O viata, asa cum e ea, eterna, efemera, paradisul tau, dar trebuie sa pleci ca sa o gasesti.

Bunica mea a murit.

Azi-noapte, a murit gandindu-se la noi toti, amintindu-si cat de mult o iubim si ne iubeste, cum stateam cu ea cand eram mica, nepoata ei preferata, si cea care a iubit-o cel mai mult dintre toti. Statea in Crizbav, un satuc mic, unde imi petreceam verile, an de an, cate-un pic sau mai mult.

Nu am mai vazut-o de mult, nu am fost in stare sa fac un efort si sa ma duc sa mai stau un pic cu ea, dupa ce a iesit din spital. Dar ea tot ma iubeste, asa cum si eu o iubesc pe ea, ea stia ca eu o iubesc, si ca imi pasa mult de ea, doar ca, tineretea te duce. A fost o fiinta perfecta, frumoasa, atat pe interior, cat si pe exterior, plina de viata chiar si atunci cand era bolnava, o minte deschise, un suflet plin de iubire, compasiune, bucurie. Ea era fiinta care ma putea bine-dispune oricand si oriunde, daca voia sa faca asta.

Acum, ea se alfa undeva, fericita si mai tanara, traindu-si paradisul, alaturi de toti cei care o iubesc, au iubit-o mereu, si o vor face mereu. Ea nu vegheaza asupra noastra, ea ne-a dat drumul, sa ne folosim viata asa cum ne-a invatat. Ea ne are acum langa ea, in gradina, cand eram si noi mici, toti. Si e fericita. Si ma bucur! Ma bucur enorm de mult ca nu trebuie sa mai sufere de boli, de lipsuri, de viata. Acum e fericita, si ma bucur enorm de mult pentru ea. Nu as vrea sa se intoarca, pentru ca as fi egoista daca as spune asta. Ea e bine acolo unde e, in paradisul ei propriu.

Sa fii fericita o eternitate, cea mai iubita dintre toate! Imi va fi dor de tine, si ma voi gandi la tine mereu. Te voi iubi pentru totdeauna.Si imi voi aminti de tine asa cum eram cand eram eu mica mica, si cand stateam si ne jucam si imi explicai cum e cu viata asta. Te iubesc.

Cat de repede trece viata pe langa noi, nu? Cei care-mi sunt apropiati, deja au imbatranit, si pleaca. Ce scurt mi s-a parut tot acest timp cat am stat langa ea! Ma sperie timpul, trece prea repede pe langa noi.