migrene

Ca de obicei, sunt ocupata cu scoala acum, desi ma simt intr-o faza creatoare…

Dar creatia necesita hotarare si al dracului chef de scris. N-am.

Ma uit la Daria (look it up) si sunt intr-o faza foarte antisociala. Tare, nu?

Voiam deci doar sa dau un semn de viata, n-am murit inca, desi mor de durere de cap. pa.

Nonconventional

Pe biroul meu se afla un monitor un pic prea mare pentru mie, un modem folosit si plin de praf, chipsuri, dulciuri, un pahar de juice de portocale, o crema de maini, si o caseta cu bijuterii. Notice something?

De azi sunt oficial o nefumatoare. M-am lasat, dupa trei ani de cheltuiala si nervi din cauza lor, in sfarsit m-am lasat de fumat. It’s quite a relief, serios. Ma simt mai libera, pot sa ies undeva chiar daca  nu am tigari, nu imi mai fac nervi pentru ca nu am tigari, e un sentiment cu totul nou pentru mine. Si camera mea nu mai pute! Frumos, nu?

OCTOBER  8 – THE DAY I QUIT SMOKING

De azi incolo, go green, go nature, go health, cat mai mult! M-am hotarat sa imi schimb viata de tot, si abatarea asta… the first stepping stone. In plus, vrea sa mor in consecinte palpitante, nu in pat cu depresie respiratorie la 50 de ani.

In alta ordine de idei, I’m hooked on two new things:

1. desene

2. doodah

Si intr-un numar viitor va voi prezenta cele mai tari desene, evident, cu linkuri spre episoade ori download! Pentru ca merit. In plus, anul asta am multe de facut, trebuie sa ma organizez ca atare. Diseara ma distrez altfel, fara tigari, doar cu spliffuri, si voi manca dulciuri, si voi juca carti, si voi asculta reggea, voi desena si voi scrie, voi face tot ce imi trece prin cap.

Fumatul te face un sclav. Pe bune, pana acum, fara tigari ma simteam neputincioasa, slaba, obosita, stresata. Simteam ca aveam nevoie de o tigara ca sa fiu ok. Acum m-am hotarat, nu mai am nevoie de nimic. Si intreg procesul este simplu: motivatie s-atat!

Nu serios, chiar vreau sa imi schimb viata. Voi da cateva examene de limba, va voi povesti despre alea intr-un numar viitor, am programate multe concursuri si toate alea, ca de obicei, si vreau ca sa-mi petrec vacanta de iarna in strainatate.

Aduceti-mi aminte sa fac sport in fiecare seara, mananc cat o vaca din cauza lipsei de nicotina si tigari. Serios. De 3 ore mananc incontinuu, e de rau. Dar voi rezolva si asta.

Hai, pa, ne auzim mai incolo, acum doar trebuia sa fiu mandra de mine.

Institutia model. O stoaie.

Azi la scoala mi-am acumulat circa o galeata de nervi, care inca este prezenta si asteapta sa fie varsata pe cineva. Sa speram ca acel cineva va fi un leagan furios ori o bucata de iarba mult prea galbena ca sa fie admirata. Ia sa vedem, ce-i cu galeata aia.

Scoala imi cere sa respect unele legi, norme, chestii etice, morale, toate alea, ca altfel imi impun nu stiu cate pedepse de nu stiu  cate feluri. Ok, eu m-as conforma cu placere, daca si ei respecta propriile legi si norme, impuse in scoala chiar de catre institutie. Dar de ce sa ma conformez si sa am obraz sa ma duc dupa capul lor cand ei, institutie care se considera una faimoasa si elocventa si vrea sa isi pastreze faima obtinuta, sau sa o faca si mai faima, nu isi respecta legile??

  • eu ca elev trebuie sa port uniforma, cat de cat – uneori nu o port, dar mereu am o camasa si ploverul la mine, port in fiecare zi pantaloni normali, inchisi la culoare, blugi
  • eu ca elev trebuie sa am un comportament adecvat
  • eu ca elev trebuie sa platesc 50 de roni fondul clasei
  • eu ca elev trebuie sa imi respect profesorii
  • eu ca elev trebuie sa respect institutia si dotarile ei

Ok, sunt de acord, e totul bine. De obicei fac tot ceea ce am mentionat mai sus.

  • ei ca insitutie trebuie sa aiba dotari curate, complete
  • ei ca institutie trebuie sa aiba in dotare hartie igienica in bai, mereu!; apa potabila, sapun, mereu! – n-au. hartie igienica pun la inceputul anului scolar si bafta, atat, cu sapunul fac la fel
  • ei ca institutie trebuie sa aiba respect fata de elevi, asa cum si elevii trebuie sa aiba fata de angajatii institutiei – n-au. majoritatea profesorilor discrimineaza pe baze nejustificate, se iau dupa alti profesori, invatatoare care isi invata elevii cu bataie si cu vorbe urate, amenintatoare, care IL LING IN CUR* pe director, profesori si invatatori care nu au pic de respect fata de individualitatea elevilor, fata de drepturile lor intr-o societate democratica (daca poate fi numita asa)
  • ei ca institutie trebuie sa corespunda atat normelor europene, cat si programelor impuse de ministrul invatamantlui – in nici un caz nu, am mai multe ore pe saptamana decat un muncitor calificat.

Deci, eu ca elev, cum naiba sa respect tot ceea ce mi se impune, cand nici ei nu o fac? Acesta se numeste exemplu? Deic refuz sa ma conformez cand ei, institutie de rang nustiucum, nu dau doi bani pe noi? Sunt unii care ma inteleg si imi respecta drepturile (!!!) dar restul incearca sa ii conformeze si pe astia. Nebunie curata. Uneori ma simt ca o sclava, chiar daca ma distrez la scoala.

* – scuzati-mi expresia. o merita.

Greva profesorilor de azi, un eveniment neinteles de elevi.

Am citit cateva comentarii pe tema asta, comentarii ale unor elevi si.. sunt pur si simplu oripilata.

Majoritatea tinerilor habar nu au despre ce vorbesc, si vor mini-vacante de 2, 3 luni. Incet-incet observ cum tinerii se duc pe apa sambetei, serios. Toti cred ca nu au nevoie de educatie, sau de scoala, ca ar putea sa invete singuri, on-line sau mai stiu eu cum… Bai… Sunt pur si simplu trista cand aud asa ceva…  Toti sunteti de aceeasi parare? Ca scoala e inutila? Ca oricum nu facem nimic cu stiinta acumulata? Ca profesorii sunt prosti pentru ca ne dau TEME?

Poate ca un fiu de Guta sau o fiica de MJ nu are nevoie de un loc de munca mai incolo, dar restul da. Si ei ar avea nevoie de cultura generala, dar ce sa le ceri? Copii bogati nu dau doi bani pe asta, dar sa fim seriosi, nici cei intr-o situatie financiara subzero… Nu stiu cum ajung toti copii asa, sa ureasca tot ce tine de invatat. Chiar nu inteleg. Parintii ar fi de vina? Anturajul? Sunt de acord ca exista scoli in care copii nu sunt tratati ca lumea, li se cere mita ori chestii… Sunt terorizati, mai, dar nu toti! Eu am o scoala stricta, prea stricta, dar ma invata ce vreau! Am prea multe cursuri pe saptamana, dar totusi, invat ceva si profesorii mei, cum am mai povestit, isi dau toata silinta ca noi, elevii sa beneficiem de tot ceea ce stiu ei.

Ma simt singura la ora asta. Sper ca nu toti adolescentii, copii sunt asa. Sper.

Si sper la inca un lucru, cunosc situatia financiara a profesorilor, si nu e de bine… Prea multa munca, pentru mult prea putini bani. Li se scot si sporurile speciala, cum ar fi sporul pentru dirigentie si asa mai departe… Cum sa iti intretii familia cu salariul lor? Mi se pare normal ca vor mai mult. Sper ca parlamentarii, politicienii si toti prostii care nu au loc de bani sa le dea ce li se cuvine si sa inceteze odata cu toata prostia asta. Daca tinerii romaniei raman prosti, Romania va ajunge si mai proasta. (nu ca nu ar fi indeajuns acum, din pacate)

Maturizati-va.

Experienta placuta, scoala asta amarata! ;)

Ihh, ce post mi-a iesit mai jos! Eram un pic aiurita, mintile mele, stiti voi, materia cenusie, era un pic dereglata la ora aceea. Infine, gramatica, bat-o vina, ma rog. Dar oricum, chiar avem nevoie de trotuare si drumuri pentru bicla, sk8 si role. Eu una m-am saturat sa nu pot merge pe trotuar, m-am saturat sa imi fie frica sa merg pe drum, ca deh, pe-aici se conduce… nu se conduce, se joaca.

Oricum, nu asta este ideea mea acum. Acum vreau sa va povestesc un pic despre un prof de sociologie. Al meu prof, va sa zica. E tare! (asta ar fi ideea de baza.) Azi am asistat la prima ora de sociologie, si credeam ca va fi un plictis total. Am mai avut ore cu proful respectiv, dar nu sociologie.  Mai, si stiam ca nu e un om normal, adept al societatii, stiam ca nu paseste drept, ci tare stramb. Dar azi m-am convins de tot. Vreau sa zic ca mi-am gasit inca o persoana pe care sa o admir, in afara de diriga. Stiti, lumea este a ta daca stii sa admiri. Ei bine, eu persoane nu prea admir. Admir tot ce ma inconjoara, in afara de homo sapiens sapiensii astia pe care ii vad in fiecare zi… Sunt toti la fel.

Profesorul are o mentalitate asemanatoare cu a mea, nu cu aia de copila, ci aia cu asimilarea, stiti voi, teoria mea. Bai (da am zis BAI) am ramas perplexa cand ascultam ce spune! Teoria mea, live, cu aceleasi cuvinte, aceleasi functii de baza… Tot. Plus, mi-a mai deschis mintea un pic, a povestit despre lucruri foarte interesante, si tot asa.

Anul acesta am multi profesori care imi plac intr-adevar. Noua profesoara de istorie, de exemplu, ne explica materia in asa fel incat chiar sa imi pese de ceea ce invatam. Azi, toata ora ne-a povestit despre Hitler, despre antisemitism, fasism si asa mai departe, si chiar mi-a trezit interesul, mai ales fata de personalitatea lui Hitler insusi. Sa nu mai zic de diriga, care ne preda germana! Noi invatam germana cu ajutorul filmelor, cel putin asta am facut pana acum. Si e superb. Am fost atenta la film, si am incercat sa inteleg, si mi-a iesit!  Si dupa asta, da-i si spune rezumatul… in germana! Bestial.

Imi plac profesorii mei anul acesta. Am o presimtire ca voi avea rezultate un pic mai bune, si chiar voi invata ca lumea cu astia. Ce bine ar fi daca toti profii ar fi la fel de BUNI ca cei pe care ii am eu. E magnific sa inveti cu o persoana care stie ce vrei sa auzi, cum vrei sa auzi, cat vrei sa auzi, si cat esti dispus sa inveti.

Bine, nu toata lumea e de-o parere cu mine… Unii spun ca tot profesor e, tot nu imi pasa de lectie. Dar mi-am dat seama de ce fac ei asta. Pentru ca sunt al naibii de orgoliosi. Daca la inceput au zis ca, gata, eu nu invat, nu sunt facut pentru scoala, eu sunt un rebel, nu am nevoie de prostia asta… si nu vor nici de-al dracu sa recunoasca ca au gresit. Trist. Nu serios, trist.

nicaieri, niciodata.

Deodata cu scoala a inceput si stresul si si raceala mea obisnuita de toamna, ca in fiecare an. Am destule proiecte personale sau nu de care va trebui sa ma ocup, sa ma apuc serios de treaba, sa ma autosatisfac la nivel profesional, si sa NU MAI CRESC! Peter Pan este idolul meu, el este singurul care nu va deveni niciodata adult, si il invidiez.

Intr-o luna implinesc si eu 18 ani, adulthood, open wide, I’m coming. Nu vreau, deja ma simt un pic diferita, percep lucrurile altfel, ma vad cu ochii unui copil, si stiti ce vad? O adulta, care este pe punctul de a-si uita copilaria, a uita toate prostiile pe care le facea fara sa fie judecata. Acum se judeca singura pentru ceea ce face. Si nu ii place deloc.

Am fost absenta de pe blog pentru ca am fost plecata, n-am avut chef, si n-am avut timp. Dar cel mai mare motiv totusi ramane ca nu am avut chef de scris pe blog. Cred ca nu mai simt nevoia sa ma exprim, sa imi impartasesc viata cu altii, nu mai vreau sa fiu citita deloc, vreau sa raman in anonimatul meu frumos. Sa fiu boema, oldschool, adulta.

Oare chiar vreau asta?

Sunt in clasa a 11-a si deja ma simt de parca as avea nenumarate responsabilitati. Am multe planuri pe care nu voi reusi sa le adeveresc… Suntem cu totii bazati pe bani.

Cred ca dinozaura va inceta sa fie un blog personal… va fi un blog de recenzii. Parola de la postul cu drogurile  legale este „password”, pentru cine este prea interesat. Desi imi asum cateva riscuri cu postul acela. Ma rog.

Imi place sa ma simt responsabila. Copila responsabila.

Hello and welcome to my humble home!

Scuze ca nu am mai scris de mult si ca nu am raspuns la lepse, dar am fost foarte ocupata cu numeroase proiecte pentru scoala, nu numai pentru mine. Si am dus si lipsa de chef… Inspiratia s-a prezentat de fiecare data cand clickuiam pe dashboard, dar lenea si cheful… Alta poveste.

In postul asta, imi voi povesti si aminti ce s-a mai intamplat in ultimele saptamani sau de cand nu am mai dat nici un semn de viata dinozaurei. Cred.

Am lucrat la multe proiecte, am fost in oras cu colegii, am fost la gratar, am invatat. Am dat cateva teze, inca nu stiu nici o nota, mai am o teza poimaine, una pe 22, inca una pe 28 si cred ca atat. Am stat pe la Fikaa mult, el a avut recent cateva probleme si aveam mai multa nevoie de el pentru el, asa ca sunt cicalitoare si prea grijulie mai nou. O remediem si pe asta. 😀

In rest, nu imi prea aduc aminte, memoria mea e ca o curva stirba mai tot timpul. Dar un lucru e sigur: m-am distrat si asta e cel mai important lucru de mentionat. Mai am ceva de lucru, asa si asa, sa imi iasa mediile pe care le vreau, sa motivez ceva absente si asa mai departe, asa ca mai am treaba pana saptamana viitoare. In schimb, azi am o zi un pic mai libera, asa ca imi voi onora lepsele primite/ furate, si poate voi mai posta ceva. :>

In alta ordine de idei, e soare! E caldura! E tasnitoare! E misto! Iubesc vara. As vrea ca vara sa dureze 10 luni din 12, restu iarna iarna iarna cu zapada, si un pic de toamna si primavara. Cer prea mult? Hai mai, Mama Natura, chiar cer prea mult? Ok, eventual la asta se ajunge, cred in incalzirea globala, dar oricum meritam o extinctie, din moment ce ne-am distrus planeta cu propriile maini. Asa ca SAC, vom muri inecati sau prajiti sau inghetati, cum vreti voi. :>

P.s. Vei avea ce sa citesti, draga Xander, don’t fear. :>

Vacanta plus o zi!

Ieri am fost la scoala, evident am dormit si dupa sase ore am si tulit-o acasa. Caci ne-ar fi tinut la o ora in care trebuia sa stam in gol. Venea o proasta de la vreo facultate sa ne tina ora, ultima ora! Scandalos. Asa ca m-am tirat.

Seara am fost la film si la wrestling, amuzant, acasa am mai citit pe net si m-am mai jucat pe calc, hp! Si nu stiu cum, m-am culcat la trei juma’. Am citit pana atunci. Defapt, recitit. Si asa mai departe.

Dimineata pe la noua juma’ imi suna telefonul, colegii, hai la gratar! Zic, bai, v-ati tampit? O sa PLOAIE. Si o sa fie naspa. Nu ca acuma e vreme frumoasa. Zic bine, ma scola acuma si vorbim pe mess. Imi pun telefonul pe silent, sa nu cumva sa ma mai sune cineva sa bazaie pe-acolo. Dau sa ma scol…. Canci. Somn. Pana la 1 jumate. Trezita cu zambet foarte tamp pe fata, ascultand asta:

Nu am dormit destul, dar mna. Sa vedem cum rezist. In plus, acum ma doare gatul, sunt lenesa, beau cafea si imi vine sa topai cu scaun cu tot.

Btw: ce dracu sarbatorim de 1 mai? Ca iar nu stiu. Ziua muncii? Sau ce?

Si m-am hotarat sa stau aiurea pana pe la 5. Dupa aia ma pregatesc sa ies afara. In viitorul apropiat voi mai prelua o leapsa culta, sa vedem ce si cum. Eu de ce nu stralucesc?

Earth Day

Azi a fost ziua pamantului, si scoala noastra a hotarat sa organizeze o curatenie generala in oras. Un fapt admirabil de altfel, frumos din partea scolii. Orele au fost suspendate pentru noi toti, in afara de cei din a 8-a si a 12-a, si ne-am dus frumos toti la scoala dimineata la 8, cu manusile in mana si cu toale de lucru.

Clasele 10 au fost repartizate pe Tampa, adica noi si inca trei clase. Drumul spre tampa a fost usor, a decurs lin, fara graba, fara sa curatam. Dupa un pic de odinha sus, toti ne-am pornit in jos, pe trasee separate, sa strangem mizeria lasata de turisti. Intreg drumul in jos a fost cu peripetii, deoarece unii dintre noi, inclusiv Fikaa si cu mine, am luat-o laa vale rau de tot, nu pe carare.

Toata aventura asta s-a lasat cu cazaturi si sanius pe pietre, dar si cu o gramada de saci de menaj umpluti cu mizerie. Fu o experienta placuta, mai ales ca am petrecut quality time cu colegii si cu Fikaa de asemenea. A meritat si curul meu sa fie distrus de tot. :>

Traiasca pamantul, si scoala mea uneori. A fost a initiativa inteligenta! Multumiri din partea noastra!

Pa.

P.S.: nu mai aruncati pe jos! n-are rost.

Nu am net.

De cateva zile bune nu am mai avut parte de conexiunea la internet promisa de providerul RDS&RCS.

Mi-a ajuns pana peste cap! Marti ma duc la concurs, pe tara si nu am acces la internetul atat de necesar la ora asta. Nu pot nici sa folosesc telefonul, dooh, e tot RDS. Cred ca imi voi face abonament la clicknet, poate ei sunt mai buni. Nu cred ca ar fi, dar macar sa incerc. Nici o retea din Brasov nu este acceptabila.

Prin urmare acum postez de la Fikaa, si am numai cateva minute la dispozitie. Va impartasesc:

Metro Station:

Nu am prea multe noutati, pentru ca am lucrat mult in ultima saptamana, am scris mult si am si citit mult. Am avut trei zile libere de la scoala, si vacanta de ieri! (vineri). Cele trei zile le primisem multumita olimpiadei. Si nu, nu am stat si nu am lenevit toata ziua, ci am lucrat. Mai am ceva materiale de pus la punct, dar in rest sunt gata.

Ma duc, film.

Pa.

Urasc…

… sa fiu bolnava.

… sa vomit.

… sa vomit la scoala.

Despre societate. Eseu.

Majoritatea oamenilor accepta ideile preconcepute ale societatii mult prea conservatoare. Spiritul de turma domina majoritatea personajelor din rangul mai de jos al societatii. Ideile noi sunt luate la sictir si respinse fara a le lua importanta in considerare. O ideea care ar putea fi buna este respinsa fara a fi inteleasa sau fara a se gandi asupra posibilatilor ei. O persoana care difera de ceilalti, care are alte teorii asupra vietii nu este acceptata in societate, este considerata un outsider, o persoana care nu are ce cauta pe lumea aceasta. Foarte rar se intalnesc specimene care sa aibe indeajuns de mult forta pentru a-si pune ideile in valoare, pentru a se ridica dela sol, a se ridica asupra valorilor exagerate ale societatii.

Cei mai multi nu isi dau seama cand si cum se iau dupa ideile celorlalti. Dar majoritatea asta fac. Tind sa cred ca TOTI facem asta. Toti simtim nevoia de a avea ceva in comun cu cineva. De a fi asemanatori cu totii. Daca nu ne simtim cel putin asemanatori, ne simtim aiurea. Am trecut si eu prin experiente asemanatoare, dar minore… Conteaza ca am trecut si eu prin asta. Nevoia de asemanare a devenit o trasatura cronica a omului, si a vietii in general. Toti isi ghideaza viata dupa aceleasi tendinte. Excentricii, si ei la fel. Da, si ei. Din moment ce sunt mai multi care se aseamana. Sunt poate triburi minuscule… Sa ii consideram asa. Dar in general, toti suntem la fel. Sau la asta se asteapta societatea. Sa fim la fel. Pentru ca asa o multime este mai usor de controlat. Faci o persoana sa creada in ceea ce spui tu, si el continua sa faca asta cu restul membrilor grupului sau. Si asa se raspandeste totul, ca o boala. Si asa se ajunge la controlarea intregii populatii de catre fortele societatii oarbe.

Libertinii, cei care contrazic, cei care isi ghideaza vietile si actiunile in functie de absolut propriile convingeri… Ei sunt distrusi. Distrusi prin mai multe feluri. Nu intru in detalii, deja o dau in paranoia.

Ceea ce conteaza: Indrazniti sa fiti diferiti! Indrazniti sa spuneti nu trendului, spiritului de turma. Indrazniti sa aveti propriile idei. Indrazniti sa ii infruntati pe „restul”.

Aberez si eu uneori. Dar poate exista si un inteles. Poate scriu fabule mai handicapate. Nu stiu. Dar inspiratia imi vine la ora asta, si trebuie sa scap cumva de informatiile care imi apasa creierul care imediat explodeaza.

Maine iarasi la concurs de gramatica…Test la psichologie. Si in plus, raspund la istorie. Creierul meu este oficial suprasolicitat. Iar nu am sa dorm la noapte. E imposibil. Dar sunt bine-dispusa. Sincer, acum as vrea unsingur lucru: sa ma bucur de compania colegutzului. Prea imposibil.

No arrivedercitralala, ma duc sa ma chinui. Noapte buna si o zi baftoasa (:))) ) maine.

Outward Bound Romania.

Hmm… a trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic… Pai, na ca recuperam. :>

Cu ce sa incep? Pai… Cred ca tabara de alpinism, vorba vine. De ce? Pentru ca tocmai ma cert cu un prieten bun, Watzaky, ca tot ce incepe cu bine, el zice ca se termina prost. Eu sunt optimista, si zic NU E ASA. Tabara asta a inceput foarte bine. Si ghici? S-a si terminat cu foarte bine. Pe bune! 😀

 – imnul trenului.

In tren…. Pai… In tren am inceput cu Bacardi Breezer watermelon, si a fost foarte tare. Am ras, am dansat pe dnb, in mijlocul trenului, o sa postez si filmuletul, fara sunet din pacate, nu ma pricep la editari. A fost bestial. Doar ca nu am avut unde sa fumam. Ceea ce a fost tare. Am stat cu capul pe geam, afara, sa admir peisajul plin de ceata si de mizerie. Cand am ajuns in tunelul renumit, a fost foarte tare. Intuneric bezna, si cate o usa/pasaj luminate. A fost bestial. Am stat in tren vreo trei ore, din Brasov pana in Sighisoara. Dar a meritat. Ne-am distrat cu totii, am ras si ne-am amuzat… Am mancat schnitzel si am observat un bunic peacolo, care arata fix ca Mos Craciun de pe vremuri, rosu la fata, dolofan, si cu o expresie duuuuulce plina de voie buna. Ne-am cam melancolizat la faza asta, eu cel putin, ne-am adus aminte de craciun si chestii.  In tren a fost o caldura infernala, insuportabila, ceea ce ne-a picat foarte bine, din moment ce afara era n frig de mureai incet (IN CET). In concluzie: calatoria cu trenul a fost foarte foarte tare.

Pozele astea sunt din tren, cu schnitzel, si cu capul pe-afara. Pe geam. Eu sunt aia mai colorata, mai nebuna,

si mai cu limba pe-afara. Stiu ca sunt un pic cam ciudata, dar da, in fiecare poza ma stramb. Nu stiu de ce, dar cam asta este. Nu pot sa NU ma stramb. Cred ca printre alea 2000 de poze cu mine, nu exista nici macar  una in care sa nu ma stramb. E cam ciudat. :)) Dar asa sunt eu.

Dupa ce am coborat din tren. la sighisoara, ne-am dus la gara, sa ne luam autobuzul, care era tare ok. Mic si dulce. El trebuia sa ne duca pana in Sovata, in tabara propriu-zisa. Mergand incet incet, ne-am oprit la Penny, sa ne facem cumparaturile. Eu, cum sunt mancacioasa ca dracu, mi-am luat numai mancare. Mancare si mancare. Multa mancare. Si acum sughit. Nu stiu de ce. Dupa Penny, ce a durat circa o ora, ne-am dus la Sovata. Si… amintiri de acum doi ani au navalit peste mine. Primul sarut cu prima iubire din viata mea, prima excursie ca lumea, cu clasa a opta, cea veche, de care mi-e foarte dor. Prima mea saritura de la inaltime… Prima criza de nervi… Primul adevar scos la iveala, prima cearta adevarata, prima criza de plans. Amintiri placute, neplacute….Oricum, bestiale. Ne-am dat jos, ne-am acomodat, astia de acolo, supraveghetorii nostri, foarte de treaba, ne-au aratat camerele noastre, in care am fost puse cate 4, si ne-au aratat si locurile de fumat. Ceea ce a fost perfect. Nu a trebuit sa ne ascundem ca sa putem fuma. Aveam locruile noastre. Interesant a fost ca, cand au intrebat cine fumeaza, am zis eu si inca  un coleg, ca da, fumam. dar dupa mesele din fiecare zi, ne adunam vreo 11 in locurile de fumat, cate o tigara in mana, cate un fum de la altul…Dar aproape toti au fumat. :)) Ceea ce a fost amzuant. Mult prea amuzant.

Prima activitate. Multe activitati. Nu o sa vi le povestesc. Tzeapa. In schimb, o sa pun poze, si un sfat. Mergeti in tabara outward bound. Pe bune. E bestiala. Trebuie sa fiti 15 persoana ca sa puteti participa. Costa circa un milion juamte de persoana, adica 150 de RON, plus drumul, care costa in total 35 de RON. Outward Bound asigura masa, cazarea si baile. ai….foarte foarte moderne, apa calda, dushuri, incuietori :X:X:X. Tabara asta a fost perfecta. Absolut perfecta. M-am distrat cum nu m-am mai distrat de mult. M-am si indragostit. :)) Amuzant. Noptile ni le petreceam toti in camera noastra, a mea si a inca doua colege, Lulu si Juko, si ne-am distrat toata noaptea. Am jucat Boltz, trombon, adevar sau provocare… Fara chestii stupide… Ne-am distrat de minune nu numai ca o clasa, ci ca un grup de prieteni foarte buni. Mi-a placut si faptul ca am lucrat toti in echipa, nu conta ce faceam, faceam in echipa… Uneori am avut tendinta sa incerc sa preiau conducerea, asa sunt eu din fire, dar am renuntat la asta. Cel putin in timpul tabarei. Nu m-am folosti de faptul calitatea de a comunica mai usor cu persoanele din jur ca sa ajung sus. De obicei asta fac. Din pacate. Manipulez oamenii ca sa am ceea ce vreau. Dar am invatat ca nu trebuie sa fac asta ca sa fiu considerata buna. Am invatat multe in tabara asta. A meritat toti banii, fiecare oboseala trasa, fiecare ora matinala urata, fiecare cazatura… tot. E o tabara magnifica, care nu te formeaza numai din punct de vedere fizic, ci si psihic. Te invata sa comunici cu cei din jur, sa lucrezi in echipa, sa fim toti egali din nastere ;), sa ne bucuram de viata si desigur… Carpe Diem.