Scruffer?

M-am plictisit de blog si de prostiile pe care le scriam aici, pentru ca lumea sa le vada si sa spuna, vai, ce rebela, ce anarhista, ce ciudatenie, si etc… Acum, nu mai aspir sa devin un webshow al blogurilor, nici nu vreau sa imi public un jurnal internaut, nu am nevoie de atentia pe care o cautam mai demult, desi, ar fi fost interesant sa o captez.

M-am orientat spre alte preocupari, am alte lucruri de facut decat sa scriu lucruri neinteresante. Voi mai scrie, cand voi avea ceva de spus. In rest, vreau doar sa trec a note to self aici, care nu e note to self, e doar note to readers, note to blog, note to something irrelevant. Noteul ar fi ca traim intr-o tara extrem de proasta, si ca trebuie sa ma grabesc sa o ascult pe mama, si sa o tai de aici. Ea spune ca e ingrozitor. Ea spune ca va fi si mai rau. Si ca nu merita sa raman aici. Are dreptate.

Am citit romanul The glass jar de Sylvia Plath, si vreau sa zic ca e tare deprimanta. A inceput bine, poate un pic teenage-girl oriented, dar ok. Si in timp ce parcurgeam fictiunile autoarei, vedeam cum pana si paginile devin mai molesite. E interesanta si captivanta cartea, dar mult prea multa depresie printre randuri.

Ma pregatesc de bac, cat timp am fost absenta din lumea internauta am lucrat la lucrari pentru burse, pentru diferite concursuri de analiza literara, pentru concursuri de limbi straine, etc. Am citit mult, m-am preocupat de scoala ca lumea, si am iesit bine. Chiar foartebine. Acceptabildebine. Si aspir sa ajung ceva. Nu ca fetitele rasfatate si razgaiate de astazi care se dau mari ca urasc scoala, ca vor numai party, si isi pun screennames de genul „monica te vrea in boxerii ei acum”. Nu ma mai obosesc sa critizez generatia mea, oricum vor spune ca sunt hipioata si tocilara, si ca nu stiu cum sa ma distrez. 🙂

In rest, vara a fost foarte faina. Recomand tuturor sa va luati prietenii de suflet, sa va luati ceva iarba, voie buna si muzica, si tirati-va la tara, la bunici. Asa omori doua rata dintr-o lovitura: stai si cu bunicii tai, si te si distrezi cu prietenii. Noi am facut asta deja de doua ori. In total am petrecut 10 zile la tara, facand un pic mai mult decat nimic, si ne-am distrat pe cinste. Nu-ti trebuie bani, peninsula, fanfest, liberty parade sau orice altceva ca sa ai o vara tare. Iti trebuie doar prieteni. 🙂 Cheesy, nu?

Am fost si la Harghita bai, ca de obicei, doar ca de data asta am prins vreme naspa, dar n-a contat. Am fost pe zeci de drumetii placute. Btw, la Harghita Bai s-a deschis un adventure park extrem de tare, sub denumirea Balu Park, cu 35 de lei intrarea si stai 3 ore. E super, te cateri pe patru piste diferite, te dai pe tiroli, e foarte distractiv, si oricine poate merge, de la trei pana la optzeci de ani.

Am fost la Bucuresti, si mi-a placut in general, numai ca a fost un pic aglomerat pentru gustul meu. Am fost la o adunare a skate school-ului H2O, magazin distribuitor de chestii pentru sk8, bmx, surf si d-astea, sporturi extreme. Si am fost in parcul tineretului, am vazut noul parc de sk8, si am ramas uimita ca in Romania chiar exista ceva care sa se ridice la nivel eu.

Am fumat multa iarba, am fost la party, m-am distrat, am citit mult si in curand ma apuc de citit romanele si chestiile care imi vor trebui la bac, si pe care nu mi le amintesc sau nici nu le citisem cand ar fi trebuit.

A inceput sa ma pasioneze politica, dar observ ca degeaba ma depresez din cauza situatiei noastre, nu ajut la nimic. Asa ca nici nu incep sa scriu o antologie de eseuri cu teme sociale, culturale ori etc. cu si despre politica.

Crestem, fratilor.

Anunțuri

Cluj

In vacanta mi-am petrecut 10 zile la Cluj cu Fikaa, la bunicii lui. Am fost numai noi patru si ne-am distrat de minune. Am vizitat gradina botanica, si multe altele, am fost in sk8park, am hoinarit in intreg orasul, mi-am revazut nasa, Firuta, o fiinta  mai mult decat draga mie.

Vreau sa spun ca orasul este magnific, Oamenii sunt mult mai civilizati decat aici, Boc s-a ocupat de tot si a facut luna pe strazi, mizerie nu prea gasesti. Clujul e mult mai frumos decat Brasovul si cred ca ma voi muta acolo cand incep facultatea. Il iau pe Fikaa de nasturi si ne mutam. E mult, mult mai placut acolo. Cel putin asta am vazut eu.

Vreau la Cluj. Plus, mallurile sunt chiar phun! Nu ca aici.

Meeder

Meeder este un „sat” in Germania, la cativa km de Coburg, un oras un pic mai mic decat Brasovul. Aici mi-am petrecut o saptamana din vacanta alaturi de maica-mea, la o fosta colega de-a ei de la liceu, Anelize, si la familia sa.

Am calatorit circa 20 de ore intr-un microbuz alaturi de sora lui Anelize, fii ei, sotul lui Anelize, si fiul ei cel mare. Calatoria in sine a fost extraordinara, dar si obositoare. Cum nu sunt obisnuita sa dorm in microbuze, nu am inchis un ochi pe tot drumul.

Am pornit dimineata pe la 10, intr-o vineri, de la Sighisoara. Pana la Meeder am facut mai multe opriri, am avut parte de peripetii minore, dar amuzante in acelasi timp. Cand am trecut prin Viena, ochii mei erau atintiti asupra orasului pe timpul noptii, luminat in cel mai neobisnuit fel pentru mine. Mi se parea magnific. Trebuie sa precizez ca nu am calatorit peste hotare decat odata, in Ungaria. In rest, nicaieri nu am prea fost, datorita situatiei financiare a parintilor mei, care nu e chiar asa de rea, dar, totusi, nu ne permitem iesiri dese in afara Romaniei. Oricum, s-a ivit ocazia asta sa mergem pe gratis cu Anelize, si dupa insistentele parintilor mei, am decis sa ma duc. Nu din placere, pentru ca nu imi convenea sa plec fara Fikaa (aici se vede cat de mult tin la el).

Am ajuns la Meeder sambata dimineata devreme, intr-o zasa enorma, cu doua etaje si subsol. Meeder, satucul despre care vorbeam, arata ca un oras foarte frumos din Romania, si mai bine. De fapt, mult mai bine. Se vede diferenta de la o mila intre cele doua tari. Mi-a placut enorm de mult cum arata casa, gradina uriasa, tot satucul. Totul era superb.

I-am cunoscut si fiul cel mic al lui Anelize, Simon, de 16 ani, singurul cu care m-am putut intelege in afara de Anelize si Heda, care vorbeau romana. Simon era singurul care vorbea engleza mai binisor. Am avut parte de distractie cat am fost acolo, am fost si in Weimar, un oras cultural din partea de Est a Germaniei, cel mai frumos oras pe care l-am vazut pana acum. Am vizitat nenumarate muzee, castele, fortarete, gradini, lacuri, piete culturale, Eis-caffee, si de toate. Am avut o saptamana frumoasa acolo. Ar fi fost si mai frumos daca ar fi fost si Fikaa cu mine, dar chestia asta nu a fost posibila.

La intoarcere, am venit cu un autobuz, Balint-reisen, si am calatorit relativ bine, dar ne-am facut si nervi pentru ca a trebuit sa schimbam autobuzul in Sibiu, ceea ce era cam dificil, si era incurcatura cu bagajele si cu pasagerii. In mare, a fost ok.

Cand am ajuns acasa, am si plecat la Fikaa, si am stat cu el non-stop 4 zile, ceea ce a fost un adevarat vis. Imi permit sa zic ca a fost magnific totul. Si rasplata lui maica-mea a fost vacanta la Fikaa de patru zile. Rasplata pentru ca m-am lasat convinsa sa o insotesc, chiar daca nu voiam.

Deci, a meritat sa merg, am vazut multe lucruri pe care nu le-am vazut niciodata. Si am ajuns la o concluzie. Romania nu va ajunge niciodata la nivelul Germaniei la capitolul civilizatie, etica, morala, politete. Niciodata. Dar, cum totul are un down-side, si Germania are: strictetea. Asta ar fi un minus pentru tara, legile sunt stricte, pedepsele aspre pentru cea mai mica „crima”. Dar, asta e totusi un lucru bun. Mai bine asa, decat cum e in Romania. Chit ca drogurile care sunt legale aici, sunt ilegale acolo, ceea ce constituie iarasi un minus, deoarece prin asta, ei incurajeaza indirect traficul de droguri pe strada, ceea ce produce o rata a criminalitatii privind drogurile mai mare. Oricum, e mai tare decat acasa.

Totusi, there’s no place like home.

Iata cateva poze de la Weimar:

Round and around

O saptamana am fost plecata la Harghita bai cu Fikaa si familia sa, la o vila spatioasa dar foarte „subtire” privind peretii. La aproape 2000 de km de nivelul marii, aerul de acolo imi umplea plamanii de plante detoxifiante din momentul in care ma trezeam pana in momentul in care iarasi ma trezeam si asa mai departe. A fost extrem de frumos acolo! Munti! Va dati seama? Muntii sunt preferatii mei. Se unduiau in jurul vilei, se sfaramau sub talpile noastre cum ajungeam in varf. Exact in varf, de unde vedeam intreaga lume. Marea a fost si ea acolo, sub forma de caolin. Mda, nu stiu cum sa va explic.

Candva, acolo fusese o mina uriasa de caolin, care nu mai este in functie. Minierii au lasat tone de caolin intr-o vale micuta, unde s-a adunat apa, si care arata exact ca litoralul. OK, mint. Nu era ca litoralul. Era diferit, complet altfel, parca paseai intr-o alta lume plina de culori NOI, diferite. Albul spalacit al caolinului metamorfozat in nisip pe durata timpului ne capta ochii, iar brazii din jur faceau ca totul sa para si mai extraterestru. Ne simteam mai sus de restul lumii, o cunoastere noua, o lume noua, plina de albine de care incercam cu disperare sa scapam alergand pe nisip si prin apa adunata, care forma un mic lac, si inca unul, si inca unul. Resturile de docuri, casute se vedeau cate putin din nisip, era superba peisajul. Nu va puteti inchipui. Magnific, absolut magnific. Din pacate nu am pozele, as pune cateva ca sa aveti macar o idee despre ce aberez eu aici.

Infine, pe langa marea abstracta despre care vorbeam, si muntii magici, a fost si o pista de biatlon pe acolo, cu un asfalt picat din cer parca, :)), pe care am invatat oarecum sa sk8. Stiti voi, placa de skateboard si asa. Mda, am invatat OARECUM. Dar inca ma tin de asta, si devin din ce in ce mai ok. N-o sa zic buna, ca asta nu-s. Cel putin nu inca. A fost foarte tare, pe bune. Doua zile incontinuu am invatat asta si asta si aia, de la cine altcineva decat de la Fikaa, care e cam renumit pentru skillurile sale.

Satucul in sine a fost frumos, civilizat, LINISTIT! Cand se lasa seara, se lasea linistea, cel putin in timpul saptamanii, in weekend era deja alta treaba. Impresia mea a fost ca majoritatea locatarilor stau acolo numai in timpul verii, in case de vacanta MARI, nu luxoase, dar stilate, sa zic asa. Adica, numai oamenii bogati se duc acolo, pentru ca e scump. In sat, erau amplasate o mofeta, multe izvoare, si altele, benefice pentru sanatatea omului de rand. Nu stiu de ce se cheama harghita BAI, pentru ca nu e nici un strand acolo, camping este, hoteluri sunt, dar strand nu. Iarna este o statiune de schi renumita din cate stiu, dar vara e populata in mare de oameni mai batrani, sau de altii bolnavi. Nu de parca asta ar fi un lucru rau. Multumita acestei chestii o pot categoriza drept linistita.

Sunt multe case abandonate, lasa-te in voia sortii, pe jumatate daramate, o mina uriasa in care se poate intra, si in sediu, dar o consider periculoasa din cate am vazut. Am intrat, ne-am holbat pe acolo, ne-am distrat, mi-am imaginat scenarii horror cu un experiment esuat, zombi si altele. Mi-am distrus shoezii din cauza caolinului, dar asta nu mai conteaza. Am fost la inaltime, am fost sub pamant, am fost pe un taram necunoscut.

A fost cea mai magnifica saptamana a vacantei, mai ales datorita faptului ca am fost cu Fikaa. Ne-am distrat enorm, zilele treceau foarte repede, notiunea timpului pentru noi insa nu exista. Nu ne-am dat seama ca deja trebuie sa plecam de acolo. Am fost tristi, locul ala era mult prea frumos.

Admir locatia foarte mult. Mi-a placut asa mult si multumita lui Fikaa, daca eram singura sau cu altcine, nu-mi placea chiar atat de mult.

Am invatat multe acolo. Cea mai importanta realizare facuta acolo este ca viata e simpla. O chestie mica si simpla imi poate face ziua mai frumoasa ca orice altceva. Chestie mica si simpla inseamna multe.

Am mai mentionat ca iubesc muntii??

Febra lui August

Am fost absenta o perioada lunga de timp din blogosfera, dar cu un motiv intemeiat! M-am reinventat un pic.

Mda, asa o numesc, reinventare. Ea consta in schimbarea perceptiei asupra lumii si a veitii. Si nu, nu e mai tragica din cauza lui Bunica, chiar deloc. Am o perspectiva mult mai pozitiva. Daca ziceati ca sunt mult prea pozitiva si optimista, ar trebui sa ma vedeti acum.

Tot cu Fikaa ma distrez, si e exceptional. Si distractia si el. 😀 Oricum, de cand nu am mai scris, am fost plecata in mai multe locuri, am facut multe chestii, am experimentat, am ras, am fost morocanoasa, am fost fericita, a fost foarte bine.

Ceea ce vreau sa zic este ca sunt ok. Pauza de la dinozaura a venit exact dupa postul despre Bunica, ceea ce a parut a fi ca din cauza ei mi-am pierdut vointa de a scrie. Pur si simplu nu am avut chef de blog. Deloc, dar deloc. Adica, scris pe blog. De citit am citit mult. Acum ma voi apuca sa citesc CARTI, nu bloguri, pentru ca am cursuri speeeciale la anu’, si vreau sa fiu pregatita.

Inca fumez, de baut nu beau deloc, de drogat, pai, va spun mai incolo. Damn straight! Filmele sunt la ordinea zilei ca de obicei, si serialele, si cafeaua si biscuitii cu oregano. Infine, trebuie sa imi reiau antrenamentele pe dinozaura. Mi-am cam iesit din mana la capitolul acesta. Dar sper sa pot recupera. Doar ca, stiti si voi, vacanta… Toate alea.

Sunt o persoana matura, ar trebui sa fiu, in cateva luni voi implini 18 ani, si eu nu vreau. Nu ma simt DELOC adulta. Dar deloc. Probabil ca va trece si faza asta, dar sincera sa fiu, nu vreau sa treaca. Imi place viata fara facturi si responsabilitati. Plus ca ma gandesc cu groaza ca va trebui sa imi iau un loc in care sa stau, si asta vine cu o multime de alte chestii.

Ce sa spun, sunt schimbatoare in multe aspecte ale vietii mele, dar intr-una singura nu sunt. Asta ma bucura, Fikaa. mda, asta e chestia. O dau in Hamlet, mi-a pierit cheful de scris. Cel putin s-a micsorat considerabil. Atentia mea e mai mult directionata asupra alterarilor. Nu va spun de ce fel. Cert este ca sunt chiar pasionata.

Cam atat in postul asta, voi detalia in urmatoarele, daca ma simt in stare. Pa. ^^

In this town

Mda, m-am trezit prea tarziu azi, la trei. Aseara voiam sa scriu ceva, ceva care mi se parea frumos la ora aia, dar a intervenit ceva, somnul lenea si telefonul, si nu am mai postat nimic din pacate. Dar oricum, era ceva siropos… Oarecum.

Ok, m-am trezit tarziu, am dormit prea mult si iarasi ma simt obosita, am dormit ingust. Mi-am recitit unele posturi, m-am holbat pe blog, pe al meu, pe alte bloguri, am adoptat google reader si mi-am dat seama ca imi place dinozaura, imi place cum scriu. Poate ca pare naspa sa spun asta, dar… e adevarat. Nu imi place pentru ca am scris eu. Imi place pentru cum a iesit. Oricum, azi am blogarit toata ziua, m-am uitat pe-ici, pe-colo… Imi place blogosfera underground, cei necitit, cei care nu scriu pentru trafic… Blogurile mai muuuuult mult mai muuuult personale.

In ultimele zile, am venit acasa pe jos cu Fikaa, cu sk8-ul. E amuzant sa incerce cineva sa te invete sa te dai pe placa la ora 2 noaptea, cand picura afara dar totusi e cald. E frumos sa stai aiurea in fata portii sa fumezi si sa nu iti vina sa intri in casa pentru inca o saptamana jumate de secol. E frumos cand esti atasat de cineva sau ceva, la o chestie de  plus, nu conteaza. Eu inca dorm cu catelul meu de plus pe care l-am primit de la teatrul la care lucreaza maica-mea, cand aveam vreo trei anisori. DA!Inca dorm cu plusul ala. Si ce daca? Nu imi place sa dorm fara sa imi incolacesc bratele in jurul a ceva. Prefer CINEVA in loc de ceva, dar cand nu-i posibil, nu-i bai, Pooch e langa mine si ma iubeste si el. Si ce daca sunt copilaroasa?

Nu conteaza, in fine, voi pleca cu Fikaape undeva prin Harghita si o sa fie fain. Imi place sa stau in casa cand ploua, dar nu imi place cand soarele e afara si eu stau aiurea ca o papusa fara-un picior. E aiurea. Dar oricum, soare, vino la mineee! Te rog frumos.

Acum e soare si ma bucur, si imediat ma duc sa fac dus, daca nu imi va fi prea lene, ceea ce nu o sa se intample.

Ei, ma las de scris, nu merge acum. Desi as fi vrut sa mearga. Pa.

If I was a bird, I’d fly.

Ploua si ploua si tuna si fulgera. Aseara cerul era complet luminat din 5 in 5 secunde, fara ploaie, fara tunet, doar fulgere. Si eu eram pe strada, intr-un cartier in care fulgerele sunt un pericol iminent, pe bune. Azi m-am trezit cu aceeasi durere de cap cu care m-am culcat aseara, plus o durere de stomac din cauza ca nu am mancat aseara si toate alea.

As vrea sa scriu ceva plin de intelesuri, ceva care sa ma inspire atat pe mine, cat si omuletii verzi, care incetul cu incetul isi inving teama, si se intorc la mine, unul se aseaza pe umarul meu stang, si se holbeaza la monitor, imi spune ca scriu nonsensuri. Da, mersi, omuletule, esti un dulce. Restul se incovoiaza pe jos, si mi-au furat un lucky strike, si il rontaie. Sunt amuzanti, nu le place gustul raw al tutunului. Cred ca imi aprind si eu una. o tigara. Omuletii apar de obicei cand sunt bine-dispusa si asa mai departe. Dar acum nu sunt deosebit de happy. Din cauza vremii presupun. Si a durerii de cap, care da, inca e aici. O sa-i rog pe astia sa imi extirpeze creierul, asa un pic. Ce insaemna a extirpa? Nu conteaza. Puii mei.

Iarasi domina haosul in camera mea „designer made”. La naiba!

Ma ocup de filme, de citit, m-am uitat la Angels and Demons, la Girl, interrupted, la Christiane F., la Trainspotting. Inca citesc Murakami, albastrul ala nemarginit, mai degraba haotic. Oricum, citesc si lumea Sofiei, invat filosofie pentru la anu’.

Pot sa ma distrez in orice imprejurari. Cred ca ar trebui sa ma duc sa fac un dus, imediat plec.

Am primit o recomandata de la bilbioteca. Sunt in intarziere cu doua carti, inca din noiembrie. Am uitat ca sunt carti de la biblioteca. Iarasi o amenda usturatoare. Imi detest memoria uneori. De cele mai multe ori de fapt. Cred ca fumez prea mult.

„Statea pe banca si se uita la oamenii care treceau pe langa el. Avea o basca, din vremuri de mult apuse, si asculta muzica de la walkman. Probabil are si o masina a timpului.”

Ma dau batuta.

Pa.

Previous Older Entries