Sally – 2: Tata.

Sally zbura in neant, si nu stia ce-i cu ea. Candva era o fata normala, cu zambetul pe fata mereu mereu. Dar acum, nu, nu mai e asa. Nimic. Acum simte doar un gol imens. O gaura neagra care o macina pe zi ce trece. Lasat de tatal ei. Tatal ei… pe care nici nu il cunostea. Si-a dat seama de asta numai cand l-a pierdut. Nu stia cine era. Habar nu avea ce fel de om era si el… „Oare nu exista oameni normali pe planeta asta?”

Zbura si zbura si zbura, sub efectul a prea multe droguri si prea mult alcool… si somniferele…. alea i-au pus capat. Zbura si nu mai simtea nimic. Asta isi dorea de cand a murit tatal ei. De cand s-a… „s-a sinucis.” Ii era greu sa recunoasca asta. Tatal ei s-a SINUCIS. Avea o familie…fericita…mare… care il iubea si tinea la el, si il ajuta cu tot ce putea. Dar el totusi, si-a inecat amarul in ce? In alcool, in femei, in pariuri… Niciodata nu a trecut peste dezamagirea din tineretea lui. Ii revenea in minte, un fulger, ceva care il impiedica sa zambeasca. Nu putea. Sally nu l-a vazut zambind in viata ei. Numai cand era beat, mai beat ca vreodata, si canta: „Noi suntem soldatii tai, Draga mea, noi te vom scapa de oamenii raaaaai….Noi suntem soldatii tai!” Si era in extaz. Sally avea doisprezece ani. Se uita la tatal ei, cantand ceva ce nici acum nu intelege. Mama ei nu a vrut sa-i spuna despre ce era vorba niciodata. Si a promis ca nici nu o sa-i spuna vreodata.

Sally era distrusa. Ea l-a gasit. O copila de 12 ani sa il gaseasca pe tatal sau mort… Cand ea se ducea sa planga pe umarul lui… sa il roage sa inceteze…ca o sperie. A speriat-o indeajuns pentru tot restul vietii ei. Cu venele taiate, tatal ei zacea in mijlocul camerei lui… langa birou. Cu ochii bulbucati, cu albul maroniu la vedere, un firicel de saliva curgandu-i in jos pe barbie. A mai zvacnit o data, si dus a fost. Si Sally a vazut totul. A incremenit de frica, de neputinta, de nebunie. In momentul acela, copila aia de 12 ani a crescut. A imbatranit. A fost distrusa. Sangele-i curgea la picioarele ei, si ea se uita cum ii invaluie degetele. Fata lui tata era schimonosita intr-un zambet oribil, un zambet al durerii. Si ochii lui erau bulbucati. Niciodata nu o sa uite cum se uitau ochii lui in sus…spre cerul care nu se vedea. Ochii aceia blanzi… Dar plini de nebunie.

Tatal ei a murit, ea l-a gasit. Si mama a innebunit. Temporar. Se gandea ca poate ar fi trebuit sa ramana nebuna. Atunci nu l-ar mai fi avut pe tatal ei vitreg pe capul ei. Oare era chiar asa egoista?

Amintirile ii fluturau in fata ochilor… Zbura, fericita, amintirile nu o mai dureau. Parca era un film pe care il vedea prima oara. Nu o ATINGEAU. Si cand se simtea perfect, un gand ii aparu in fata ochilor: SUPRADOZA.

Nu stia cum, dar a VAZUT gandul acela. Supradoza? Siguranta care o invaluia pana acum a disparut. A fost inlocuita de un fior rece, cutremurator. A luat o supradoza. Da… asta era… O sa moara si ea. In sfarsit… scapa de tot. De mama ei, careia nu ii mai pasa… de tatal ei vitreg, care e o bestie… de fratele ei… un drogat… Dar…  ramane EA. Cum se va descurca fara ea? Fara Sally a ei? Care o ajuta mereu? Ce o sa faca ea? Nu vrea sa moara. Are nevoie de ea. Au nevoie una de cealalta.

Trebuie sa reziste. Aparu o lumina neagra. Da, era o lumina…dar era neagra.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: