Delectare/delectatus

Mist – réalité

Pana acum am fost ceata peste blog, n-am avut chef sa va povestesc nimic, si sincer nici acum nu am.

Nu-mi mai place sa-mi impartasesc ideile banale, dar imi place sa le citesc pe ale altora.

M-am hotarat ca ma duc la tehnici de comunicare, in cluj, la sapientia, ori pe maghiara, ori pe engleza. Vreau sa imi iau un aparat foto bun, sa ma apuc de fotografiat la modul serios. Am lucrat mult anul asta de scoala, nu numai pentru scoala, ci pentru mine. Mi-am intins limitele intelectuale, si imi place rezultatul.

Fikaa (ce nume i-am gasit si lui, nu-mi mai place) mi-a zis ca din pacate sunt tocilara. I agree to disagree! Nu imi dedic fiecare minut invatatului. Citesc, ma uit la filme, animatii, creez animatii, imi imaginez poze, imi fac haine si accesorii, ma distrez cu el si mai pot enumera multe activitati care nu au legatura cu scoala.

Acum ma gandesc sa ma apuc de atestate, stiu ca e mult prea devreme, dar prefer sa le fac acum, decat sa ma chinui intr-a 12-a. In plus, acum am mai mult timp liber decat voi avea mai tarziu.

M-am lasat de obiceiurile nesanatoase, in afara de fumat, de care, imi pare tare rau, chiar nu pot sa ma las. Cel putin nu inca. Imi fumez bucuria in weekenduri, cu multa ciocolata pe langa si cu o technica de chill de invidiat.

Luni ma duc la ski, cu colegii, cacofonii, si mi-e mura, sa ma exprim adecvat, caci nu am mai practicat chestia aia de ani buni si mi-e ca o sa ma rostogolesc pe pista vreo 54 de km. Dar nu conteaza, fun sa fie.

Tot nu mi-am facut asigurarea medicala, asa ca daca dupa ski, ma ia cumva febra, ori tusitul ori efectele acestea neplacute pe care le cunoasteti cu totii, nu o sa pot sa imi iau medicamente compensate DELOC. Asa ca am belit-o.

Marti plec la Cluj, daca am destui bani, cu Fikaa, sa mai stam cu adorabilii lui bunici, care chiar mi-au trimis cadou de craciun! O sa have mult fun!

M-am apucat de gatit, same shit, inventez chestii noi, care, surprinzator, chiar au un gust relativ placut! Asa ca evoluam.

Cred ca 2010 va fi un an superb, am multe planuri neplanificate, cum ar fi backpackingul din iunie, 2 luni de backpacking in Romania, poate sarim si granitele o zi sau doua, numai noi, prieteni buni si fomisti. De asemenea, daca, iarasi intervine cuvantul pe care il urasc cel mai mult, bani, deci daca voi avea bani, mergem la mare o saptamana, in hotel, ca nu am mai fost de mult. De asemenea, am zis ca ma apuc de fotografie, ma apuc si de film, daca ma pot apuca de un scenariu palpabil, de sk8, sa fac si ceva sport, ceva util corpului meu, pentru ca momentan sunt chair-potato, sa nu zic couch, si mi-e ca voi ajunge sa nu pot urca 10 scari.

In alta ordine de idei, cred ca voi incepe sa postez chestii, deoarece m-am saturat sa imi tot zica lumea ca nu mai pun nimic, si in plus, de multa vreme vreau sa va arat cateva chestii! Asa ca, va indemn sa look forward to seeing my posts.

As incepe sa povestesc si acum, dar nu-s acasa, sa nu am chef sa se trezeasca Fikaa din cauza bubuiturilor de tastatura.

Ah, si, mai nou, mai de cateva luni, lumea se uita ciudat la mine, poate pentru ca, chiar arat ciudat. Oldschool si hipiota, dnb si boema, steampunk si animata si in general haotica. Imi place cand lumea nu intelege de ce naiba arat asa.

Lasa asta, ma duc sa-mi mai distrug plamanii un pic, m-au suparat. Sambata placuta, oamenilor!

Va las cu favorite recente. Adieu!

Cand mergi pe straduta…

…asculti muzica, la casti. Au nu am mai aavut parte de chestia asta de o saptamana, pentru ca castile mele sunt la reparat, mi-am sutit firele. Si habar nu aveti ce tristete ma copleseste cand MERG pe STRADA, FARA MUZICA.

Mai ales cand gasesc melodii ca astea, pecare le-as asculta non-stop, stiti ce-i aia non-stop ma? Deci asa vreau eu sa ascult melodia asta. Pa.

In this town

Mda, m-am trezit prea tarziu azi, la trei. Aseara voiam sa scriu ceva, ceva care mi se parea frumos la ora aia, dar a intervenit ceva, somnul lenea si telefonul, si nu am mai postat nimic din pacate. Dar oricum, era ceva siropos… Oarecum.

Ok, m-am trezit tarziu, am dormit prea mult si iarasi ma simt obosita, am dormit ingust. Mi-am recitit unele posturi, m-am holbat pe blog, pe al meu, pe alte bloguri, am adoptat google reader si mi-am dat seama ca imi place dinozaura, imi place cum scriu. Poate ca pare naspa sa spun asta, dar… e adevarat. Nu imi place pentru ca am scris eu. Imi place pentru cum a iesit. Oricum, azi am blogarit toata ziua, m-am uitat pe-ici, pe-colo… Imi place blogosfera underground, cei necitit, cei care nu scriu pentru trafic… Blogurile mai muuuuult mult mai muuuult personale.

In ultimele zile, am venit acasa pe jos cu Fikaa, cu sk8-ul. E amuzant sa incerce cineva sa te invete sa te dai pe placa la ora 2 noaptea, cand picura afara dar totusi e cald. E frumos sa stai aiurea in fata portii sa fumezi si sa nu iti vina sa intri in casa pentru inca o saptamana jumate de secol. E frumos cand esti atasat de cineva sau ceva, la o chestie de  plus, nu conteaza. Eu inca dorm cu catelul meu de plus pe care l-am primit de la teatrul la care lucreaza maica-mea, cand aveam vreo trei anisori. DA!Inca dorm cu plusul ala. Si ce daca? Nu imi place sa dorm fara sa imi incolacesc bratele in jurul a ceva. Prefer CINEVA in loc de ceva, dar cand nu-i posibil, nu-i bai, Pooch e langa mine si ma iubeste si el. Si ce daca sunt copilaroasa?

Nu conteaza, in fine, voi pleca cu Fikaape undeva prin Harghita si o sa fie fain. Imi place sa stau in casa cand ploua, dar nu imi place cand soarele e afara si eu stau aiurea ca o papusa fara-un picior. E aiurea. Dar oricum, soare, vino la mineee! Te rog frumos.

Acum e soare si ma bucur, si imediat ma duc sa fac dus, daca nu imi va fi prea lene, ceea ce nu o sa se intample.

Ei, ma las de scris, nu merge acum. Desi as fi vrut sa mearga. Pa.

If I was a bird, I’d fly.

Ploua si ploua si tuna si fulgera. Aseara cerul era complet luminat din 5 in 5 secunde, fara ploaie, fara tunet, doar fulgere. Si eu eram pe strada, intr-un cartier in care fulgerele sunt un pericol iminent, pe bune. Azi m-am trezit cu aceeasi durere de cap cu care m-am culcat aseara, plus o durere de stomac din cauza ca nu am mancat aseara si toate alea.

As vrea sa scriu ceva plin de intelesuri, ceva care sa ma inspire atat pe mine, cat si omuletii verzi, care incetul cu incetul isi inving teama, si se intorc la mine, unul se aseaza pe umarul meu stang, si se holbeaza la monitor, imi spune ca scriu nonsensuri. Da, mersi, omuletule, esti un dulce. Restul se incovoiaza pe jos, si mi-au furat un lucky strike, si il rontaie. Sunt amuzanti, nu le place gustul raw al tutunului. Cred ca imi aprind si eu una. o tigara. Omuletii apar de obicei cand sunt bine-dispusa si asa mai departe. Dar acum nu sunt deosebit de happy. Din cauza vremii presupun. Si a durerii de cap, care da, inca e aici. O sa-i rog pe astia sa imi extirpeze creierul, asa un pic. Ce insaemna a extirpa? Nu conteaza. Puii mei.

Iarasi domina haosul in camera mea „designer made”. La naiba!

Ma ocup de filme, de citit, m-am uitat la Angels and Demons, la Girl, interrupted, la Christiane F., la Trainspotting. Inca citesc Murakami, albastrul ala nemarginit, mai degraba haotic. Oricum, citesc si lumea Sofiei, invat filosofie pentru la anu’.

Pot sa ma distrez in orice imprejurari. Cred ca ar trebui sa ma duc sa fac un dus, imediat plec.

Am primit o recomandata de la bilbioteca. Sunt in intarziere cu doua carti, inca din noiembrie. Am uitat ca sunt carti de la biblioteca. Iarasi o amenda usturatoare. Imi detest memoria uneori. De cele mai multe ori de fapt. Cred ca fumez prea mult.

„Statea pe banca si se uita la oamenii care treceau pe langa el. Avea o basca, din vremuri de mult apuse, si asculta muzica de la walkman. Probabil are si o masina a timpului.”

Ma dau batuta.

Pa.

Da!

Dependenta – e de bine

Vreau sa vorbesc, iarasi de dependenta mea, dar nu cea de tigari, sau de alte substante, nu nu. Vorbesc de dependenta de muzica, care este cea mai solicitanta dintre toate, dar nu si costisitoare. Nuzica este cea de care am nevoie in doze mai mari si mai mari pe zi ce trece. Daca stau fara ea, imi pierd vlaga si sunt surescitata.  Ei bine, nici chiar asa, doar ca aseara, cand veneam acasa, am venit pe jos vre-un sfert de ora. Si imi uitasem mp3-ul la Fikaa. De obicei cand merg pe jos, in special noaptea, ascult muzica la maximum si ma cam izolez de lumea din jurul meu, pentru ca ea ma dispera pe timpul noptii. Asa, niciodata nu aud sunetele discotecilor, manelele masinilor, urletele cocalarilor, nici masinile care trec, nimic. Ma pierd in muzica, un high lung, care ma desprinde de lumea realitatii, si ma duce pe un val in sus, sau in jos, depinzand de continutul dozei. Zbor sau sunt la pamant, zambesc sau marai… Orice vreau, imi pot provoca cu ajutorul muzicii.

Si aseara…. mi-am uitat mp3-ul. A fost oribil, cum nu sunt obisnuita, sunetele, toate, ale orasului, m-au luat pe neasteptate. Ma simteam mult prea legata de aici si acum, numai ca intr-un sens strict material si sonor. Si asta nu imi place. Nu puteam fi decat atenta la ce se intampla in jurul meu, pentru ca mereu ma deranjau unele sunete la care nu ma asteptam, si ca sa fiu sincera, nu ma asteptam la nici macar un sunet, m-au luat pe nepregatite toate. Nu imi place, muzica e dependenta mea cea mai grava, cea mai permanenta, sper!

Nici tigara nu mi-a mai picat bine in mijlocul noptii fara muzica. M-am simtit un pic jalnic. :))

Previous Older Entries