Futurama – The future is here!

Fry este un loser, care din greseala se ingheata si ajunge in viitor… 1000 de ani in viitor. Acest cartoon, Futurama,  ofera o vizione completa si noua asupra viitorului, neomitand probleme actuale, transmise in viitor. Dotat cu umor ca Superman cu chiloti, magnific la orice ora a zilei, te binedispune mereu. Plus, animatia este foarte trippy, aproape la fel ca animatia din The Simpsons. Dooh, au acelasi „autor”, Matt Groening. Eu consider Futurama un series mai bun si mai bine realizat decat The Simpsons, doar ca a premierat la momentul nepotrivit… exact DUPA simpsoni… Pacat, ar fi avut un succes enorm, asa a ramas un pic pe langa. Pe bune, trebuie sa va uitati macar la un episod, sunt bestiale toate. Sunt si cateva filme!


Seria 1, ep. 1 complet, AICI. De asemenea, pe site va puteti uita la toate episoadele, si si la filmele Futurama si multe altele.

Download filme:

Futurama – Bender’s big score AICI.

Futurama – Bender’s Game AICI.

Futurama – Into the Wild Green Yonder AICI.

Futurama – The Beast with a Billion Backs AICI.

Si spuneti-mi ca nu sunt tare! Pofta mare la viitor, vizionari placute, sper sa se  uite careva, chiar merita.

Daria – Talks Slow, Thinks Fast

Daria este un desen animat vechi, din ’97, care are in plin pan o liceeanca cam ciudata, obscura si in acelasi timp foarte nonconformista. Seria „Daria” penibilizeaza adolescentii din zilele noastre, razand de ei cu ajutorul umorului negru al Dariei. Stilul de desen este unul foarte fluid, nu ca Robot chicken, expresiile personajelor fiind hiperbolizate, trasaturile lor la fel, in concluzie aratand ca niste caricaturi toti. Un desen foarte reusit din punctul meu de vedere, cu putine elemente plictisitoare si cu multa morala printre randuri. Un desen pentru o dupa-amiaza obosita!

Seria 1, ep. 1 pe trilulilu, episod complet.

Seria 1. ep. 1 partea 1 pe youtube, episoade impartite in doua/trei videouri. – nu va mirati daca episoadele sunt oglinzi, veti vedea.

Click si continuati cautarile, daca va intereseaza Daria.

p.s. : Desenele inlocuiesc cafeaua pentru mine, din cate am observat. Si e mult mai bine si mai sanatos, mai ales daca pastrez o distanta de 20 de cm de monitor. :-„

Lola rennt – every second matters

Am vazut filmul acesta la ora de germana, cu diriga, si m-a prins din prima secunda. Are un ritm absolut imposibil, mesajul este transmis clar si raspicat, muzica te fascineaza, chiar daca nu iti place genul de muzica.

Lola este o fata, in jur de 18 ani, care alearga si are cateva posibilitati. Pe care o va alege ca sa fie totul bine? Ce trebuie sa faca? Sa alerge. Viata se schimba din secunda in secunda, si nu toti putem face ceea ce a facut Lola. Cu o tenta de supranatural, subtila, intr-o pasa rapida, keep up, Lola rennt este filmul meu preferat din acest genre. Mai ales ca soundtrackul este bestial.

Veti ramane placut surprinsi de film, chiar daca e actiune. Este mult mai mult de atat, condimentat cu versuri geniale, cu imagini socante, si cu slideshowuri pe care nu le prinzi complet, dar le intelegi in deplin. Recomand filml cu caldura. Va va schimba perspectiva asupra multor lucruri. Si are si o morala, dragilor.

Puteti vedea analiza de pe IMDB aici.Puteti fura de pe net aici, sau va puteti uita direct pe youtube incepand de aici si continuand la Related Videos, parte dupa parte.

Trailer oficial:

Antichrista

Mda, ma asteptam la ceva mai mult din partea cartii, dar… Doua ore mi-a luat si mie. Nu o sa scriu o recenzie, pentru ca am gasit una care imi exprima aproape in exactitate parerea… Aici.

Vreau doar sa zic ca nu imi plac filmele americane cu adolescenti, exact asta ar fi si Antichrista. Dupa titlu, ma asteptam la o destrabalata… havoc, chestii, ceva mai brutal… Ceva care sa ma „loveasca”, dar… m-a dezamagit. Nu spun ca mi-am irosit timpul degeaba, dar… Nimic mai mult decat o lectura la plictiseala.

LATER EDIT: Conincidenta, dupa ce am terminat antichrista, am si inceput Albastru nemarginit, aproape transparent de Ryu Murakami, care e brutala! Seamana foarte mult cu 69 de Ionut Chiva… Seamana chiar mult… bine, nu sunt decat la inceput. Dar imi face placere sa citesc despre destrabalir intr-atat de violente, asternute pe tastatura complet haotic.

Vreau sa mai spun ca, am observat ca mereu ma contopesc cu un personaj dintr-un roman. Si in pauzele mele ma pierd un pic, crezand ca mie mi s-a intamplat ce s-a intamplat in paginile alea. E un sentiment ciudat, parca as fi high, outerbody-experience sau ceva.

Litera

Neata, vrea sa zic. Astazi putem recunoaste pe cer soarele frumos, prea mortal si cald, care imi topeste termopanele cele noi, daca pvcul se topeste, zic. Nu pot sta afara, e prea cald. Cred ca stratul de ozon nu prea mai exista, nu asa cum o facea la inceputul copilariei mele. Sau eu sunt prea mofturoasa? Oricum, din cauza caldurii, zilele mi le petrec in casutza mea umila, numita camera mea, descrisa de ceilalti ca oldschool, multumita stilului in care este decorat. Daca asta se poate numi decorat. Si poate se intreaba cineva ce pot face toata ziua in casa de nu ma plictisesc. Ei bine, multe. Vreau sa zic, navighez pe internetul asta tampit, pe bloguri si asa, ma mai uit la doua filme bune, si citesc. Eeexact, citesc, mult. Ba pe calc, ba pe salteaua de pat de pe jos.

E dificil sa citesti de pe un monitor, mai ales daca esti mioapa. Dar uita ca mi-am invins repulsia fata de citit pe calc, si m-am afundat intr-atat intr-o lectura, incat am uitat ca o citesc de pe un tech. (tech = ceva digital, technologic, s.a.m.d). Stiti, presupun, ca nu sunt o romantica, nici pe-aproape, pe cand Paulo Coelho este. Il consider pe dansul un autor supraevaluat, si imi mentin opinia, chiar daca MI-A PLACUT romanul sau. Vreau sa zic, ambele pe care le-am citit pana acum. Veronica decide sa moara nu a avut un impact prea mare asupra mea, deoarece nici nu imi prea amintesc continutul ei, stiu doar ca cartea in sine arata bine, avea o coperta atragatoare. Si ca Veronica voia sa se sinucida, dar a cunoscut iubirea… Cred. Stiu ca mi-a placut cartea pentru stilul dur, proaspat cules, neslefuit in care a fost creat, pentru cuvintele dure, pentru unele abordari neconventionale. Doar stiti ca imi place tot ceea ce consider neconventional.De asemenea, am cunoscut si alti autori de care nu am mai auzit, din doua carti imprumutate de la Diriga. Unul dintre ei este Yann Martel, un scriitor spaniol, care a devenit consacrat multumita lui Pi, un copil indian. Romanul Viata lui Pi a reprezentat pentru mine un umor negru amestecat cu o fabula aproape perfecta, in care ne este explicata de fapt latura intunecata a omenirii si latura frumoasa a animalelor. L-am mai cunoscut si pe Jostein Gaarder, un filosof norvegian, care prin Lumea Sofiei, a devenit cunoscut, deoarece ne invata filosofie in 1001 de nopti. Acum, am inceput sa citesc Antichrista, de Amelie Nothomb, si deja imi place.

Ieri am terminat de citit Unsprezece minute, tot de Coelho, si vreau sa spun ca m-a impresionat. Nu povestea in sine, pentru ca fusese un ceva siropos, in  cautarea dragostei adevarate si de genul. M-a atras „deschisul” pe care l-a folosit Coelho, despre cum vorbea despre sex, cum a descris asta in ochii unei prostituate „bune”, cum ar veni, de high class, stiti voi. Asta, brazilianca Maria, devine prostituata nu neaparat din necesitate, ci din lene, cel putin asa inteleg eu. Si ea a inteles ca in Elvetia prostitutia este un „job” bine platit si usor de facut. Aflam ca asa si este. In roman ne sunt prezentate etapele Mariei, cum se schimba ea, devenind un personaj dinamic, dar nu de tot, pentru ca isi pastreaza una convingere din copilaria, in ceea ce priveste dragoastea, chiar daca se mai abate de la ea un pic. Romanul abordeaza subiecte tabu, da, le consider tabu si in zilele noastre. Masturbarea, sexul, masochismul si asa mai departe. Clientii speciali, clientii ffricosi, natura femeii, natura barbatilor… Ne sunt prezentate in detaliu, vazute prin ochii unei fetite care habar nu are ce este viata. Inca nu am ajuns la faza interpretarii, dar cred ca nu are… Nu una mai speciala si mai profunda. Cred ca vrea sa ne explice ca dragostea adevarata si eterna exista, trebuie doar sa o cautam si sa o asteptam si sa o lasam sa intre, fara frica. Asta ar fi singurul aspect, cam major, al cartii, care m-a cam dezamagit. Dar si asta numai din cauza ca nu sunt romantica. Ei bine, Unsprezece minute mi-a placut indeajuns incat sa o recomand.

Alaltaieri am terminat Viata lui Pi, de Yann Martel, un roman care m-a marcat, de asemenea. Un pasionat de animale si de religii, un copil de 16 ani, invata cate ceva despre viata in India, in Pondicherry, ne invata si el la randul lui despre animale si despre cum trebuie sa ne purtam cu ele, invatam chiar si sa dresam un tigru in situatii de criza. Povestea in sine incepe cu naufragiul lui Pi (Piscine Molitor Patel), in drumul familie spre Canada. El ramane singur, sau poate nu?, intr-o barca de salvare timp de sapte luni. Ok, nu in totalmente singur, ci cu o hiena, o zebra, o gorila si un tigru bengalez, pe care el insusi l-a ajutat sa ajunga in barca. Dupa putin timp de la naufragiul propriu-zis, Pi ramane doar cu Richard Parker, tigrul bengalez. El ne povesteste cum trebuie sa supravietuiesti in mijlocul oceanului, mai ales cand ai langa tine un companion cel putin ciudat, si mult prea periculos. Dar Pi ne invata ca natura animalelor nu este asa cum ne-am inchipuit-o noi, ci este foarte asemanatoare cu a noastra. Pi supravietuieste, la fel si Richard Parker, dar povestea lor nu este crezuta de nimeni, ci toti asteapta o poveste incredibila, dar nici chiar asa, ca s-o zic asa. Romanul m-a impresionat multumita temei cel putin originale, naufragiu cu un tigru bengalez, un mic indian pasionat de hinduism, catolicism, budism si musulmanism (nu stiu daca asa este corect spus, dar ma rog, corectati-ma), toate in aceleasi timp. Cartea ne dezvaluie liberatea de a alege a unui, nu numai intre religii, ne dezvaluie greselile sistemului, ale oamenilor, ale societatii in care traim. Totul este condimentat de un magnific umor negru si un storyline care te tine, pe bune, pe varfuri, incercand sa ajung in varful dulapului, la cutia cu jucarii.

Acum sunt la pagina 65 din Lumea Sofiei de Jostein Gaarder, 1001 de nopti de filosofie, ca sa zic asa. Sophie este o fata norvegiana de 14 ani, invaluita din mister multumita corespondentei ei ciudate, de la un filosof necunoscut, pe nume Knox, care ii preda lectii de filosofie. Si nu numai atat, ea primeste o carte postala de la cineva din ONU, semnata Papa, care trebuie sa ajunga Hildei. Problema Sofiei este ca habar nu are cine este Hilde, stie doar ca fularul ei rosu a ajuns sub patul ei. Nu stie cum, dar era acolo. Filosoful este un om foarte secretos, mie mi se pare un refugiat sau ceva ilegal sau prea fantastic ca sa fie vazut de lumea noastra. Important este ca oamenii s-iau pierdut capacitatea de a se mira. Pe acest concept se bazeaza intregul roman, cel putin asta e impresia mea pana acum. Gaarder vrea sa ne invete sa fim copii, cu ajutorul filosofiei, considerata de el ca fiind mintea unui copil intr-un om adult… Sau ceva asemanator. Imi place, mai ales pentru ca am filosofie de anul viitor, si nu voi incepe fara nici un fel de cunostinte filosofie. Mai ales ca profesorul este directorul scolii, un om dat dracu’ in privinta asta. Poate o sa aprecieze efortul meu de a invatat din surse proprii, multumita lui Diriga. (ce bine :X ) . Zic, imi place pana acum, imi este oarecum dificil sa retin tot ce as vrea, deoarece este mai mult un eseu de filosofie mai lung, dar ma straduiesc, pentru ca mi se pare o carte bazata pe docere din buna stiinta, daca ma-ntelegi. O recomand, incepe bine, naratorul dezvolta personajele inteligent.

Despre Antichrista nu scriu inca, pentru ca de-abia am inceput-o, voi transcrie pur si simplu un pasaj care imi place, pana acum, si care explica si conflictul romanului si personajelor principale.

De ce îmi ceri aşa ceva, Christa? Ştii ce înseamnă asta pentru mine? Mi-ai mai cere dacă ai şti? Sau, poate, tocmai pentru că ştii mi-o ceri? Nu înţeleg de ce mă supun ţie.”

Cam atata literatura pentru acum, literatura in romana zic, restul nu vi le imaprtasesc, cele in maghiara categoric nu, nu prea ati avea habar despre ce vorbesc, autorii maghiari nu sunt cunoscuti in blogosfera romaneasca, cel putin nu PREA cunoscuti. Iar in engleza inca nu am citit vara asta, dar daca o voi face, voi adauga in Recomand carti. Recenzii, din pacate, pentru citabile in alte limbi, nu postez. Desi ma incred ca pierdeti enorm de mult, dar totusi, nu o voi face.

Bafta la citit si la vacanta tuturor, s-a racit vremea, pot sa imi scot nasul in lume.  Ne auzim mai incolo, nu uitati ca cititul e un lucru benefic, nu contrariul.

LATER EDIT: WordPress imi fute articolele, uitati si voi cum a iesit coperta cartii. In mijlocul articolului! Si nu pot face nimic… Ei, lasa, sa zicem ca am improvizat un pic de asimetrie eleganta. (da’ tot ma dispera!)

Cutting edge.

Aseara am mancat pizza facuta de Mama lui Fikaa. Nimic interesant pana acum, doar ca voi nu stiti ce pizza extraordinara face Mama lui! Cred ca o pizza de aia imi binedispune toti porii de pe corp! Nu serios!

O experienta unica, asa as putea s-o numesc.

Tot aseara mi-am invins teama copilareasca si m-am uitat la the grudge 3 cu Fikaa. A fost oribil, inca mai vad secventele marcante. Sunt doua sequeluri, doua filme din toate filmele existente, de care imi e frica. Mai degraba alerg 30 de kilometri si fac 500 de flotari, sau ma torturez cu mancare proasta decat sa ma uit la ele. The grudge si The ring. Doamne, le urasc! Am avut traume de la the ring timp de trei ani, si nu mi-e rusine sa recunosc, ca inca dorm cu veioza aprinsa, in lumina care nu se poate numi nici macar difuza sau slaba din cauza filmului. Eram intr-o etapa proasta a vietii mele, acum patru ani, eram stresata, aveam probleme si aici si acolo si peste tot, eram suprasolicitata din toate punctele de vedere si filmul a declansat o reactie alergica, chimica, nu stiu, dar am avut un atac grav de panica, timp de cateva luni bune. Adica, in fiecare zi, seara nu puteam respira si aveam halucinatii tare urate, cu omuleti horror misunand pe langa pat, atingandu-mi picioarele. Timp de jumatate de ani am dormit cu mama si am refuzat sa raman singura in  casa, nici macar pentru cinci minute. Dar nu s-a oprit aici… Halucinatiile si atacurile m-au torturat, mi-au distrus un an, chiar mai mult din viata, intr-atat, incat au fost sterse complet din mintea mea, adica, nu complet dar aproape de tot. Nu imi amintesc nimic din anul acela oribil. Mintea mea a lucrat cu putere, multumesc, si a izolat partea aceea a vietii mele. Nici nu vreau sa o caut.

Dar totusi, m-am uitat la the grudge, nu in intregime, pentru ca mi-am astupat urechile si mi-am inchis strans ochii la secventele mai traumatizante pentru mine. Si a fost relativ ok. Nu am avut probleme mai mari decat cateva secvente care imi mai sareau in cap, vrand sa ma sperie. Dar sunt mandra ca e ok, si nu au revenit chestiile.

Daca as fi incercat sa ma uit singura, as fi fost pierduta. Asa, stiam ca se mai uita cineva cu mine, si nu m-am simtit atat de amenintata. Sunt mandra  de mine.

Vedeti ce poate face stresul din om? Nu e bullshit ceea ce spun doctorii despre stres, cum ca e nesanatos si poate cauza caderi nervoase. E dureros de adevarat. Un timp, nimeni nu stia despre crizele mele, pe care le aveam si la scoala, am incercat sa ascund totul, pentru ca mi se pareau rusinoasa, cum naiba o chestie de 15 ani sa fie atat de speriata de ceva ce nici macar nu exista? Dar acum, pot sa vorbesc deschis despre asta. Si cred ca ma simt mai bine.

Acum nu am nici un fel de probleme cu filmele horror, cu nimic horror, poate sa se intample chiar in fata mea, nu ma inspaimanta nimic. De ce? Pentru ca halucinatiile si crizele din trecut mi-au aratat ca nu exista nimic mai oribil decat propria imaginatie suprasolicitata de stres si insomnie. A da, am fost si insomniaca timp de doi ani.

In regula, doar simteam nevoia sa impartasesc un secret bine ascuns.

Hmmm, apropo de filme horror, as vrea sa va recomand cateva, care mi s-au parut bune.

Candyman (numai primul)

Dead snow (cum zicea si darkjade, plus teribil de amuzant)

Deadgirl

The children

Gothica

The uninvited

Si cam astea imi sar in minte acum… M-am holbat la circa 1000 de filme horror anul asta, dar doar acestea mi se par oarecum bune. Dar, sa fi sinceri, nu prea se mai fac horroruri ca lumea… Din pacate. Cele vechi, ca Dawn of the dead, Day of the dead, I am legend… Cele clasice, ele merita vazute. Sau august underground mordum, Salo – 120 days  of Sodom, seria Guinea pig, Cannibal holocaust, Aftermath, dar aceastea nu sunt sigura ca le recomand, pentru ca sunt mult prea disturbing pentru o audienta normala. Filmele acestea din urma sunt mai mult pentru cei care urasc omenirea si pentru cei care chiar sunt insensibili sau au trecut prin destule. Sa nu cumva sa se uite cineva sub 18 ani, sau chiar peste dar nu e teribilist. Vorbesc foarte serios, oricine ar putea ramane marcat pe viata dupa vizionarea acestor filme, mai mult din cauza cruzimii prezentate. Dar, sunt filme bune. :>

p.s: ce departe am ajuns de la pizza! ^.^

Filmul.

Ken Park

Krap Nek ar trebui sa fie personajul principal al filmului, dar totusi nu e. Prima secventa este mai sus precizatul adolescent skateboarder, mergand pe strazi, pe sk8, aparent happy. Ajung in sk8park, se aseza si se impusca zambind, cu camera de filmat langa el, si cu muzica in ureche, muzica ce pare a fi punk.

Se schimba cadrul si un alt adolescent ne prezinta viata lui si a prietenilor lui. Ne sunt prezentate patru familii cu probleme, cu prejudecati sau intoleranti sau prea toleranti, voi decideti. Si cum rezista adolescentii in cauza. Filmul este o capodopera, banat in mai multe state din cauza secventelor pornografice, pe bune, si un film foarte controversat. Merita vazut si analizat. Ce inseamna sa fii un adolescent tulburat in ziua de azi?

Prietenii il tachinau crap nick, pentru ca asa venea numele lui, invers.


Filmele

click pe titluri pentru a analiza analizele de pe imdb.

Mysterious Skin
Este un film care aparent povesteste o intamplare fantezista cu extraterestri, dar la finalul povestii aflam ca e vorba de mult mai mult de atat.

Doi baieti, unul dintre ei nu isi aminteste nimic, celalalt nu poate sa uite. Primul este Brian (Brady Corbet), ungeek ochelarist cam dragut dar putin asexual, sau asa se pare. Al doilea este Neil (Joseph Gordon-Lewitt), care este si preferatul meu, e dragut foc. :-”

Daca aveti prejudecati severe in legatura cu sexul, nu va uitati. Daca nu suportati violenta grafica si foarte reala, nu va uitati. Mie mi s-a parut un film extraordinar, care prezinta mentalitatea copiilor: cat de mult pot fi influentati acestia? Stiti, „beware”, dar cu un… nici happy dar nici tragic end. Vizionare placuta.(si coloana sonora e admirabila)

Kids

Un film dur, up-front, care iti prezinta fix in fata cum sunt adolescentii, cat de inconstienti sunt, prost-informati si… pur si simplu prosti. Filmul trage un semnal  de alarma, adica, tragea prin ’95, in elgatura cu educatia sexuala a copiilor, prezentata in film drept nula, dar totusi kids stiu destul de multe, si iau lucrurile in joaca, cum nu ar trebui in joaca.

Talley (Leo Fitzpatrick), urat in draci scuzati-ma, este un adolescent HIV pozitiv, care alearga dupa fustite virgine. Filmul are un sfarsit tragic, care are intentia de a ne deschide ochii.

Atentie iarasi, secvente grafice, pornografice chiar, violente si „disturbing”. Vizionare placuta! (coloana sonora este alcatuita din sunetele unei partide de sex, si a unei petreceri nebune, plus skate-park.)


Cartile sunt amintiri. Amintirile sunt carti.

Leapsa dependenta de carti primita de la Ana ma roaga si pe mine sa o binedispun. Despre ce este vorba? Pai… trebuie sa imi dezvalui un secret. 11 secrete de fapt. Trebuie sa va spun 11 carti care m-au marcat, care imi trezesc amintiri. Sa incepem cu inceputul deci.

1. Jurnalul lui Anne Frank.

Jurnalul acestei fetite m-a facut sa citesc de-a binelea. Cartea asta m-a facut sa ma indragostesc de literatura. Am citit=o prin clasa a patra, si m-a marcat in mai multe feluri. Am vazut ce poate face razboiul, si am vazut cum o fetita poate suporta toate acestea, fara mare tam-tam. Cartea aceasta imi aduce aminte de vara, de lectura in soare, de o noapte nedormita.

2. My Story de Dave Pelzer.

Este un roman alcatuit din trei parti care povesteste tragedia adevarata a autorului. Abuzul prezentat cat mai vivid posibil mi-a amintit de copilaria mea mult prea fericita pe langa a lui Dave. In plus, m-a determinat sa fiu multumita de ceea ce am si mi-a daruit o revelatie. M-a invatat sa nu accept sa fiu tratata necorespunzator de nimeni, mi-a povestit cum frica nu isi are rostul, m-a invatat sa imi apar punctul de vedere si, cel mai important, mi-a aratat prin imagini violente ca trebuie sa traiesc clipa cum vreau eu si sa nu ma las controlata. Protagonistul cartii se „desfasoara” in fata mea, si vad cum progreseaza, cum se lupta, cum castiga si isi apara dreptul la o viata superba.

3. Povestea unui om adevarat de Boris Polevoi

Alexei se afla in primul razboi mondial, de-a binelea. Supravietuieste singur timp de aproape un an, in zapada, cu pizioarele rupte. O carte magnifica. Alexei mi-a demonstrat ca omul nu are limite. Decat cele pe care si le pune el insusi. Eu am intepretat carpe diem si sa nu renunti niciodata.

4. Paradoxul pierdut de Fredric Brown

Despre nuvela asta v-am mai povestit. E exceptionala! De ce? Pentru ca multumita ei, am invatat sa-mi  accept propria minte. Sa accept faptul ca sunt diferita si sa pretuiesc asta. In plus, mi-a transformat cursul vietii in bine. Si luna septembrie a fost magnifica multumita ei.

5. Umbra de John Saul

Primul roman horror citit vreodata. Imi aduce aminte de copilaria mea, care s-a terminat prea repede. John Saul mi-a dezvaluit ca imaginatia poate fi si frumoasa, dar si morbida. In cartea lui am vazut cu ochii mei pentru prima oara ce inseamna sadismul, si ce inseamna literatura. A fost primul roman citit in intregime de trei ori consecutiv. M-a fascinat si m-a oripilat in acelasi timp. Multumita ei sunt acum fascinata de horror. Mi-a schimbat viata. 🙂

6. 69 de Ionut Chiva

La nimereala numarul 6! 69 inseamna destrabalare, 69 inseamna exotic, erotic, extravagant si extrem in acelasi timp. Pentru mine, 69 mi-a deschis ochii. Imi aduce aminte de liceu, de clasa a noua zbuciumata, imi aduce aminte de experiente ciudate dar in acelasi timp periculos de magnifice. 69 reprezinta adolescenta si idiotenia ei. O iubesc. De asemenea 69 imi aduce aminte de diriga mea, pe care pot sa spun ca o iubesc, deoarece ea mi-a imprumutat-o si nu prea vreau sa i-o dau inapoi. ^.^  Imi aduce aminte de cafeau din vacanta, de primul „job”,

7. Castelul de Franz Kafka

Este o carte pe care am citit-o in doua zile. Ea reprezinta scoala, versiunea minunata, deoarece mi-a fost recomandata de o prietena veche alaturi de care am fost la un concurs de literatura alternativa. Imi aduce aminte de gradinita, deoarece am fost cu respectiva prietena vreo doi ani in aceeasi gradii. Mi-a fost o prietena buna, pierduta multumita parintilor mei idioti. Altfel, Castelul a fost o provocare in materie de interpretare, care mi-a placut la nebunie. Si… imi aduce aminte de multa vodka, bere si tigari intr-o crasma din Sovata, alaturi de Tamara, prietena mentionata mai sus, de discutii si teoreme ciudate si unice, puncte de vedere asemanatoare, sentiment de „te cunosc de-o viata desi nu te-am vazut de o viata”, plimbari pe intuneric si de 17 ani.

8. Seria Harry Potter de J.K. Rowling

Poate vi se va parea copilaroasa ideea, dar seria asta mi-a imbunatatit imaginatia si mi-a inrautatit scepticismul din pacate. Dar, romanele acestea ma binedispun mereu. Imi aduce aminte de ultimul rev cu ai mei, petrecuta la tara, deoarece toata noaptea am citit Harry Potter pentru ca nu aveam ceva mai bun de facut.

9.  The historian de Elizabeth Kostova

Mi-a aratat cum e cand tii la o cartea, chiar TII la ea. Imi doresc sa o am in propria-mi biblioteca, as pune-o pe un piedestal. Cartea asta despre vampiri m-a indemnat sa ma interesez de istorie. Si e fun! In plus, multumita eroinei, m-am hotarat sa fiu mai „tupeista” si sa invat tot ceea ce vreau. Imi aduce aminte de orele de istorie petrecute cu cartea asta in mana. Si orele de romana, si orele de engleza… 700 de pagini pe care le-am citit repede. Nu puteam sa las cartea din mana.

10.  To kill a mockingbird de Harper Lee

Ma gandesc la bunici de fiecare data cand imi aduc aminte de carte. Mi-a fost data de catre bunica-mea, a fost o lectura relativ grea, dar foarte interesanta. Ma gandesc la o patura pe jos in mijlocul livezii de la tara, cu un caine puturos, gigantic  si blond pe nume Bruno tavalindu-se pe langa mine.

11.  La numarul 11 as scrie Pana sa imbatranim de Jókai Mór. E un roman scris de un autor ungur, exceptional. Cand am citit romanul acesta, eram la granita dintre copilarie si adolescenta. Povestea protagonistului m-a maturizat.

Cum zicea si Ana, acestea nu trebuie sa fie neaparat si carti preferate, ci sa reprezinte ceva, sa imi aduca aminte de ceva…. Leapsa asta a fost o adevarat provocare… Am multe carti care simbolizeaza si reprezinta si mai multe. Alegerea a fost grea, acestea sunt cartile cu cele mai puternice semnificatii.

Leapsa cere sa fie data mai departe. Poate sa o inveseleasca oricine, dar in special ArielLaura si DarkJade. Chiar ma-r intereseaza cartile lor de suflet, cum ar veni. Sper ca leapsa asta sa fie una fericita.

O seara placuta, revin mai incolo! Aaaaah, si multumesc mult pentru leapsa!

Dead Like Me

E dimineata devreme, adica 11, si sunt bolnava din nou. Dar uite! Aseara m-am uitat la Dead Like Me si am ramas masca de cat de frumos a fost filmul. Din cate stiu, exista si un serial… Dar nu am vazut niciodata vre-un episod. Ce vreau eu sa zic, filmul acesta te invata ceea ce va zic eu de atatea ori: Carpe Diem, ca oricum o sa mori. A fost frumos filmul, m-a acaparat, mi-a placut, a fost original. Plus, am auzit o melodie exceptionala:

Metisse – Boom Boom Ba (ascultati-o, e fascinanta)

Sa va spun despre ce e vorba in film? Ok. In urma cu cinci ani, George Lass a murit in imprejurari stupide si amuzante. Aceasta tanara a fost una care nu se prea intelegea cu mama si cu sora ei. De fapt, nu se intelegea deloc. Era o tanara antipatica, cam proasta. Acum, ea este un Grim Reaper. Impreuna cu inca trei reaperi, ea isi traieste viata moarta printre cei vii. Doar ca… in alt trup. Ei sunt obligati sa ajute mortii „proaspeti” si sufletele lor, sa ajunga unde trebuie, adica in Rai.

George este multumita cu „viata” ei si asteapta cu nerabdare sa treaca si ea pe partea cealalta. Dar lucrurile se complica cand cei patru invata sa traiasca. Si se complica si mai mult cand George incearca sa isi ceara scuze de la sora sa.

Un film bun, sincer. Poftit trailer si poster.

Vizionare placuta.

Fredric Brown – Paradoxul Pierdut

E lumea voastra, dar vazuta de nebuni

Aceasta carte este o culegere de nuvele fantastice, scrise in asa fel incat nu mai poti sa-i dai drumul. Imi place atat de mult, incat ii acord un post intreg, nu numai un titlu in Recomand: cartzi.

Prima nuvela, cu titlul „paradoxul pierdut” este una care te introduce in lumea fictiva a scriitorului, in imaginatia sa mult prea bogata, in entuziasmul lui in legatura cu conceptia omului asupra realitatii. Nuvela asta m-a facut sa imi doresc sa giu nebuna de-a binelea. Si mi-a atras atentia asupra operelor lui Brown. Ceea ce e un lucru foaret bun, deoarece nuvelele care urmeaza in culegerea mea, sunt extraordinare.  Gasesti del a extraterestri pana la magari si psihoza. Gasesti tot ceea ce iti doresti si iti vei dori de la o carte cu adevarat nebune.

Va recomand operele lui Fredric Brown cu caldura! O sa va placa!

American History X

Acest film este  unul din preferatele mele. Filmul in sine ofera o experienta de neuitat si in plus, o imagine asupra neo-nazistilor din lumea intreaga. Cat de mult s-au schimbat valorile omului, cat de mult se urasc oamenii, fara vree-un motiv bine intemeiat. Trebuie observater argumentele din film, ca sa vezi, cat de putin stiu pana si neo-nazistii despre convingerile lor. Spiritul de turma domina societatea, si ii schimba intelesul total. Un sfarsit tragic, exact ce imi place, si un mesaj clar. Acest film merita vazut, iti deschide ochii si te tine cu sufletul la gura (sau la ochi?) si te obliga sa te gandesti un pic la ceea ce inseamna OM. Este un film genial, o capodopera a timpurilor.

Un film extraordinar, dar nu il recomand celor cu minti foarte… inchise. Nu o sa inteleaga. Nu din cauza ca ar fi lipsiti de inteligenta, ci pentru simplul fapt ca au convingeri care se iau dupa ceilalti. Infine, aberez uneori.

Nota 10 pentru script, pentru regie si pentru actori de asemenea. Apropo, ati vazut Twilight?

The Fountain

Fascinant, ciudat, de neinteles. Uitat-va pur si simplu. Merita! E un film exceptional, despre nemurire, reincarnare, cu trei povesti paralele… Sau cel putin ne lasa impresia asta. Personajele principale se axeaza pe iubire. Nemuritoare. O poveste de-a dreptul unica despre un alt univres, paralel cu al nostru. In timpul acestui fim, pe care l-am vazut de doua ori, am ajuns in planul ireal, unde nu exista timp si nici spatiu. Cand colo in film, timpul este un element esential.

M-am uitat numai de doua ca sa nu stric farmecul. Daca te uiti de prea multe ori la un film… Nu mai intelegi nimic. Devine un film oarecare. Care nu inseamna nimic, nu are nimic remarcabil. Doar te uiti la cateva imagini care se misca pe ecran si care bolborosesc ceva ca sa te distreze.

The Fountain este unul din filmele mele preferate.

Premonition

Un thriller foarte interesant, un pic paranormal. FIecare secventa din film este una antrenanta, thrilling sa zic asa, si te indeamna sa cauti tu un raspuns cat de cat logic la cele intamplate. Sandra Bullock intruchipeaza rolul Lindei Hanson, care oscileaza intre ieri si poimaine. Ieri, sotul ei, Jim, traieste, poimaine….nu. Intre timp afla si despre aventura lui cu secretara, tipic, si incepe sa aiba dubii… Sa il salveze sau nu? Sfarsitul nu este unul foarte happy, asa ca daca vreti sa vedeti and they lived happily ever after… Nu in premonition. Efecte speciale: nu prea sunt. Nu aveau nevoie. Acest film este chiar un thriller, dar unul mai mult psihologic, care te face sa te gandesti la valoarea vietii pe care o ai… Si cu cine sa o traiesti, daca merita acel cineva, si trebuie sa te gandesti numai si numai la binele tau. Asta daca nu ai copchii.

ENjoy! Este un film foarte tare!

Se7en

Seven este un thriller exceptional. Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata. Actorii principali sunt detectivii William Somerset (Morgan Freeman) si David Mills (Brad Pitt). Povestea este una foarte necomerciala, nemaivazuta. Nu ma pricep la recenzii, stiu. In film este vorba despre o serie de crime religioase, cu intentia de a predica in numele Domnului. John Doe (Kevin Spacey) este un criminal in serie, crescut intr-o familie ortodoxa, primind o educatie foarte religioasa, exagerata. El vrea sa puna un exemplu lumii, prin ilustrarea celor sapte pacate capitale. Storyline-ul este unul usor de urmarit, ne „picteaza” tabloul lumii de azi, omului de azi, o lume plina de pacate si de criminali. O poveste fascinanta, ilustrata perfect… Portretul personajelor este realizat prin descrierea activitatilor, obiceiurilor, actiunilor si vietii lor.

Nu o sa va spun despre crime, nici despre cum il gasesc pe Doe, nimic. Va spun doar ca este un film absolut exceptional. Cel mai bun film cat de cat politist pe care l-am vazut in viata mea. Repet: exceptional. Aceste doua ore si ceva, m-am delectat cu imagini cutremuratoare, replici deep pana in maduva si un inteles ascuns… Lumea este nebuna de tot. Va recomand cu caldura Se7ven, din 1995. O dimineata sau o seara petrecuta in casa alaturi de acest film si o tigara sau doua… este inceputul sau sfarsitul unei zile perfecte. Se7en

ENJOY

Equilibrium

M-am uitat inca o data la film, si m-a fascinat la fel de mult ca si prima oara. Este vorba despre cum lumea a fost cuprinsa de razboaie, si un partid presupun a hotarat ca va trebui sa inlature „simturile” umane cum ar fi gelozia, furia, ura, iubirea, vinovatia, fericirea. Tot. Si s-a format o lume fara sentimente. Roboti. Preston, unul dintre lideri, incepe sa simta. Sa simta acele trairi coplesitoare… cum ar fi sa citesti o carte buna, sa te uiti la un DaVinci sau sa asculti Beethoven. Da, si placerile astea le-au fost private. Nu mai zic nimic, urasc spoilerele.

Va recomand cu caldura Equilibrium.