Someday…

Postul de mai jos este rezumatul unei revelatii extrem de puternice, care m-a facut sa tresar. Dupa lungi incercari de a-mi analiza viata intr-atat incat sa inteleg propria-mi personalitate, intr-un sfarsit am avut parte de cea mai frumoasa experienta „psihica” vreodata.

Intr-o alta ordine de ide, weekendul acesta a fost unul foarte placut si nou in acelasi. Ca bonus, am si intretinut o conversatie lunga cu varul meu, cu care nu am mai vorbit asa mult de o perioada buna de timp.

E placut, stii, sa aberezi asa.

Futurama – The future is here!

Fry este un loser, care din greseala se ingheata si ajunge in viitor… 1000 de ani in viitor. Acest cartoon, Futurama,  ofera o vizione completa si noua asupra viitorului, neomitand probleme actuale, transmise in viitor. Dotat cu umor ca Superman cu chiloti, magnific la orice ora a zilei, te binedispune mereu. Plus, animatia este foarte trippy, aproape la fel ca animatia din The Simpsons. Dooh, au acelasi „autor”, Matt Groening. Eu consider Futurama un series mai bun si mai bine realizat decat The Simpsons, doar ca a premierat la momentul nepotrivit… exact DUPA simpsoni… Pacat, ar fi avut un succes enorm, asa a ramas un pic pe langa. Pe bune, trebuie sa va uitati macar la un episod, sunt bestiale toate. Sunt si cateva filme!


Seria 1, ep. 1 complet, AICI. De asemenea, pe site va puteti uita la toate episoadele, si si la filmele Futurama si multe altele.

Download filme:

Futurama – Bender’s big score AICI.

Futurama – Bender’s Game AICI.

Futurama – Into the Wild Green Yonder AICI.

Futurama – The Beast with a Billion Backs AICI.

Si spuneti-mi ca nu sunt tare! Pofta mare la viitor, vizionari placute, sper sa se  uite careva, chiar merita.

Peace!

Ma simt minunat de amortita la ora actuala, somnul si stresul din ziua de azi m-au coplesit, si acum sunt foarte loving. Cu aceasta ocazia rara, chiar rara, cand sunt loving, vreau sa va urez:

Vise placute! – deoarece visele ne fac noptile si zilele frumoase, mai ales cand ne si amintim de ele. Eu una imi iubesc visele, mereu „scot” ceva din ele, e interesant procedeul. Deci, noapte buna si vise placute!

Nonconventional

Pe biroul meu se afla un monitor un pic prea mare pentru mie, un modem folosit si plin de praf, chipsuri, dulciuri, un pahar de juice de portocale, o crema de maini, si o caseta cu bijuterii. Notice something?

De azi sunt oficial o nefumatoare. M-am lasat, dupa trei ani de cheltuiala si nervi din cauza lor, in sfarsit m-am lasat de fumat. It’s quite a relief, serios. Ma simt mai libera, pot sa ies undeva chiar daca  nu am tigari, nu imi mai fac nervi pentru ca nu am tigari, e un sentiment cu totul nou pentru mine. Si camera mea nu mai pute! Frumos, nu?

OCTOBER  8 – THE DAY I QUIT SMOKING

De azi incolo, go green, go nature, go health, cat mai mult! M-am hotarat sa imi schimb viata de tot, si abatarea asta… the first stepping stone. In plus, vrea sa mor in consecinte palpitante, nu in pat cu depresie respiratorie la 50 de ani.

In alta ordine de idei, I’m hooked on two new things:

1. desene

2. doodah

Si intr-un numar viitor va voi prezenta cele mai tari desene, evident, cu linkuri spre episoade ori download! Pentru ca merit. In plus, anul asta am multe de facut, trebuie sa ma organizez ca atare. Diseara ma distrez altfel, fara tigari, doar cu spliffuri, si voi manca dulciuri, si voi juca carti, si voi asculta reggea, voi desena si voi scrie, voi face tot ce imi trece prin cap.

Fumatul te face un sclav. Pe bune, pana acum, fara tigari ma simteam neputincioasa, slaba, obosita, stresata. Simteam ca aveam nevoie de o tigara ca sa fiu ok. Acum m-am hotarat, nu mai am nevoie de nimic. Si intreg procesul este simplu: motivatie s-atat!

Nu serios, chiar vreau sa imi schimb viata. Voi da cateva examene de limba, va voi povesti despre alea intr-un numar viitor, am programate multe concursuri si toate alea, ca de obicei, si vreau ca sa-mi petrec vacanta de iarna in strainatate.

Aduceti-mi aminte sa fac sport in fiecare seara, mananc cat o vaca din cauza lipsei de nicotina si tigari. Serios. De 3 ore mananc incontinuu, e de rau. Dar voi rezolva si asta.

Hai, pa, ne auzim mai incolo, acum doar trebuia sa fiu mandra de mine.

Cand mergi pe straduta…

…asculti muzica, la casti. Au nu am mai aavut parte de chestia asta de o saptamana, pentru ca castile mele sunt la reparat, mi-am sutit firele. Si habar nu aveti ce tristete ma copleseste cand MERG pe STRADA, FARA MUZICA.

Mai ales cand gasesc melodii ca astea, pecare le-as asculta non-stop, stiti ce-i aia non-stop ma? Deci asa vreau eu sa ascult melodia asta. Pa.

nicaieri, niciodata.

Deodata cu scoala a inceput si stresul si si raceala mea obisnuita de toamna, ca in fiecare an. Am destule proiecte personale sau nu de care va trebui sa ma ocup, sa ma apuc serios de treaba, sa ma autosatisfac la nivel profesional, si sa NU MAI CRESC! Peter Pan este idolul meu, el este singurul care nu va deveni niciodata adult, si il invidiez.

Intr-o luna implinesc si eu 18 ani, adulthood, open wide, I’m coming. Nu vreau, deja ma simt un pic diferita, percep lucrurile altfel, ma vad cu ochii unui copil, si stiti ce vad? O adulta, care este pe punctul de a-si uita copilaria, a uita toate prostiile pe care le facea fara sa fie judecata. Acum se judeca singura pentru ceea ce face. Si nu ii place deloc.

Am fost absenta de pe blog pentru ca am fost plecata, n-am avut chef, si n-am avut timp. Dar cel mai mare motiv totusi ramane ca nu am avut chef de scris pe blog. Cred ca nu mai simt nevoia sa ma exprim, sa imi impartasesc viata cu altii, nu mai vreau sa fiu citita deloc, vreau sa raman in anonimatul meu frumos. Sa fiu boema, oldschool, adulta.

Oare chiar vreau asta?

Sunt in clasa a 11-a si deja ma simt de parca as avea nenumarate responsabilitati. Am multe planuri pe care nu voi reusi sa le adeveresc… Suntem cu totii bazati pe bani.

Cred ca dinozaura va inceta sa fie un blog personal… va fi un blog de recenzii. Parola de la postul cu drogurile  legale este „password”, pentru cine este prea interesat. Desi imi asum cateva riscuri cu postul acela. Ma rog.

Imi place sa ma simt responsabila. Copila responsabila.

Am doar 18 ani

Este ora cinci dimineata si eu pana acum am stat sa ma holbez la Heroes si sa fac curatenie pe dinozaura. Mi-am recitit posturile vechi si majoritatea le-am sters. Imi vine greu sa cred cum puteam sa scriu despre lucruri atat de personale, intr-o maniera asa lejera… Toate secretele mele dezvaluite lumii intregi, imi permit sa zic. Recitind toate porcariile mele, am realizat cateva lucruri importante din punctul meu de vedere. Unul dintre ele ar fi ca ne maturizam foarte repede… noi, adolescentii, trecem repede peste multe etape ale vietii si ne dam seama repede de ce se intampla cu noi, ne schimbam radical fara sa ne dam seama. Mi se pare ciudat.

Oricum, e prea tarziu sa scriu, asa ca… I’m giving in to sleep. Pa.

Febra lui August

Am fost absenta o perioada lunga de timp din blogosfera, dar cu un motiv intemeiat! M-am reinventat un pic.

Mda, asa o numesc, reinventare. Ea consta in schimbarea perceptiei asupra lumii si a veitii. Si nu, nu e mai tragica din cauza lui Bunica, chiar deloc. Am o perspectiva mult mai pozitiva. Daca ziceati ca sunt mult prea pozitiva si optimista, ar trebui sa ma vedeti acum.

Tot cu Fikaa ma distrez, si e exceptional. Si distractia si el. 😀 Oricum, de cand nu am mai scris, am fost plecata in mai multe locuri, am facut multe chestii, am experimentat, am ras, am fost morocanoasa, am fost fericita, a fost foarte bine.

Ceea ce vreau sa zic este ca sunt ok. Pauza de la dinozaura a venit exact dupa postul despre Bunica, ceea ce a parut a fi ca din cauza ei mi-am pierdut vointa de a scrie. Pur si simplu nu am avut chef de blog. Deloc, dar deloc. Adica, scris pe blog. De citit am citit mult. Acum ma voi apuca sa citesc CARTI, nu bloguri, pentru ca am cursuri speeeciale la anu’, si vreau sa fiu pregatita.

Inca fumez, de baut nu beau deloc, de drogat, pai, va spun mai incolo. Damn straight! Filmele sunt la ordinea zilei ca de obicei, si serialele, si cafeaua si biscuitii cu oregano. Infine, trebuie sa imi reiau antrenamentele pe dinozaura. Mi-am cam iesit din mana la capitolul acesta. Dar sper sa pot recupera. Doar ca, stiti si voi, vacanta… Toate alea.

Sunt o persoana matura, ar trebui sa fiu, in cateva luni voi implini 18 ani, si eu nu vreau. Nu ma simt DELOC adulta. Dar deloc. Probabil ca va trece si faza asta, dar sincera sa fiu, nu vreau sa treaca. Imi place viata fara facturi si responsabilitati. Plus ca ma gandesc cu groaza ca va trebui sa imi iau un loc in care sa stau, si asta vine cu o multime de alte chestii.

Ce sa spun, sunt schimbatoare in multe aspecte ale vietii mele, dar intr-una singura nu sunt. Asta ma bucura, Fikaa. mda, asta e chestia. O dau in Hamlet, mi-a pierit cheful de scris. Cel putin s-a micsorat considerabil. Atentia mea e mai mult directionata asupra alterarilor. Nu va spun de ce fel. Cert este ca sunt chiar pasionata.

Cam atat in postul asta, voi detalia in urmatoarele, daca ma simt in stare. Pa. ^^

In this town

Mda, m-am trezit prea tarziu azi, la trei. Aseara voiam sa scriu ceva, ceva care mi se parea frumos la ora aia, dar a intervenit ceva, somnul lenea si telefonul, si nu am mai postat nimic din pacate. Dar oricum, era ceva siropos… Oarecum.

Ok, m-am trezit tarziu, am dormit prea mult si iarasi ma simt obosita, am dormit ingust. Mi-am recitit unele posturi, m-am holbat pe blog, pe al meu, pe alte bloguri, am adoptat google reader si mi-am dat seama ca imi place dinozaura, imi place cum scriu. Poate ca pare naspa sa spun asta, dar… e adevarat. Nu imi place pentru ca am scris eu. Imi place pentru cum a iesit. Oricum, azi am blogarit toata ziua, m-am uitat pe-ici, pe-colo… Imi place blogosfera underground, cei necitit, cei care nu scriu pentru trafic… Blogurile mai muuuuult mult mai muuuult personale.

In ultimele zile, am venit acasa pe jos cu Fikaa, cu sk8-ul. E amuzant sa incerce cineva sa te invete sa te dai pe placa la ora 2 noaptea, cand picura afara dar totusi e cald. E frumos sa stai aiurea in fata portii sa fumezi si sa nu iti vina sa intri in casa pentru inca o saptamana jumate de secol. E frumos cand esti atasat de cineva sau ceva, la o chestie de  plus, nu conteaza. Eu inca dorm cu catelul meu de plus pe care l-am primit de la teatrul la care lucreaza maica-mea, cand aveam vreo trei anisori. DA!Inca dorm cu plusul ala. Si ce daca? Nu imi place sa dorm fara sa imi incolacesc bratele in jurul a ceva. Prefer CINEVA in loc de ceva, dar cand nu-i posibil, nu-i bai, Pooch e langa mine si ma iubeste si el. Si ce daca sunt copilaroasa?

Nu conteaza, in fine, voi pleca cu Fikaape undeva prin Harghita si o sa fie fain. Imi place sa stau in casa cand ploua, dar nu imi place cand soarele e afara si eu stau aiurea ca o papusa fara-un picior. E aiurea. Dar oricum, soare, vino la mineee! Te rog frumos.

Acum e soare si ma bucur, si imediat ma duc sa fac dus, daca nu imi va fi prea lene, ceea ce nu o sa se intample.

Ei, ma las de scris, nu merge acum. Desi as fi vrut sa mearga. Pa.

Never let me go

Vrem viitorul, ne straduim pentru el, uitam de azi, uitam de placerile nocive, pacatoase, murdare, de care avem parte zi de zi, uitam pur si simplu de ele, de parca nici nu ar exista. Nu mai suntem copii mici si prosti, ca sa ne miram de lumea din jurul nostru, nu ma exclamam „cum dracu’??”, cand vedem o pasare, nu ne mai miram de nimic. Suntem mediocri, cu totii, vrem sa fim speciali si unici, dar ne luam dupa alti speciali si unici care s-au luat dupa altii. Ne luam dupa moda, dupa anti-moda, dupa exceptional, care, nu mai este exceptional. Nu venim cu nimic nou, stagnam ca prostii, technologia avanseaza, culturile nu… Extremisti apar la fiecare colt de strada, lipsiti de bun gust, asa iti place, ok, dar ma ofensezi pe mine. Ma faci sa ma simt jenata cand ma uit la tine.

Exact.

Si mereu avem nevoie de cineva sa ne confirme statutul, ba pozitiv, ba negativ, existam de gura altora, daca nu te cunoaste nimeni, nu traiesti, ai trei prieteni si un tata, esti invizibil. Avem nevoie de un umar pe care sa plangem de durere, sa nu fim singuri, abandonati, e mai bine sa fii discutat decat sa fii necunoscut. Imoralitatea domina, fiintele chinuite sunt stigmatizate, prostul gust e la moda, iesim in evidenta cate cinci deodata, ca turma de oi, far from the madding crowd, nimic nu mai are sens fara toti laolalta. Suntem cu totii prosti, avem nevoie de ghidare, gps-ul cel mai modernizat, omenirea. Ne asimilam intr- masa de tesut urat mirositor, si ne plangem de viata.

Asta suntem noi, o scuza penibila pentru viata.

Nu ma lasa singura, te rog, singuratatea ne omoara.

Vreau sa fiu altceva. Sau vreau sa-mi traiesc viata pe o insula, de fapt, macar un an, ceva, sa vad, e asa de rau sa fii singur in mintea ta sau iti inventezi prieteni ca sa nu o iei razna.

If I was a bird, I’d fly.

Ploua si ploua si tuna si fulgera. Aseara cerul era complet luminat din 5 in 5 secunde, fara ploaie, fara tunet, doar fulgere. Si eu eram pe strada, intr-un cartier in care fulgerele sunt un pericol iminent, pe bune. Azi m-am trezit cu aceeasi durere de cap cu care m-am culcat aseara, plus o durere de stomac din cauza ca nu am mancat aseara si toate alea.

As vrea sa scriu ceva plin de intelesuri, ceva care sa ma inspire atat pe mine, cat si omuletii verzi, care incetul cu incetul isi inving teama, si se intorc la mine, unul se aseaza pe umarul meu stang, si se holbeaza la monitor, imi spune ca scriu nonsensuri. Da, mersi, omuletule, esti un dulce. Restul se incovoiaza pe jos, si mi-au furat un lucky strike, si il rontaie. Sunt amuzanti, nu le place gustul raw al tutunului. Cred ca imi aprind si eu una. o tigara. Omuletii apar de obicei cand sunt bine-dispusa si asa mai departe. Dar acum nu sunt deosebit de happy. Din cauza vremii presupun. Si a durerii de cap, care da, inca e aici. O sa-i rog pe astia sa imi extirpeze creierul, asa un pic. Ce insaemna a extirpa? Nu conteaza. Puii mei.

Iarasi domina haosul in camera mea „designer made”. La naiba!

Ma ocup de filme, de citit, m-am uitat la Angels and Demons, la Girl, interrupted, la Christiane F., la Trainspotting. Inca citesc Murakami, albastrul ala nemarginit, mai degraba haotic. Oricum, citesc si lumea Sofiei, invat filosofie pentru la anu’.

Pot sa ma distrez in orice imprejurari. Cred ca ar trebui sa ma duc sa fac un dus, imediat plec.

Am primit o recomandata de la bilbioteca. Sunt in intarziere cu doua carti, inca din noiembrie. Am uitat ca sunt carti de la biblioteca. Iarasi o amenda usturatoare. Imi detest memoria uneori. De cele mai multe ori de fapt. Cred ca fumez prea mult.

„Statea pe banca si se uita la oamenii care treceau pe langa el. Avea o basca, din vremuri de mult apuse, si asculta muzica de la walkman. Probabil are si o masina a timpului.”

Ma dau batuta.

Pa.

Old times

Iarasi ne intalnim la ore prea tarzii, dar cred ca asta devine un fix de-al meu, asa, mai de vara. Aseara m-am culcat pe la cinci, am adormit cu greau si m-am trezit la doua, aproape. Am baut un litru de cafea, si hop la film si alte chestii, cand s-a mai racit vremea, afara, sa savurez „coma” de pendulum cu Fikaa si sa imi aduc aminte de serile petrecute in parc, cu o pereche de casti pentru doua persoane si… ca a fost frumos. Trebuie sa mai facem d-astea. E altceva. E ceva placut, placut de plictisitor. Plictissitor intr-un sens pozitiv, bun, ca lumea, etc.

Oricum, azi ma gandeam ca toti vrem sa fim recunoscuti, vrem sa fim vizibili, nu invizibili. Mai meditez, si imi scriu eseul deja existent in mintea altora, dar modificat conform mintii mele.

Acum nu prea am chef de scris, na, nu am si gata, asa ca nu voi scrie asa mult. Mai ales pentru ca taica-miu e acasa, si daca ma observa treaza, imi primesc portia de urlete. Chiar daca e vacanta, eu sunt obligata sa ma culc pe la 2… Ghinionul meu presupun. Asa ca prefer sa nu fac zgomot si toate alea, sa nu ma ambalez scriind, ca sa nu il trezesc. Dar voi vedea. Poate mai tarziu primesc si o doza de inspiratie.

Pa.

Ceata

Vad in ceata deja, nu disting literele, sunetele nimic, ma chinui sa scriu corect, nu prea merge, prea greu, nu mai vad rasaritul, nu ma mai imbaiez in lumina de o culoare rece, din gama de culori reci, contrar camerei, casei, invaluita in culori calde, chiar daca majoritatea e rece. Ma disting printre nori, un spot de negru la ora asta. In general cred ca as fi rosu, simbolul mortii in simbolism, ma rog, totaia. Ma culc, nu cred ca mai pot. Ba pot. Ma uit la inca un episod din Dead like me, genial conceptul, imi place. Poate ca e prost, da’ mie tot imi place. Ziceam in postul anterior ca aberez, na, da, aberez, atat in cuvinte, cat si in ganduri, si in viata, si in vise, si in sunete, si in grimase. Abereeeez peste tot si in toate si abia astept sa ma trezesc, si mananc litere si nu gasesc backspace, erase, ma rog. Pa.

So late, so fucking late, so jazz, so nothing

It’s too fucking late, si mie imi e somn de imi pica ochii in gura, dar totusi nu ma pot convinge sa ma cuibaresc in pat si sa ma las purtata de vise. Ah, visele. Lumea spune ca visele (alea de cand dormi) sunt bune, placute, sanatoase si asa mai departe. Dar oare sunt asa cand sunt prea vivide si nu dorm adanc din cauza lor? Nu-mi amintesc o noapte, o singura noapte in care sa fi dormit adanc, un somn odihnitor, relaxant, cum vedem in filme si citim in carti. Numai din cauza viselor. Vises non-stop, vivid, puternic, in viata. Ma poti trezi cu un simplu „psst” la orice ora, in orice zi, nu conteaza cat de obosita as fi fost inainte sa fi adormit. E exasperant, zic… De asta sunt eu mereu somnoroasa si obosita! Am incercat tot felul de chestii ca sa pot dormi linistita, ceaiuri, pastile, lapte caldut, toate… Nu merge. Nu sunt facuta pentru a dormi, pentru ca oricat as dormi (ca azi 11 ore), tot obosita as fi. Multumesc, viselor. Vreau sa zic ca, mai bine ma holbez la chestii cu adevarat frumoase, deep, undeep, shallow,  chestii, decat sa dorm cum dorm eu, adica ingust. Da, o sa-i zic a dormi ingust. Se potriveste.

As vrea sa stau pana rasare soarele, lumina aia rece, nelly the elephant, stiti voi, cu Parov Stelar in background, toate astea. E dificil sa ma mentin treaza pana atunci, dar o voi face, sper. Poate daca voi EXTENUATA, cu litere mari, accentuat, poate asa voi dormi macar putin mai adanc. Trebuie sa ma activez si sa fac ceva, sa imi inving lenea, am zis-o de multe ori, sunt constienta, dar ma automutilez sportiv, pasiv, ce sa-i zic, in propriul meu sens.

Fiecare om are un sens. Da, asta e. Fiecare om are un sens. Dar majoritatea sensurilor coincid, asimilarea in masa, asa-i zic, holbare in arhive, da-o dracu’. Ce sa fac.

Ma las purtata de cuvinte, cum o fac multi altii, scotand la iveala universul meu plicticos from time to time, gandindu-ma la importanta vietii. Figurina in mana cuiva? A mea. Stiti, cunoasteti, istoriile mele mult prea narcisiste si tiraniste, zic. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu noua tastatura. Merge greu, sunt oarecum statica, uneori. Am mai zis asta? Mi se pare ca da. Trebuie sa iau lecitina, imi pierd memoria. O fi din cauza dependentelor mele? Nu, alea-s sanatoase. Hai, va rog eu, credeti ca iarasi vorbesc de droguri, hai!

Ca doar e la moda, sa te droghezi. HIgh e ceva in grup, ceva fashion, ceva hai sa ne dam tari in club, sa visam carusele, sa ne prefacem ca avem un trip superb, hai te rog. Ca doar e cool, in voga, ce puii mei. High… high e ceva linistit pentru mine, ceva in doi, sau intr-un cerc mai restrans, o stare de visare (placuta, nu ca visarea mea), ceva Jim Morrison, jazz, oldschool, ceva intr-o dupa, fara benzina, in mijlocul nimicului. High in doi, intinsi pe jos, fara sa ne atingem decat palmele, uitandu-ne la tavan si povestind mai sincer ca vreodata, euforie totala. Mentala… Nu in grup, douj’ de insi, urland ca nebunii, vaaaaaai,un circ, zboara scaunele si chestii asemanatoare, de tot cacatul. M-am plictisit sa tot aud chestiile astea. Mai zi-mi ceva, ceva nou, ca sa incercam cu totii, sa vedem cum e. Mai lasa-ma.

Intr-o camera ca a mea as vrea sa experimentez un „trip”. Da… are un aer. stiti, „aer”, aura, ma rog. Imi place enorm de mult cum am reusit sa o transform, cu cele mai mici ajutoare. Un colaj de amintiri, doar amintiri, ca sa imi mai cada lumina din cand in cand peste vre-o poza sau o ilustratie, si sa imi aduc aminte, sa zambesc. Etapele mele, viata mea, etapele vietii mele, intamplari mai mult sau mai putin importante, pentru mine sau pentru altii, rasarind dintre culori. E frumos. MISTOU.

Sa traim in viitor, in prezent sau in trecut? Cum e mai bine. Eu zic prezent, dar uite ca si eu ma mai afund in trecut, ma mai afund si in alte vieti, ma contopesc. Devin altcineva fara sa imi dau seama. Ma cred altcineva, si realizez cu greu ca nu sunt. Imi place cum lucreaza mintea, fara sa observ. Nu mai vreau sa dorm pana dupa-amiaza, nu mai vreau sa-mi irosesc ziua. Nu suport sa stau prea mult la soare, ma impacienteaza, dar o voi face, sa-mi incalc limitele.

Vecinii mei si-au luat un catelus corcitura mic mic mic, dulce, care arata ca o minge care bombane de colo-colo, dulce foc. Oare o sa il mai iubeasca cand va creste? Nu cred. Oamenii vor dulce dulce, mic mic mic… Pana cresc, ok, cand cresc, pa. Nu numai animalele. Mi se pare cruel. Eu imi iubesc pisica la fel de mult cum am iubit-o cand era cat jumatate din palma mea. Ea are opt ani, si inca o mai primesc pe furis in camera mea, sa doarma cu mine, chiar daca ai mei nu agreeaza chestia. Ziceam, cand e mic, ok, cand e mare, pa. Asa e si cu ea. Eu o iubesc necontenit, la fel, de opt ani. Chiar daca imi umple camera de par, si eventual de purici. Nu-mi prea pasa, o iubesc. Iubirea n-ar trebui sa aiba limite, nici a mea nu are. Si nu numai in cazul pisicii. Uite ca am facut-o de oaie, si am scris un post al naibii de lung, plictisitor pentru toti in afara de mine. Sau nu?

Ca un copil care cauta atentie, asa sunt si eu. Doar ca eu nu caut atentie, eu caut altceva. Eu ma cred neinteleasa, vreau sa rad ca lumea nu-mi intelege gandurile, gusturile. Oare vreau doar sa ma integrez pe undeva? Nu prea simti o nevoie patologica sa fiu asa. Cred ca pur si simplu sunt doar un pic pe invers… Nu sexual.

By the bridge you stand, hoist your face, lean in, let go… Toate alea.

Havoc 2, normal adolescent behavior, ceva tare, cuprinzator, desi la fel ca orice alt teen-movie, doar ca mai controversat. Tabu? Nu. Ciudat… Poate… Uneori simt nevoia sa aberez, doar ca sa realizez ceva.

Vezi?

Vreau sa ma ridiv asupra tuturor, asupra totului, dar uite-mi slabiciunea, nu singura. Poate ca ma atasez? In definitiv, o sa ne detasam… O sa fim ca florile, nevoie, pana se termina sezonul, dupa asta, ne luam la revedere, semintele in pamant, floarea in pamant, dar pe cai diferite, in legatura una cu alta, dorind sa ne amintim, sa fie asa si sezonul viitor, dar nu va fi, petalele vor fi inlocuite, si asa mai departe. Se arata oare un dram de pesimism in mine? Nu, nici eu nu ma cred. Bine, nici nu ma gandesc la viitorul meu, mi-e un pic groaza, bine, mi-e cam frica, terifiata ce sunt. Oricum, va fi ce va fi, c’est la vie, chestii.

Nu, nu, nu ma depresez, doar aberez aiurea. Iarasi nu sunt coerenta, folositi un bici va rog eu, doare mai intens. Unsprezece minute: durerea te duce la placerea suprema. Bullshit, da-o-n incoerenta. Puii mei. Hai sa o las balta, ma aiurez, mai ales cu muzica asta, ma duce pe alte meleaguri, nu ale mele. Ceva nou? Bring it on.

Buna dimineata, 3:22 am.

Dependenta – e de bine

Vreau sa vorbesc, iarasi de dependenta mea, dar nu cea de tigari, sau de alte substante, nu nu. Vorbesc de dependenta de muzica, care este cea mai solicitanta dintre toate, dar nu si costisitoare. Nuzica este cea de care am nevoie in doze mai mari si mai mari pe zi ce trece. Daca stau fara ea, imi pierd vlaga si sunt surescitata.  Ei bine, nici chiar asa, doar ca aseara, cand veneam acasa, am venit pe jos vre-un sfert de ora. Si imi uitasem mp3-ul la Fikaa. De obicei cand merg pe jos, in special noaptea, ascult muzica la maximum si ma cam izolez de lumea din jurul meu, pentru ca ea ma dispera pe timpul noptii. Asa, niciodata nu aud sunetele discotecilor, manelele masinilor, urletele cocalarilor, nici masinile care trec, nimic. Ma pierd in muzica, un high lung, care ma desprinde de lumea realitatii, si ma duce pe un val in sus, sau in jos, depinzand de continutul dozei. Zbor sau sunt la pamant, zambesc sau marai… Orice vreau, imi pot provoca cu ajutorul muzicii.

Si aseara…. mi-am uitat mp3-ul. A fost oribil, cum nu sunt obisnuita, sunetele, toate, ale orasului, m-au luat pe neasteptate. Ma simteam mult prea legata de aici si acum, numai ca intr-un sens strict material si sonor. Si asta nu imi place. Nu puteam fi decat atenta la ce se intampla in jurul meu, pentru ca mereu ma deranjau unele sunete la care nu ma asteptam, si ca sa fiu sincera, nu ma asteptam la nici macar un sunet, m-au luat pe nepregatite toate. Nu imi place, muzica e dependenta mea cea mai grava, cea mai permanenta, sper!

Nici tigara nu mi-a mai picat bine in mijlocul noptii fara muzica. M-am simtit un pic jalnic. :))

Cutting edge.

Aseara am mancat pizza facuta de Mama lui Fikaa. Nimic interesant pana acum, doar ca voi nu stiti ce pizza extraordinara face Mama lui! Cred ca o pizza de aia imi binedispune toti porii de pe corp! Nu serios!

O experienta unica, asa as putea s-o numesc.

Tot aseara mi-am invins teama copilareasca si m-am uitat la the grudge 3 cu Fikaa. A fost oribil, inca mai vad secventele marcante. Sunt doua sequeluri, doua filme din toate filmele existente, de care imi e frica. Mai degraba alerg 30 de kilometri si fac 500 de flotari, sau ma torturez cu mancare proasta decat sa ma uit la ele. The grudge si The ring. Doamne, le urasc! Am avut traume de la the ring timp de trei ani, si nu mi-e rusine sa recunosc, ca inca dorm cu veioza aprinsa, in lumina care nu se poate numi nici macar difuza sau slaba din cauza filmului. Eram intr-o etapa proasta a vietii mele, acum patru ani, eram stresata, aveam probleme si aici si acolo si peste tot, eram suprasolicitata din toate punctele de vedere si filmul a declansat o reactie alergica, chimica, nu stiu, dar am avut un atac grav de panica, timp de cateva luni bune. Adica, in fiecare zi, seara nu puteam respira si aveam halucinatii tare urate, cu omuleti horror misunand pe langa pat, atingandu-mi picioarele. Timp de jumatate de ani am dormit cu mama si am refuzat sa raman singura in  casa, nici macar pentru cinci minute. Dar nu s-a oprit aici… Halucinatiile si atacurile m-au torturat, mi-au distrus un an, chiar mai mult din viata, intr-atat, incat au fost sterse complet din mintea mea, adica, nu complet dar aproape de tot. Nu imi amintesc nimic din anul acela oribil. Mintea mea a lucrat cu putere, multumesc, si a izolat partea aceea a vietii mele. Nici nu vreau sa o caut.

Dar totusi, m-am uitat la the grudge, nu in intregime, pentru ca mi-am astupat urechile si mi-am inchis strans ochii la secventele mai traumatizante pentru mine. Si a fost relativ ok. Nu am avut probleme mai mari decat cateva secvente care imi mai sareau in cap, vrand sa ma sperie. Dar sunt mandra ca e ok, si nu au revenit chestiile.

Daca as fi incercat sa ma uit singura, as fi fost pierduta. Asa, stiam ca se mai uita cineva cu mine, si nu m-am simtit atat de amenintata. Sunt mandra  de mine.

Vedeti ce poate face stresul din om? Nu e bullshit ceea ce spun doctorii despre stres, cum ca e nesanatos si poate cauza caderi nervoase. E dureros de adevarat. Un timp, nimeni nu stia despre crizele mele, pe care le aveam si la scoala, am incercat sa ascund totul, pentru ca mi se pareau rusinoasa, cum naiba o chestie de 15 ani sa fie atat de speriata de ceva ce nici macar nu exista? Dar acum, pot sa vorbesc deschis despre asta. Si cred ca ma simt mai bine.

Acum nu am nici un fel de probleme cu filmele horror, cu nimic horror, poate sa se intample chiar in fata mea, nu ma inspaimanta nimic. De ce? Pentru ca halucinatiile si crizele din trecut mi-au aratat ca nu exista nimic mai oribil decat propria imaginatie suprasolicitata de stres si insomnie. A da, am fost si insomniaca timp de doi ani.

In regula, doar simteam nevoia sa impartasesc un secret bine ascuns.

Hmmm, apropo de filme horror, as vrea sa va recomand cateva, care mi s-au parut bune.

Candyman (numai primul)

Dead snow (cum zicea si darkjade, plus teribil de amuzant)

Deadgirl

The children

Gothica

The uninvited

Si cam astea imi sar in minte acum… M-am holbat la circa 1000 de filme horror anul asta, dar doar acestea mi se par oarecum bune. Dar, sa fi sinceri, nu prea se mai fac horroruri ca lumea… Din pacate. Cele vechi, ca Dawn of the dead, Day of the dead, I am legend… Cele clasice, ele merita vazute. Sau august underground mordum, Salo – 120 days  of Sodom, seria Guinea pig, Cannibal holocaust, Aftermath, dar aceastea nu sunt sigura ca le recomand, pentru ca sunt mult prea disturbing pentru o audienta normala. Filmele acestea din urma sunt mai mult pentru cei care urasc omenirea si pentru cei care chiar sunt insensibili sau au trecut prin destule. Sa nu cumva sa se uite cineva sub 18 ani, sau chiar peste dar nu e teribilist. Vorbesc foarte serios, oricine ar putea ramane marcat pe viata dupa vizionarea acestor filme, mai mult din cauza cruzimii prezentate. Dar, sunt filme bune. :>

p.s: ce departe am ajuns de la pizza! ^.^

Hazzee!

Am terminat cu termopanele, arata chiar bine, dar tot imi sunt antipatice. Cred ca sunt u n pic statica la capitolul acesta. Oricum, cu ocazia asta, imi si redecorez camera, imi aranjez mobila si imi pun saltea pe jos in loc de pat, asa cum mi-am dorit intotdeauna! In sfarsit am ocazia sa fac totul perfect. Cu decorarea dulapului aproape am termina, arata ca un dulap din anii 80 cu casete si poze si decupaje peste tot, cu bucati de textile colorate si asa mai departe. Am mai lipit si cateva cduri pe-acolo, ca sa reflecte lumina in culori ciudate si frunze uscate! Am colaje din textile, scene din comics, desene animate pentru copii improvizate si toate prostiile. Acum voi mai pune cateva Garfielduri sau asa, frunze si arta de-a mea, ca sa fie totul asa cum imi imaginez. Stickere cu skateboard.ro, es, si asa mai departe, pagini goale colorate… De toate.

Dupa terminarea dulapului urmeaza peretele, adica trei pereti. Nu stiu cum le voi decora, dar un prim element este o panza din bambu pe care este pictata o casa traditionala chinezeasca, gen lacustra. Pe podea, peste mocheta obosita voi pune fasii de covorase si alte textile colorate, nu prea stridente, si voi antropomorfa totul. Ma refer la labe de pisica desenate… :)) Cred. Probabil ca folosesc cuvantul antropomorf intr-un inteles absolut aiurea, dar si Bacovia a inventat cuvinte noi, nu? Eu de ce sa nu pot? 😀

Oricum, imi place designul interior, iubesc designul interior de fapt, si imi face placere sa imi ocup timpul cu asta. Chit ca, in general, sunt lenesa si dezordonata, pot sa transform toate alea intr-o dezordine ordonata, cum fac si cu freza mea de doi lei, si asa imi iese ceva minunat de colorat, si uita mai, am facut si o rima, sau un fel de.

Infine, imediat imi incep lucrul.

Nu

Scuze iar, depaaaarte stau de blog departe, deoarece scoala si deoarece fuck it I’m lazy si asa mai departe. Oricum, vara mi-e oarecum planificata, am mai inceput doua proiecte personale si asa, dar ok.

Vremea e ciudata si ma tem ca incalzirea globala a inceput acum 521 de ani. Am invatat la istorie ca the celts and romans au fost temelia britaniei si asa. Am creierul plin de istorie, de aici pana incolo, si m-am cam saturat de scoala, mai ales ca dorm si mai ales ca nu imi mai merge tastatura ca lumea. Inspiratia, pai, si ea se lasa asteptata, si toate alea. Oricum, merg la Vlahita cu colegii, merg si la concursuri de skate probabil, sa vedem ce si cum, adica eu sa ma bronzez oarecum si sa admir curu’ lu’ Fikaa, mai mergem si la mare si la soare, si la iarba (de-aia verde) and so the story goes on and on.

Imi analizez sentimentele si sentimentele imi spun ca radio schwarze welle e ok plus ca mi-e lene sa stau in picioare. In rest, azi si ieri, ieri si azi, m-am imbracat in jacheta de piele tare rock, si am fost „admirata” de multi. De ce se uita ciudat oamenii la mine cand port geaca aia? Put? Nu cred, e frig aici. Aseara puteam sa stau la lumina fulgerelor, dar am zis ca mai bine nu, imi stric celulele. Oricum sunt oarecum Disfigured ele, dar ma rog.

Oare cum va fi sa stau mai multe zile incontinuu cu Fikaa? Oare ma voi plictisi sau enerva? Nu cred. Merge bine intre noi. Va mai amintiti de Maselutza si de cat de mult tineam la chestie? Ei, se pare ca alea, sentimentele va sa zica, s-au cam inselat. Oare nu-s capabila sa „tin”? Pentru mult timp? Ei, nu-mi pasa. Infine, la scoala am iesit mai bine ca anul trecut, mult mai bine, chit ca semestrul asta iarasi mi-am luat o nota in minus la purtare. Evident, am chiulit prea mult.

Mai nou, sunt dezordonata peste limita, se vede si in scris. Capul meu e plin de prostii, mai rau ca domnu’ hell yeah, da’ oricum.

Nu stresez cu dezaxatul meu creier acum. Cand imi revin, scriu. Pana atunci au revoix? Ma rog, pa.

It’s all good when you’re good.

Cand vine vara, te umpli de zambet calduros, te trezesti fericit, si savurezi timp de zece minute, chiar daca vei intarzia. E prea frumoasa vara, ca o lebada pe mijlocul lacului, ca un creion pe un pervaz obosit de soare. Stai si te holbezi chioras pe geam, sa nu cumva sa existe norii pe lumea asta. Razele iti intregesc fiinta, si te uiti cu mirare la fata ta, care pare mai frumoasa.

Iesi afara, cu muzica in urechi, cu tigara in mana, si zambesti ca prostu’, uitandu-te la nimic, si gandindu-te la nimic. You experience the moment as it is, no complications by its side. Vezi, simti, mirosi, gusti caldura. Vine vara! Sau a venit deja? Poate fi mai bine decat acum? Sau mai rau…

Stai in parc, razi, te simti bine, nostalgiezi despre revolutie la care niciunul dintre voi nu a luat parte… si incepe sa picure. In caldura infernala atat de placuta, cate un strop rece pe umar is a blessing from nature. Si incepe sa se zguduie cerul si luminile electrice invadeaza atat parcul cat si creierul… si iti aprinzi tigara, si va udati pana la piele, si  ca in filmele vechi, romantic flicks, alergi pana sub ceva, degeaba, tot esti leoarca, n-ai ce sa faci. Ajungi acasa… si privesti ploaia de afara. Nu mai e asa fermecatoare. Deloc. Si in dimineata urmatoare, incepe vara din nou! Fara ploaie de data asta.

Si e atat de minunat sa nu te trezesti bosumflat, ci cu chef de viata, no matter what comes next! Wonderful life, wonderful world, nu-i asa? Te lipesti de petalele si polenul turtit pe jos, zambesti catelului temut, don’t fear the reaper, te impiedici si razi din toti plamanii. Te cuibaresti, iti place, te strica, te macina, te oboseste, dar iti place. Vara te fierbe si te prajeste, tot iti place. Si vezi in continuare dungi verzi pe cer, inchipuindu-ti o oala cu aur, leprechaun my dear, la sfarsitul lor, dar nu gasesti decat soarele, egal oala cu aur mai pretios ca aurul.

Don’t leave it this way, go on and on, fii stapanul tau, simte cum vrei tu. Fa-ti viata, viata mai frumoasa, plina de VIATA, nu de pasi insipizi fara rost.

Vorbesc aiurea, intelege-ma.

Vacanta plus o zi!

Ieri am fost la scoala, evident am dormit si dupa sase ore am si tulit-o acasa. Caci ne-ar fi tinut la o ora in care trebuia sa stam in gol. Venea o proasta de la vreo facultate sa ne tina ora, ultima ora! Scandalos. Asa ca m-am tirat.

Seara am fost la film si la wrestling, amuzant, acasa am mai citit pe net si m-am mai jucat pe calc, hp! Si nu stiu cum, m-am culcat la trei juma’. Am citit pana atunci. Defapt, recitit. Si asa mai departe.

Dimineata pe la noua juma’ imi suna telefonul, colegii, hai la gratar! Zic, bai, v-ati tampit? O sa PLOAIE. Si o sa fie naspa. Nu ca acuma e vreme frumoasa. Zic bine, ma scola acuma si vorbim pe mess. Imi pun telefonul pe silent, sa nu cumva sa ma mai sune cineva sa bazaie pe-acolo. Dau sa ma scol…. Canci. Somn. Pana la 1 jumate. Trezita cu zambet foarte tamp pe fata, ascultand asta:

Nu am dormit destul, dar mna. Sa vedem cum rezist. In plus, acum ma doare gatul, sunt lenesa, beau cafea si imi vine sa topai cu scaun cu tot.

Btw: ce dracu sarbatorim de 1 mai? Ca iar nu stiu. Ziua muncii? Sau ce?

Si m-am hotarat sa stau aiurea pana pe la 5. Dupa aia ma pregatesc sa ies afara. In viitorul apropiat voi mai prelua o leapsa culta, sa vedem ce si cum. Eu de ce nu stralucesc?

Previous Older Entries