocul livezii de la tara, cu un caine puturos, gigantic  si blond pe nume Bruno tavalindu-se pe langa mine.

11.  La numarul 11 as scrie Pana sa imbatranim de Jókai Mór. E un roman scris de un autor ungur, exceptional. Cand am citit romanul acesta, eram la granita dintre copilarie si adolescenta. Povestea protagonistului m-a maturizat.

Cum zicea si Ana, acestea nu trebuie sa fie neaparat si carti preferate, ci sa reprezinte ceva, sa imi aduca aminte de ceva…. Leapsa asta a fost o adevarat provocare… Am multe carti care simbolizeaza si reprezinta si mai multe. Alegerea a fost grea, acestea sunt cartile cu cele mai puternice semnificatii.

Leapsa cere sa fie data mai departe. Poate sa o inveseleasca oricine, dar in special Ariel,  Laura si DarkJade. Chiar ma-r intereseaza cartile lor de suflet, cum ar veni. Sper ca leapsa asta sa fie una fericita.

O seara placuta, revin mai incolo! Aaaaah, si multumesc mult pentru leapsa!

Diversitate sau contrariul? ianuarie 20, 2009

Diversitatea a fost un lucru mereu admirat in istorie, oamenii incercau sa fie diferiti, dar totusi doreau sa faca parte dintr-un grup. Situatia aceasta fu favorabila pentru toti, deorece comertul se intetea, relatiile dintre oameni deveneau mai puternice, oamenii altfel si asa mai departe. Dar societatea de azi promoveaza asimilarea, promoveaza aderarea la un sistem de comportament, de gandire si de manifestatie hotarata de cei din inalta societate, corupti si murdari in mai multe feluri, in unele cazuri desigur.

Scolile, firmele renumite, cartile, profesorii, institutiile promoveaza tot ceea ce inseamna a fi la fel cu cel de langa tine. Aceasta chestiune poate fi observata usor prin uniformele aplicate in cadrul institutiilor, categorisirea oamenilor ca fiind acceptati sau nu numai prin metode stricte, deja hotarate. Diversitatea caracterului unui om este repsinsa, daca un om este altfel decat ceilalti, el este strivit de societate, obligat sa adereze la sistemul lor, la partidul lor, pentru a-i face pe toti la fel ca o turma de oi, pentru a-i manevra, in acest mod, mult mai usor.

De ce vor cei “inalti” sa manevreze? In opinia mea, din cauza dorintei de a avea puterea suprema, de a-l juca pe dumnezo cu oamenii, de a avea marionete reale. Chestia asta o consider un defect al caracterului FIECARUI om, o nevoie patologica de a detine controlul. Nu ma exclud din cadrul acestei teorii, dar incerc sa ma indepartez de ea, sa nu ma ghidez dupa cum vrea societatea de azi, pentru ca vreau sa am diversitate, varietate in viata, nu imi doresc sa fiu un robot manevrat cum si cat de catre cine vrea si poate. Dar, in final, toti suntem numai niste oi, care suntem nevoiti sa acceptam uniformele, modul de gandire atotputernic printre cei de mai sus, altfel vom fi exterminati, jupuiti de mentalitatea noastra considerata brutala, si prin lipsa de bani produsa de catrer “ne-acceptarea” de catre firme, pentru un loc de munca stabil, din moment ce nu corespundem dorintelor societatii “normale”.

Oamenii nu numai ca se conformeaza, ci promoveaza si ei la randul lor teoria aderarii la turma de oi prea bine cunoscuta. Toti vor cele mai bune masini, cele care sunt in voga, toti se traduiesc sa asculte ce se asculta prin cluburi, ce asculta vedetele mult prea mediatizate, toti sunt preocupati de tragediile din Irak, de violuri, de toate, toti se tem de realitate. Nici unul nu ar recunoaste ca totul este cauzat de faptul ca suntem obligati sa facem parte din ceva “mai mare si mai tare”, cum, banuiesc, spun ei. Cei ce vor “afara” recurg la metode drastice, poate mult prea drastice, din lipsa de posibilitati. Irak, oameni, morti, violuri, animale chinuite, moda ucigasa, muzica comerciala, uniforma…. Asimilarea a inceput de mult si vom continua asa, pentru ca omul este o fiinta incredibil de proasta, chiar daca ar putea mai mult. Dar sunt putini care profita de inteleigenta care le-a fost data, si refuza sa creada ca pot folosi si acei 90% din neuroni, pe care se spune ca nu ii folosim. Eu cred ca am putea face mai mult. Am puta schimba lumea asta mult prea urata din punctul de vedere, am putea elibera tensiunea dintre oameni, tensiunea din sufletul nostru, fie ea ascunsa ori palpabila, am putea schimba lumea. Dar din pacate, nu suntem in stare, si niciodata nu vom fi, pentru ca morala omului tine cont numai de bani si putere. De nevoile patologice mostenite de la prostii care s-au inmultit.

Pentru a crede cu adevarat ca traiesti… Ar trebui sa te muti pe o insula pustie, alaturi de cateva persoane total diferite, aparent, si sa deveniti chiar diferiti, sa va observati transformarea si sa ajugneti sa iubiti insula aceea pustie. Pana nu e distrusa si aia de restul oamenilor.

Eu imi cumpar o insula. Cine vrea sa mi se alature in izolarea aproape totala?

Despre societate. Eseu. decembrie 15, 2008

Majoritatea oamenilor accepta ideile preconcepute ale societatii mult prea conservatoare. Spiritul de turma domina majoritatea personajelor din rangul mai de jos al societatii. Ideile noi sunt luate la sictir si respinse fara a le lua importanta in considerare. O ideea care ar putea fi buna este respinsa fara a fi inteleasa sau fara a se gandi asupra posibilatilor ei. O persoana care difera de ceilalti, care are alte teorii asupra vietii nu este acceptata in societate, este considerata un outsider, o persoana care nu are ce cauta pe lumea aceasta. Foarte rar se intalnesc specimene care sa aibe indeajuns de mult forta pentru a-si pune ideile in valoare, pentru a se ridica dela sol, a se ridica asupra valorilor exagerate ale societatii.

Cei mai multi nu isi dau seama cand si cum se iau dupa ideile celorlalti. Dar majoritatea asta fac. Tind sa cred ca TOTI facem asta. Toti simtim nevoia de a avea ceva in comun cu cineva. De a fi asemanatori cu totii. Daca nu ne simtim cel putin asemanatori, ne simtim aiurea. Am trecut si eu prin experiente asemanatoare, dar minore… Conteaza ca am trecut si eu prin asta. Nevoia de asemanare a devenit o trasatura cronica a omului, si a vietii in general. Toti isi ghideaza viata dupa aceleasi tendinte. Excentricii, si ei la fel. Da, si ei. Din moment ce sunt mai multi care se aseamana. Sunt poate triburi minuscule… Sa ii consideram asa. Dar in general, toti suntem la fel. Sau la asta se asteapta societatea. Sa fim la fel. Pentru ca asa o multime este mai usor de controlat. Faci o persoana sa creada in ceea ce spui tu, si el continua sa faca asta cu restul membrilor grupului sau. Si asa se raspandeste totul, ca o boala. Si asa se ajunge la controlarea intregii populatii de catre fortele societatii oarbe.

Libertinii, cei care contrazic, cei care isi ghideaza vietile si actiunile in functie de absolut propriile convingeri… Ei sunt distrusi. Distrusi prin mai multe feluri. Nu intru in detalii, deja o dau in paranoia.

Ceea ce conteaza: Indrazniti sa fiti diferiti! Indrazniti sa spuneti nu trendului, spiritului de turma. Indrazniti sa aveti propriile idei. Indrazniti sa ii infruntati pe “restul”.

Aberez si eu uneori. Dar poate exista si un inteles. Poate scriu fabule mai handicapate. Nu stiu. Dar inspiratia imi vine la ora asta, si trebuie sa scap cumva de informatiile care imi apasa creierul care imediat explodeaza.

Maine iarasi la concurs de gramatica…Test la psichologie. Si in plus, raspund la istorie. Creierul meu este oficial suprasolicitat. Iar nu am sa dorm la noapte. E imposibil. Dar sunt bine-dispusa. Sincer, acum as vrea unsingur lucru: sa ma bucur de compania colegutzului. Prea imposibil.

No arrivedercitralala, ma duc sa ma chinui. Noapte buna si o zi baftoasa (:))) ) maine.