Mediocru.

Fiind sigur de faptul ca nu va pati nimic, a pasit inauntru. Ce ar fi putut pati langa ea? Niciodata nu l-a ranit in vre-un fel. Dar acum… e diferita. Trebuia sa ii spuna din timp ce este ea de fapt. Il durea ca i-a ascuns adevarul, dar nu putea renunta la minunata fiinta alaturi de care isi petrecuse intregul an.

A ajuns intr-o incapere plina de lumina purpurie, artificiala. In camera se aflau cateva canapele din piele si un taburet mov. Arata exact ca un separeu dintr-un bordel de doi bani. Simtea un miros puternic de tutun ud, amestecat cu fumul emanat de un betigas parfumat cu opiu, care fumega lenes pe podeaua uzata, cu un aer antic. A observat si covorul pufos din mijlocul camerei, tot mov. Nu isi daduse seama pana atunci, dar lumina venea de la un neon uzat, atarnat de tavan, in centrul camerei.

Cand era mic, tatal lui il dusese odata la un bordel sa se uite la dansatoarele exotice din camera de asteptare, pana isi termina el „afacerile”, cum obisnuia sa spuna. Pe atunci avea 12 ani si habar nu avea ce efect aveau femeile asupra barbatilor. Tatal lui era mafiot, cel putin asa se autointitula. Dar mai tarziu a aflat ca, de fapt, era doar un client al bordelului. La 12 ani, lui Deen i-a fost prezentata lumea celor necurati.

Camera era invaluita intr-o aura de cunoscut, familiar. Deen se gandea ca simte asa din obisnuinta. Dar stia ca nu era asa. Se simtea ciudat din cauza EI. De ce nu i-a spus de la inceput? Ar fi acceptat si ar fi avut timp sa se acomodeze cu traiul ei mai… ciudat. A inaintat in incapere pana cand a ajuns la o alta usa, purpurie.  Culorile incepeau deja sa il calce pe nervi.  Oare are nevoie de culoarea asta ca sa nu o vada altii in adevarata ei… forma? Sau forme…

Dincolo de usa, statea EA. Pe jos, cu picioarele incrucisate sub ea, adancita intr-o carte, cu tigara fumeganda in mana ei stanga. Era stangace. Nu l-a observat. In camera era o lumina simpla, galbena. Erau doua ferestre mari, dar erau acoperite de draperii gigantice, rosii. Se aflau in plina zi. Era trei dupa-amiaza. A tras cu ochiul in spatele perdelelor, afara era intuneric. Cum era posibil asa ceva? Deen a incercat sa nu se gandeasca la asta, pentru ca ar fi innebunit. Se uita in jur. In coltul stang al camerei era un birou, cu un monitor prea mic si cu un calculator bazaind. Scaunul era acoperit cu un cearsaf facut din mii de bucatele de material colorat. Boxele erau agatate undeva, cu fire invizibile ochiului liber, urla muzica. Pe jos era o saltea mare, care ar fi fost de ajuns pentru patru persoane. Langa saltea erau adunate mormane de carti, caiete, sticle de alcool goale, cescute de cafea pline cu cafea. Le simtea mirosul. Parfumul… Ii placea cafeaua cu rom. Pachetele goale de tigari ieftine erau frumos aliniate sub un geam. Erau minim 100 de pachete. Pe peretele din dreapta se afla o biblioteca gigantica, pana in tavan, plina ochi cu carti. Parca ascundea ceva in spatele ei… Nu conta. Langa Deen se mai afla un dulap mare plin cu hainele ei. Probabil cu toate accesoriile unei femei. In stanga lui era inca o usa, care ducea probabil in baie. Podeaua era alcatuita din parchet simplu, lipsit de luciu, covoare negre si mici, imprastiate peste tot. De fapt, ea statea pe un taburet. Restul mobilei era foarte viu colorata, frumoasa, cu un aer proaspat. Camera ei era frumoasa. Magnifica… Cam dezordonata, dar magnifica.

Deodata Deen simti ca era privit. Mereu simtea cand cineva era atent la el. Nici el nu stia cum, dar il intepa ceva in palma de fiecare data. Se uita furioasa la el. Taburetul de sub ea era negru. Cartea pe care o citea era  una fara coperta, tiparita cu litere colorate. Fiecare litera cu alta culoare. Cotorul cartii era plin de liniute facute cu pixul. Mereu facea asta. Tigara ii fumega pe jumatate moarta in mana, scrumiera era plina ochi. Nici nu i se vedea forma. Ciudat era ca, nu era plin de fum in camera.

Ea nu era „o fata din bordel”. Dar lui Deen ii era frica. Frica de moarte.

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. nutoataiarbaelafel
    Mar 08, 2009 @ 10:14:31

    oau,tu chiar ai un splendid talent
    mirobolant de interesant:)
    şi mi se pare un stil cunoscut,chiar un pic,asemănător cu foste scrieri ce îmi aparţin,numau că tind să le scriu la persoana a doua..
    cu mult bine,
    btw:temă albă?te prinde..
    doar că nu prea îţi vedem numele
    un gând verde
    în care nimeni nu mai crede..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: