Someday… octombrie 11, 2009

Postul de mai jos este rezumatul unei revelatii extrem de puternice, care m-a facut sa tresar. Dupa lungi incercari de a-mi analiza viata intr-atat incat sa inteleg propria-mi personalitate, intr-un sfarsit am avut parte de cea mai frumoasa experienta “psihica” vreodata.

Intr-o alta ordine de ide, weekendul acesta a fost unul foarte placut si nou in acelasi. Ca bonus, am si intretinut o conversatie lunga cu varul meu, cu care nu am mai vorbit asa mult de o perioada buna de timp.

E placut, stii, sa aberezi asa.

In this town iulie 2, 2009

Mda, m-am trezit prea tarziu azi, la trei. Aseara voiam sa scriu ceva, ceva care mi se parea frumos la ora aia, dar a intervenit ceva, somnul lenea si telefonul, si nu am mai postat nimic din pacate. Dar oricum, era ceva siropos… Oarecum.

Ok, m-am trezit tarziu, am dormit prea mult si iarasi ma simt obosita, am dormit ingust. Mi-am recitit unele posturi, m-am holbat pe blog, pe al meu, pe alte bloguri, am adoptat google reader si mi-am dat seama ca imi place dinozaura, imi place cum scriu. Poate ca pare naspa sa spun asta, dar… e adevarat. Nu imi place pentru ca am scris eu. Imi place pentru cum a iesit. Oricum, azi am blogarit toata ziua, m-am uitat pe-ici, pe-colo… Imi place blogosfera underground, cei necitit, cei care nu scriu pentru trafic… Blogurile mai muuuuult mult mai muuuult personale.

In ultimele zile, am venit acasa pe jos cu Fikaa, cu sk8-ul. E amuzant sa incerce cineva sa te invete sa te dai pe placa la ora 2 noaptea, cand picura afara dar totusi e cald. E frumos sa stai aiurea in fata portii sa fumezi si sa nu iti vina sa intri in casa pentru inca o saptamana jumate de secol. E frumos cand esti atasat de cineva sau ceva, la o chestie de  plus, nu conteaza. Eu inca dorm cu catelul meu de plus pe care l-am primit de la teatrul la care lucreaza maica-mea, cand aveam vreo trei anisori. DA!Inca dorm cu plusul ala. Si ce daca? Nu imi place sa dorm fara sa imi incolacesc bratele in jurul a ceva. Prefer CINEVA in loc de ceva, dar cand nu-i posibil, nu-i bai, Pooch e langa mine si ma iubeste si el. Si ce daca sunt copilaroasa?

Nu conteaza, in fine, voi pleca cu Fikaape undeva prin Harghita si o sa fie fain. Imi place sa stau in casa cand ploua, dar nu imi place cand soarele e afara si eu stau aiurea ca o papusa fara-un picior. E aiurea. Dar oricum, soare, vino la mineee! Te rog frumos.

Acum e soare si ma bucur, si imediat ma duc sa fac dus, daca nu imi va fi prea lene, ceea ce nu o sa se intample.

Ei, ma las de scris, nu merge acum. Desi as fi vrut sa mearga. Pa.

Old times iunie 22, 2009

Iarasi ne intalnim la ore prea tarzii, dar cred ca asta devine un fix de-al meu, asa, mai de vara. Aseara m-am culcat pe la cinci, am adormit cu greau si m-am trezit la doua, aproape. Am baut un litru de cafea, si hop la film si alte chestii, cand s-a mai racit vremea, afara, sa savurez “coma” de pendulum cu Fikaa si sa imi aduc aminte de serile petrecute in parc, cu o pereche de casti pentru doua persoane si… ca a fost frumos. Trebuie sa mai facem d-astea. E altceva. E ceva placut, placut de plictisitor. Plictissitor intr-un sens pozitiv, bun, ca lumea, etc.

Oricum, azi ma gandeam ca toti vrem sa fim recunoscuti, vrem sa fim vizibili, nu invizibili. Mai meditez, si imi scriu eseul deja existent in mintea altora, dar modificat conform mintii mele.

Acum nu prea am chef de scris, na, nu am si gata, asa ca nu voi scrie asa mult. Mai ales pentru ca taica-miu e acasa, si daca ma observa treaza, imi primesc portia de urlete. Chiar daca e vacanta, eu sunt obligata sa ma culc pe la 2… Ghinionul meu presupun. Asa ca prefer sa nu fac zgomot si toate alea, sa nu ma ambalez scriind, ca sa nu il trezesc. Dar voi vedea. Poate mai tarziu primesc si o doza de inspiratie.

Pa.

Ceata iunie 22, 2009

Vad in ceata deja, nu disting literele, sunetele nimic, ma chinui sa scriu corect, nu prea merge, prea greu, nu mai vad rasaritul, nu ma mai imbaiez in lumina de o culoare rece, din gama de culori reci, contrar camerei, casei, invaluita in culori calde, chiar daca majoritatea e rece. Ma disting printre nori, un spot de negru la ora asta. In general cred ca as fi rosu, simbolul mortii in simbolism, ma rog, totaia. Ma culc, nu cred ca mai pot. Ba pot. Ma uit la inca un episod din Dead like me, genial conceptul, imi place. Poate ca e prost, da’ mie tot imi place. Ziceam in postul anterior ca aberez, na, da, aberez, atat in cuvinte, cat si in ganduri, si in viata, si in vise, si in sunete, si in grimase. Abereeeez peste tot si in toate si abia astept sa ma trezesc, si mananc litere si nu gasesc backspace, erase, ma rog. Pa.

So late, so fucking late, so jazz, so nothing iunie 22, 2009

It’s too fucking late, si mie imi e somn de imi pica ochii in gura, dar totusi nu ma pot convinge sa ma cuibaresc in pat si sa ma las purtata de vise. Ah, visele. Lumea spune ca visele (alea de cand dormi) sunt bune, placute, sanatoase si asa mai departe. Dar oare sunt asa cand sunt prea vivide si nu dorm adanc din cauza lor? Nu-mi amintesc o noapte, o singura noapte in care sa fi dormit adanc, un somn odihnitor, relaxant, cum vedem in filme si citim in carti. Numai din cauza viselor. Vises non-stop, vivid, puternic, in viata. Ma poti trezi cu un simplu “psst” la orice ora, in orice zi, nu conteaza cat de obosita as fi fost inainte sa fi adormit. E exasperant, zic… De asta sunt eu mereu somnoroasa si obosita! Am incercat tot felul de chestii ca sa pot dormi linistita, ceaiuri, pastile, lapte caldut, toate… Nu merge. Nu sunt facuta pentru a dormi, pentru ca oricat as dormi (ca azi 11 ore), tot obosita as fi. Multumesc, viselor. Vreau sa zic ca, mai bine ma holbez la chestii cu adevarat frumoase, deep, undeep, shallow,  chestii, decat sa dorm cum dorm eu, adica ingust. Da, o sa-i zic a dormi ingust. Se potriveste.

As vrea sa stau pana rasare soarele, lumina aia rece, nelly the elephant, stiti voi, cu Parov Stelar in background, toate astea. E dificil sa ma mentin treaza pana atunci, dar o voi face, sper. Poate daca voi EXTENUATA, cu litere mari, accentuat, poate asa voi dormi macar putin mai adanc. Trebuie sa ma activez si sa fac ceva, sa imi inving lenea, am zis-o de multe ori, sunt constienta, dar ma automutilez sportiv, pasiv, ce sa-i zic, in propriul meu sens.

Fiecare om are un sens. Da, asta e. Fiecare om are un sens. Dar majoritatea sensurilor coincid, asimilarea in masa, asa-i zic, holbare in arhive, da-o dracu’. Ce sa fac.

Ma las purtata de cuvinte, cum o fac multi altii, scotand la iveala universul meu plicticos from time to time, gandindu-ma la importanta vietii. Figurina in mana cuiva? A mea. Stiti, cunoasteti, istoriile mele mult prea narcisiste si tiraniste, zic. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu noua tastatura. Merge greu, sunt oarecum statica, uneori. Am mai zis asta? Mi se pare ca da. Trebuie sa iau lecitina, imi pierd memoria. O fi din cauza dependentelor mele? Nu, alea-s sanatoase. Hai, va rog eu, credeti ca iarasi vorbesc de droguri, hai!

Ca doar e la moda, sa te droghezi. HIgh e ceva in grup, ceva fashion, ceva hai sa ne dam tari in club, sa visam carusele, sa ne prefacem ca avem un trip superb, hai te rog. Ca doar e cool, in voga, ce puii mei. High… high e ceva linistit pentru mine, ceva in doi, sau intr-un cerc mai restrans, o stare de visare (placuta, nu ca visarea mea), ceva Jim Morrison, jazz, oldschool, ceva intr-o dupa, fara benzina, in mijlocul nimicului. High in doi, intinsi pe jos, fara sa ne atingem decat palmele, uitandu-ne la tavan si povestind mai sincer ca vreodata, euforie totala. Mentala… Nu in grup, douj’ de insi, urland ca nebunii, vaaaaaai,un circ, zboara scaunele si chestii asemanatoare, de tot cacatul. M-am plictisit sa tot aud chestiile astea. Mai zi-mi ceva, ceva nou, ca sa incercam cu totii, sa vedem cum e. Mai lasa-ma.

Intr-o camera ca a mea as vrea sa experimentez un “trip”. Da… are un aer. stiti, “aer”, aura, ma rog. Imi place enorm de mult cum am reusit sa o transform, cu cele mai mici ajutoare. Un colaj de amintiri, doar amintiri, ca sa imi mai cada lumina din cand in cand peste vre-o poza sau o ilustratie, si sa imi aduc aminte, sa zambesc. Etapele mele, viata mea, etapele vietii mele, intamplari mai mult sau mai putin importante, pentru mine sau pentru altii, rasarind dintre culori. E frumos. MISTOU.

Sa traim in viitor, in prezent sau in trecut? Cum e mai bine. Eu zic prezent, dar uite ca si eu ma mai afund in trecut, ma mai afund si in alte vieti, ma contopesc. Devin altcineva fara sa imi dau seama. Ma cred altcineva, si realizez cu greu ca nu sunt. Imi place cum lucreaza mintea, fara sa observ. Nu mai vreau sa dorm pana dupa-amiaza, nu mai vreau sa-mi irosesc ziua. Nu suport sa stau prea mult la soare, ma impacienteaza, dar o voi face, sa-mi incalc limitele.

Vecinii mei si-au luat un catelus corcitura mic mic mic, dulce, care arata ca o minge care bombane de colo-colo, dulce foc. Oare o sa il mai iubeasca cand va creste? Nu cred. Oamenii vor dulce dulce, mic mic mic… Pana cresc, ok, cand cresc, pa. Nu numai animalele. Mi se pare cruel. Eu imi iubesc pisica la fel de mult cum am iubit-o cand era cat jumatate din palma mea. Ea are opt ani, si inca o mai primesc pe furis in camera mea, sa doarma cu mine, chiar daca ai mei nu agreeaza chestia. Ziceam, cand e mic, ok, cand e mare, pa. Asa e si cu ea. Eu o iubesc necontenit, la fel, de opt ani. Chiar daca imi umple camera de par, si eventual de purici. Nu-mi prea pasa, o iubesc. Iubirea n-ar trebui sa aiba limite, nici a mea nu are. Si nu numai in cazul pisicii. Uite ca am facut-o de oaie, si am scris un post al naibii de lung, plictisitor pentru toti in afara de mine. Sau nu?

Ca un copil care cauta atentie, asa sunt si eu. Doar ca eu nu caut atentie, eu caut altceva. Eu ma cred neinteleasa, vreau sa rad ca lumea nu-mi intelege gandurile, gusturile. Oare vreau doar sa ma integrez pe undeva? Nu prea simti o nevoie patologica sa fiu asa. Cred ca pur si simplu sunt doar un pic pe invers… Nu sexual.

By the bridge you stand, hoist your face, lean in, let go… Toate alea.

Havoc 2, normal adolescent behavior, ceva tare, cuprinzator, desi la fel ca orice alt teen-movie, doar ca mai controversat. Tabu? Nu. Ciudat… Poate… Uneori simt nevoia sa aberez, doar ca sa realizez ceva.

Vezi?

Vreau sa ma ridiv asupra tuturor, asupra totului, dar uite-mi slabiciunea, nu singura. Poate ca ma atasez? In definitiv, o sa ne detasam… O sa fim ca florile, nevoie, pana se termina sezonul, dupa asta, ne luam la revedere, semintele in pamant, floarea in pamant, dar pe cai diferite, in legatura una cu alta, dorind sa ne amintim, sa fie asa si sezonul viitor, dar nu va fi, petalele vor fi inlocuite, si asa mai departe. Se arata oare un dram de pesimism in mine? Nu, nici eu nu ma cred. Bine, nici nu ma gandesc la viitorul meu, mi-e un pic groaza, bine, mi-e cam frica, terifiata ce sunt. Oricum, va fi ce va fi, c’est la vie, chestii.

Nu, nu, nu ma depresez, doar aberez aiurea. Iarasi nu sunt coerenta, folositi un bici va rog eu, doare mai intens. Unsprezece minute: durerea te duce la placerea suprema. Bullshit, da-o-n incoerenta. Puii mei. Hai sa o las balta, ma aiurez, mai ales cu muzica asta, ma duce pe alte meleaguri, nu ale mele. Ceva nou? Bring it on.

Buna dimineata, 3:22 am.

Antichrista iunie 20, 2009

Mda, ma asteptam la ceva mai mult din partea cartii, dar… Doua ore mi-a luat si mie. Nu o sa scriu o recenzie, pentru ca am gasit una care imi exprima aproape in exactitate parerea… Aici.

Vreau doar sa zic ca nu imi plac filmele americane cu adolescenti, exact asta ar fi si Antichrista. Dupa titlu, ma asteptam la o destrabalata… havoc, chestii, ceva mai brutal… Ceva care sa ma “loveasca”, dar… m-a dezamagit. Nu spun ca mi-am irosit timpul degeaba, dar… Nimic mai mult decat o lectura la plictiseala.

LATER EDIT: Conincidenta, dupa ce am terminat antichrista, am si inceput Albastru nemarginit, aproape transparent de Ryu Murakami, care e brutala! Seamana foarte mult cu 69 de Ionut Chiva… Seamana chiar mult… bine, nu sunt decat la inceput. Dar imi face placere sa citesc despre destrabalir intr-atat de violente, asternute pe tastatura complet haotic.

Vreau sa mai spun ca, am observat ca mereu ma contopesc cu un personaj dintr-un roman. Si in pauzele mele ma pierd un pic, crezand ca mie mi s-a intamplat ce s-a intamplat in paginile alea. E un sentiment ciudat, parca as fi high, outerbody-experience sau ceva.

Parov Stelar – Psychedelic jazz iunie 19, 2009

Straight lights iunie 13, 2009

Buna ziua si bine v-am gasit sau pierdut pe dinozaura!

Cu o fericire imensa care domina atat in creier cat si in suuufletul meu neatins, va anunt ca a venit vacanta, coae! De parca nu v-ati fi dat seama… Oricum, tin sa precizez ca imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu mai mult de 6 ore de somn. Greu dar placut.

Presupun ca voi, adica cei mai multi dintre voi, sariti in sus de bucurie, ca woaiss, gata scoala si chestii. Eu insa zic ca o sa imi fie dor de ea, oarecum.

Am terminat cu bine clasa a 10-a, 8.60, e ok. As fi vrut ceva peste noua, tocilara ce sunt, dar na, n-am reusit. Lasa ca anul viitor nu mai am chimie, mate, fizica, biologie… Am literatura universala, filozofie, film, civilizatie engleza si americana… si multa literatura si limba. Deci ma voi simti nemaipomenit la anu’. :d

Oricum, faza e ca m-am pregatit de distractie, oarecum, cu termopane. Mda, stau intr-o zona FOARTE linistita, nu vorbesc ironic, dar ei au nevoie de termopane ca sa izoleze totul… Okei. Imi distrug mie camera ca sa imi puna termopane. Eu nu-s moderna. Eu sunt oldschool. Termopanele nu imi plac.Prea ma izoleaza. Nu aud nici macar ciripitul pasarilor, care de cele mai multe ori imi place dimineata, fiindca mi se pare ca, daca, ciripesc pasarelele e vreme insorita si superba. Bine, nu-i asa, dar imi palce sa ma trezesc cu gandul ala. Ei bine, va dispretuiesc pentru ca mi-ati pus termopane.

Cel mai mult ma deranjeaza ca camera e plina de prostii si asa mai departe. Totul e acoperit cu cearsafuri albe, care imi induc o stare de neliniste.

Azi m-am hotarat sa strang totul prin camera si sa ma pis pe munca mesterului, chit ca imi place de batranel’, e dragut. Oricum, gata. Nici nu pot sa dorm ca lumea. Bip.

Mergem la Laguna Albastra cu clasa! Mergem la Vlahita cu clasa! Mergem la mare! Poate mergem la Praga! Poate mergem la tara! Mergem peste tot vara asta. Numai sa am banutii necesari. Dar ma rog, ne descurcam.

————————————————————————————————————————–

Ne descurcam, e frumos cand ne descurcam. Stiti, spuneam eu ca nu prea pricep la relatii de lunga durata, dar vad ca am invatat! Asta e mai mult un note to self… nu fi pesimista si adamista. Am invatat cuvinte noi cu sens nou, am invatat ca e fain sa nu mergi la biserica de serbare ci sa te duci la cafea cu diriga, nu de parca ar fi prima oara, dar am reinvatat si asta. Am mai invatat ca ciocolatei ii e frica de tunete si ca sunt frumoasa in felul meu absurd si cam comic. Am mai invatat ca poti sa te intelegi cu parintii tai doar daca lasi de la tine. Pacat ca trebuie sa lasi cam mult.

————————————————————————————————————————

Imi pare rau ca am neglijat blogul, dar chiar nu aveam nici chef, nici timp. Sper ca voi mai recupera cate un pic. Mi-am dat seama ca indie pop rocks on soma fm si asa mai departe, si ca probleme de spate se rezolva greu, sau deloc.

Vreau sa si plec cu toti pe munte, pe piatra mare sa vanam ursi si sa atarn iarasi de o stanca mult prea abrupta pentru mine. Uneori ma bucur ca am numai 40 de kile…

Oricum, la revedere pana la urmatoarea ideeee. Va las cu Ladytron – Runaway

8…adica multe lucruri pe care le urasti la tine. adica la mine. adica urasc la mine. mai 21, 2009

O leapsa primita de la Ana, de muuuuult, la care acum raspund cu mare… placere? Da, am sa o numesc placere. Nu-mi place sa-mi recunosc defectele.

Deci, prin urmare, lepsutza asta vrea ca eu sa-i spun opt defecte de-ale mele.

1. capoasa rau, mai ales atunci cand am dreptate, dar si cand n-am si mai ales atunci cand imi spune cineva ca ceva nu este sanatos. urasc chestia asta.

2. lenesa rau de tot. mai ales cand vine vorba de teme. urasc chestia asta.

3. somnoaroasa de la 10-12. urasc chestia asta. nu ma pot concentra la nimic.

4. nevrotica, mai ales cand nu am de ce sa fiu nervoasa. urasc chestia asta.

5. sunt fata si trebuie sa fiu pe stop si sa suport durerile menstruale de rigoare. urasc chestia asta.

6. dezordonata. mult prea dezordonata, niciodata nu gasesc nimic si urasc chestia asta.

7. nu ma pot trezi singura. daca dorm acasa, zic. pe bune ca urasc chestia asta.

8. mereu ma iau de Fikaa numai de dragul chefului meu tamp si prost-dispus, uneori. urasc chestia asta cel mai mult dintre toate.

Multumesc Ana pentru leapsa. e dificil sa imi gasesc defectele pe care le dispretuiesc. Ar mai fi multe, dar prefer sa nu le imaprtasesc cu comunitatea de pe net. Leapsa merge mai departe la Psycho Hippie, daca o vrea. In rest, poate sa o fure cine vrea, fara acordul meu.

Brb oameni buni, oamenii mai au si treaba, la BUDA. Sau poate vreau doar INCA O ceasca de cafea tare care imi pisca gatul. Neah.

Hello and welcome to my humble home! mai 21, 2009

Scuze ca nu am mai scris de mult si ca nu am raspuns la lepse, dar am fost foarte ocupata cu numeroase proiecte pentru scoala, nu numai pentru mine. Si am dus si lipsa de chef… Inspiratia s-a prezentat de fiecare data cand clickuiam pe dashboard, dar lenea si cheful… Alta poveste.

In postul asta, imi voi povesti si aminti ce s-a mai intamplat in ultimele saptamani sau de cand nu am mai dat nici un semn de viata dinozaurei. Cred.

Am lucrat la multe proiecte, am fost in oras cu colegii, am fost la gratar, am invatat. Am dat cateva teze, inca nu stiu nici o nota, mai am o teza poimaine, una pe 22, inca una pe 28 si cred ca atat. Am stat pe la Fikaa mult, el a avut recent cateva probleme si aveam mai multa nevoie de el pentru el, asa ca sunt cicalitoare si prea grijulie mai nou. O remediem si pe asta.

In rest, nu imi prea aduc aminte, memoria mea e ca o curva stirba mai tot timpul. Dar un lucru e sigur: m-am distrat si asta e cel mai important lucru de mentionat. Mai am ceva de lucru, asa si asa, sa imi iasa mediile pe care le vreau, sa motivez ceva absente si asa mai departe, asa ca mai am treaba pana saptamana viitoare. In schimb, azi am o zi un pic mai libera, asa ca imi voi onora lepsele primite/ furate, si poate voi mai posta ceva. :>

In alta ordine de idei, e soare! E caldura! E tasnitoare! E misto! Iubesc vara. As vrea ca vara sa dureze 10 luni din 12, restu iarna iarna iarna cu zapada, si un pic de toamna si primavara. Cer prea mult? Hai mai, Mama Natura, chiar cer prea mult? Ok, eventual la asta se ajunge, cred in incalzirea globala, dar oricum meritam o extinctie, din moment ce ne-am distrus planeta cu propriile maini. Asa ca SAC, vom muri inecati sau prajiti sau inghetati, cum vreti voi. :>

P.s. Vei avea ce sa citesti, draga Xander, don’t fear. :>

Vacanta plus o zi! mai 1, 2009

Ieri am fost la scoala, evident am dormit si dupa sase ore am si tulit-o acasa. Caci ne-ar fi tinut la o ora in care trebuia sa stam in gol. Venea o proasta de la vreo facultate sa ne tina ora, ultima ora! Scandalos. Asa ca m-am tirat.

Seara am fost la film si la wrestling, amuzant, acasa am mai citit pe net si m-am mai jucat pe calc, hp! Si nu stiu cum, m-am culcat la trei juma’. Am citit pana atunci. Defapt, recitit. Si asa mai departe.

Dimineata pe la noua juma’ imi suna telefonul, colegii, hai la gratar! Zic, bai, v-ati tampit? O sa PLOAIE. Si o sa fie naspa. Nu ca acuma e vreme frumoasa. Zic bine, ma scola acuma si vorbim pe mess. Imi pun telefonul pe silent, sa nu cumva sa ma mai sune cineva sa bazaie pe-acolo. Dau sa ma scol…. Canci. Somn. Pana la 1 jumate. Trezita cu zambet foarte tamp pe fata, ascultand asta:

Nu am dormit destul, dar mna. Sa vedem cum rezist. In plus, acum ma doare gatul, sunt lenesa, beau cafea si imi vine sa topai cu scaun cu tot.

Btw: ce dracu sarbatorim de 1 mai? Ca iar nu stiu. Ziua muncii? Sau ce?

Si m-am hotarat sa stau aiurea pana pe la 5. Dupa aia ma pregatesc sa ies afara. In viitorul apropiat voi mai prelua o leapsa culta, sa vedem ce si cum. Eu de ce nu stralucesc?

Pana azi. De luni pana azi. aprilie 29, 2009

De luni pana azi am avut vacanta, caci am fost bolnavioara. Stiti, duminica am fost la sapte scari, sipe drum, am alunecat intr-un parau si un picior de-al meau a ramas naufragiat pe o alta stanca.  Ciudat ca nu am mentionat asta, oare o fi un detaliu chiar asa minuscul? Ma refer la vacanata?

Later edit: Postul asta a fost scris tarziu, inceput cu entuziasm, entuziasm pierdut pe la cuvantul “bolnavioara”. Cred ca nu se intelege nimic. Farmecul asta. :>

You have been tagged! — leapsa cu 4/patru aprilie 29, 2009

Leapsa furata de la Dana.

Patru joburi pe care le-am avut

1. IT
2. Traduceri
3. adolescent
4. ziarista/redactor/corector

Patru filme care mi-au placut

1. The Fountain
2. Requiem for a dream
3. Wristcutters: A love story
4. Candy man

Patru mancaruri preferate

1. Tortellini
2. Cartofi prajiti
3. Salata de cruditati
4. Salata de legume cu feta si hering marinat.

Patru carti preferate

1. “Shadow” de John Saul
2. “69” de Ionut Chiva
3. “Jane Eyre” de Charlotte Bronte
4. “Povestea unui om adevarat” de Boris Polejov

Patru locuri unde am locuit

1. Brasov
2. pe la prieteni si Fikaa
3. pe munte
4. in masina

Patru seriale/emisiuni TV preferate

1. Lost
2. Supernatural
3.Two stupid dogs
4. Grim & Evil

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic

1. photobucket.
2. imdb.
3. coda.fm
4. gbvnet.ro

Patru oameni carora le pasez leapsa

1. Ana
2. Alle
3. Watzap
4. Laura — (tradu)

S. cu S. si S. impreuna cu S de la A. aprilie 28, 2009

Am primit o alta leapsa draguta de la Ana, de data asta nu are legatura cu literatura. E o leapsa a literei S in cazul meu.

1. Nume:  Szido

2. Cateva cuvinte din patru litere:  sold, seci, sita

3. Numele unui baiat:  Sergiu

4. Numele unei fete:  Simina

5. O ocupatie:  scriitor

6. O culoare:  safir ?

7. Ceva ce o sa porti in viitorul apropiat:  un tricou verde.

8. Un nume de mancare/ingredient:  spaghete, sare

9. Ceva ce gasesti in baie:  spuma de par, sampon ( nu se pune? ) , salinger

10. Un loc:  Sicilia

11. Un motiv pentru intarziere:  seva unui copac lipita de par.

12. Ceva ce ai urla:  S-a duuuuuuus!

13. Un  titlu de filme: Secretul, Signs, Signal, Seven, Socrates

14. Ceva de baut:  Silva, suc de soc , Sambuca

15. Un grup muzical:  Sepultura, Story of the Year, Sex Pistols, System of a down

16. Un animal:  sa-mi dau in cap, nu stiu.

17. Un nume de strada: Somesului

18. O marca de masina: Seat

19. Titlul unei melodii: Sexual eruption

Leapsa merge mai departe la Psycho Hippie,  Laura, Dana.

Consumatorul de … toate. aprilie 25, 2009

Da, mai nou, eu sunt o droghista, o junkie, o narcotica, o drogata, o fumatoare, o consumatoare, o high.

Da, asta crede maica-mea. M-a luat azi cu un morman de obiecte casnice de-ale mele, adica pungi de sireturi, pungulite ermetice de la stickere din chipsuri, staniol de la ciocolata, a rascolit toate cosurile de gunoi, scotand la iveala multe bucati de staniol, cu ciocolata putrezita pe ea, spunand ca eu ma droghez. Ca miroase a droguri.

Ce sa-ti povestesc, am facut-o in toate felurile, de la nebuna la schizofrenica la proasta la idioata pana la nu mai vorbesc cu ea. Eu care nici macar nu beau, am ajuns o droghista notorie. Da mama, consum tot ce se gaseste pe piata. Da mama, fumez marijuana in casa, fara nici o frica, da mama, sunt o proasta care face exact ceea ce fac toti din jurul ei. Da mama.

Asa e.

Intre timp, a venit si si-a cerut scuze. Poate in sfarsit si-a dat seama ca nu sunt ca restul de pe aici, care isi dau toti banii pe prostii.

Infine, eu, Fikaa si internet si tigari si e perfect.

:X:X

Brb. (bjb in slang)

Neatza’ cu soare si cu parfum de vara aprilie 20, 2009

E frumos sa fie vara, nu-i asa? E relaxant, placut si armonia curge de pe pereti. Cand soarele straluceste in camera, cu mainile cuiva in par te trezesti implinita, nu?

Zici ca nici nu se putea mai bine! Si asa e. Inveti sa te multumesti cu ceea ce ai, cu ceea ce simti si cu ceea ce nu stii ca vei avea sau nu.

E ok.

Nu’s acasa, e liveblogging si de-abia astept sa inceapa scoala. E vara! Totul imi place cand e vara. :> Lalele sunt frumoase, grase, le vad de aici.

Fabula vietii… Led Zeppelin si copilaria ratata, tigara fumata si un titlu lung aprilie 19, 2009

M-am intors de la concurs miercuri, am mai savurat vacanta, ar fi trebuit sa stau acolo pana azi, dar nu am putut sa stau departe asa mult de Fikaa. Da, pe bune serios, am si eu suflet. Presupun.

La concurs fu fain, m-am distrat cu o prietena din copilarie, cu care mereu ma jucam de-a cainii si de-a demonii si de-a tomb raider si lara croft si d-astea. A fost frumossi foarte placut sa petrec un pic de timp de ea. Plus ca, cursa spre casa, in masina tatalui ei a fost bestiala. Omul acela STIE sa conduca. Si repede. E motociclist, la ce sa te astepti.

Ieri am aflat rezultatele, amandoua suntem la jumatatea clasamentului, adica 14 si 16 din 28 de concurenti din intreaga tara. Ceea ce nu e rau! Pentru o prima incercare. Sa speram ca vom mai avea placerea de a participa la concurs. Multe chestii gratis! :> ) Glumesc. Dar tot am primit multe chestii gratis. Chestii adica, carti, si d-astea.

In general, m-am distrat, chit ca concursul in sine a fost un pic dificil si mi-a cam intrecut abilitatile de maniaca. Dar a meritat, pentru simplul fapt ca mi-am putut aduce aminte de toate prostiile pe care le faceam cu Anita. Imi e dor de ea, mi-ar placea sa ne re-best-friends-uim. Dar… Stiti cum e. Distanta obtinuta… Cacat.

Cu parintii mai nou ma inteleg un pic mai bine, au inceput sa se obisnuiasca cu varsta mea. Si am monitor nou. Widescreen sau cum s-o chema. E placut sa vad de la o distanta mai mare de zece centimentri ceea ce scriu! ) Totusi exista un downside: nu prea am internet, ca de obicei (anul asta). Cei de la rds pot sa SUGA PULA, frumos spus. Toata reteaua e fututa, frumos spus. Toti avem probleme mai mici sau mai mari cu ei. Sa se duca sa si-o traga singuri.

Acum sunt numai cu bunicii mei acasa, si pot sa fumez linistita si sa beau fanta de portocale.

Urmeaza filmele la care m-am uitat.

Led Zeppelin – Babe I’m gonna leave you

Plec. aprilie 13, 2009

Si cam atat. Noutati nix. Fikaa, citit, scris, cafea cu Diriga, chestii, certuri, blablauri.

Maine dimineata plec in Odorheiu Secuiesc la concursul pentru care m-am pregatit tot acest timp,  si Pisti mi-o zis ca am sa castig.

Am incredere in el.

Bafta.

Uneori… aprilie 7, 2009

Uneori simti ca ceva nu e bine, ca ai gresit cu ceva, ca ai ratat ceva, ca ai pierdut ceva pretios, si asa mai departe.

Dar parca situatia de fata e destul de convenabila incat sa compenseze cu eventualele “alte” situatii care ar fi putut surveni. Si crezi ca ar trebui sa schimbi ceva, sa iti ceri scuze, sa faci ceva ca sa remediezi situatia, si asa mai departe.

Dar, nu. Nu vrei. Vei lasa lucrurile sa vina de la sine. Nu planifici, nu te gandesti, nu masori, nu echilibrezi scenariile pe care ti le-ai derulat de atat de multe ori in cap. Pur si simplu dai delete la trecut si la viitor si lasi lucrurile sa “curga”.Si asa mai departe.

Mentalitatea ta este una ferma, orgoliul  tau este de nepatruns. Nu iti pasa, chiar daca, candva, ti-a pasat. Si asa mai departe.

Optimismul tau este de nezdruncinat si asa va ramane. Esti recunoscator pentru ceea ce ai si pentru ceea ce reusesti sa faci. Si te minunezi cand constati ca ai dreptate. Si vei avea mereu.

Bineinteles, din propriul punct de vedere.

– post scris in lipsa de inspiratie, cateva ganduri stirbe asternute pe tastatura cu o precizie… fara nici o precizie. ce-o mai fi si ea. precizia, adica. –

N-am dormit. aprilie 6, 2009

Desi voiam ataaaaaat de mult sa dorm iarasi 12 ore, nu n-am inchis un ochi mai mult de o fractiune de secunda.
Am lucrat. Am citit. Am rezumat. Am analizat si nu, NU am terminat.
Ma disper.