Outward Bound Romania.

Hmm… a trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic… Pai, na ca recuperam. :>

Cu ce sa incep? Pai… Cred ca tabara de alpinism, vorba vine. De ce? Pentru ca tocmai ma cert cu un prieten bun, Watzaky, ca tot ce incepe cu bine, el zice ca se termina prost. Eu sunt optimista, si zic NU E ASA. Tabara asta a inceput foarte bine. Si ghici? S-a si terminat cu foarte bine. Pe bune! 😀

 – imnul trenului.

In tren…. Pai… In tren am inceput cu Bacardi Breezer watermelon, si a fost foarte tare. Am ras, am dansat pe dnb, in mijlocul trenului, o sa postez si filmuletul, fara sunet din pacate, nu ma pricep la editari. A fost bestial. Doar ca nu am avut unde sa fumam. Ceea ce a fost tare. Am stat cu capul pe geam, afara, sa admir peisajul plin de ceata si de mizerie. Cand am ajuns in tunelul renumit, a fost foarte tare. Intuneric bezna, si cate o usa/pasaj luminate. A fost bestial. Am stat in tren vreo trei ore, din Brasov pana in Sighisoara. Dar a meritat. Ne-am distrat cu totii, am ras si ne-am amuzat… Am mancat schnitzel si am observat un bunic peacolo, care arata fix ca Mos Craciun de pe vremuri, rosu la fata, dolofan, si cu o expresie duuuuulce plina de voie buna. Ne-am cam melancolizat la faza asta, eu cel putin, ne-am adus aminte de craciun si chestii.  In tren a fost o caldura infernala, insuportabila, ceea ce ne-a picat foarte bine, din moment ce afara era n frig de mureai incet (IN CET). In concluzie: calatoria cu trenul a fost foarte foarte tare.

Pozele astea sunt din tren, cu schnitzel, si cu capul pe-afara. Pe geam. Eu sunt aia mai colorata, mai nebuna,

si mai cu limba pe-afara. Stiu ca sunt un pic cam ciudata, dar da, in fiecare poza ma stramb. Nu stiu de ce, dar cam asta este. Nu pot sa NU ma stramb. Cred ca printre alea 2000 de poze cu mine, nu exista nici macar  una in care sa nu ma stramb. E cam ciudat. :)) Dar asa sunt eu.

Dupa ce am coborat din tren. la sighisoara, ne-am dus la gara, sa ne luam autobuzul, care era tare ok. Mic si dulce. El trebuia sa ne duca pana in Sovata, in tabara propriu-zisa. Mergand incet incet, ne-am oprit la Penny, sa ne facem cumparaturile. Eu, cum sunt mancacioasa ca dracu, mi-am luat numai mancare. Mancare si mancare. Multa mancare. Si acum sughit. Nu stiu de ce. Dupa Penny, ce a durat circa o ora, ne-am dus la Sovata. Si… amintiri de acum doi ani au navalit peste mine. Primul sarut cu prima iubire din viata mea, prima excursie ca lumea, cu clasa a opta, cea veche, de care mi-e foarte dor. Prima mea saritura de la inaltime… Prima criza de nervi… Primul adevar scos la iveala, prima cearta adevarata, prima criza de plans. Amintiri placute, neplacute….Oricum, bestiale. Ne-am dat jos, ne-am acomodat, astia de acolo, supraveghetorii nostri, foarte de treaba, ne-au aratat camerele noastre, in care am fost puse cate 4, si ne-au aratat si locurile de fumat. Ceea ce a fost perfect. Nu a trebuit sa ne ascundem ca sa putem fuma. Aveam locruile noastre. Interesant a fost ca, cand au intrebat cine fumeaza, am zis eu si inca  un coleg, ca da, fumam. dar dupa mesele din fiecare zi, ne adunam vreo 11 in locurile de fumat, cate o tigara in mana, cate un fum de la altul…Dar aproape toti au fumat. :)) Ceea ce a fost amzuant. Mult prea amuzant.

Prima activitate. Multe activitati. Nu o sa vi le povestesc. Tzeapa. In schimb, o sa pun poze, si un sfat. Mergeti in tabara outward bound. Pe bune. E bestiala. Trebuie sa fiti 15 persoana ca sa puteti participa. Costa circa un milion juamte de persoana, adica 150 de RON, plus drumul, care costa in total 35 de RON. Outward Bound asigura masa, cazarea si baile. ai….foarte foarte moderne, apa calda, dushuri, incuietori :X:X:X. Tabara asta a fost perfecta. Absolut perfecta. M-am distrat cum nu m-am mai distrat de mult. M-am si indragostit. :)) Amuzant. Noptile ni le petreceam toti in camera noastra, a mea si a inca doua colege, Lulu si Juko, si ne-am distrat toata noaptea. Am jucat Boltz, trombon, adevar sau provocare… Fara chestii stupide… Ne-am distrat de minune nu numai ca o clasa, ci ca un grup de prieteni foarte buni. Mi-a placut si faptul ca am lucrat toti in echipa, nu conta ce faceam, faceam in echipa… Uneori am avut tendinta sa incerc sa preiau conducerea, asa sunt eu din fire, dar am renuntat la asta. Cel putin in timpul tabarei. Nu m-am folosti de faptul calitatea de a comunica mai usor cu persoanele din jur ca sa ajung sus. De obicei asta fac. Din pacate. Manipulez oamenii ca sa am ceea ce vreau. Dar am invatat ca nu trebuie sa fac asta ca sa fiu considerata buna. Am invatat multe in tabara asta. A meritat toti banii, fiecare oboseala trasa, fiecare ora matinala urata, fiecare cazatura… tot. E o tabara magnifica, care nu te formeaza numai din punct de vedere fizic, ci si psihic. Te invata sa comunici cu cei din jur, sa lucrezi in echipa, sa fim toti egali din nastere ;), sa ne bucuram de viata si desigur… Carpe Diem.