Praf si pulbere.

Cand erai copil, nu iti dadeai seama, cat de mult te ditrezi tu de fapt, si cat de putine responsabilitati ai. Puteai sa faci orice voiai, in limitele bunului simt, fara a fi considerat iresponsabil. Puteai sa zici tot ce voiai, sa visezi la a fi actor, cantaret, pilot de curse…. Puteai sa vrei sa fii oricine… Nu iti spunea nimeni ca esti un prost si ca nu mai visa aiurea.
Copilaria ar trebui sa fie cea mai frumoasa perioada a vietii oricarui om, o perioada plina de vise stupide, de rasete si zambete, de intelegere, de compatimire copilareasca, de naivitatea aceea pe care o aveam cu totii. Sau ar fi trebuit sa o avem. Unii nu sunt asa norocosi ca noi. Unii nu au parte de copilarie. Unora li se iau oportunitatile de a fi copilas tembel din prima. Nu sunt lasati sa evolueze dupa cum le sta in natura. Parintii tampiti vor ca copii lor sa se nasca mai maturi ca ceilalti, mai destepti ca restul, sa fie exceptionali, sa fie genii. Au si ei motivele lor, vor un trai mai bun decat or fi avut ei, dar totusi ei nu isi dau seama ca astfel strica viata acelui copil. Luandu-i dreptul la copilarie, il fac sa evolueze ca si cum ar fi sarit peste cea mai importanta etapa a vietii sale. Copilul este cea mai receptiva fiinta, si el retine tot ce i se spune, tot ce vede si tot ceea ce i se face sau tot ce face el. Sau tot ce este indrumat sa faca. Prin urmare, el este enorm influentat de parintii sai, iar daca acestia nu ii dau vise, nu ii dau iubire, afectiune, copilul va ramane marcat pe vecie, si nu neaparat in subconstient. El va ajunge un batranel cu experienta de viata, la 20 de ani. Va ajunge sa dispretuiasca copii in general, pentru ca el nu a avut ce unii dintre ei au.

Dragi parinti, nu faceti greseala de a incerca sa va maturizati copilul, sa ii trasati limite in ale imaginatiei. Nu incercati sa ii spuneti cat de stupide sunt ideile lui. Lasati-l sa traiasca.

Despre societate. Eseu.

Majoritatea oamenilor accepta ideile preconcepute ale societatii mult prea conservatoare. Spiritul de turma domina majoritatea personajelor din rangul mai de jos al societatii. Ideile noi sunt luate la sictir si respinse fara a le lua importanta in considerare. O ideea care ar putea fi buna este respinsa fara a fi inteleasa sau fara a se gandi asupra posibilatilor ei. O persoana care difera de ceilalti, care are alte teorii asupra vietii nu este acceptata in societate, este considerata un outsider, o persoana care nu are ce cauta pe lumea aceasta. Foarte rar se intalnesc specimene care sa aibe indeajuns de mult forta pentru a-si pune ideile in valoare, pentru a se ridica dela sol, a se ridica asupra valorilor exagerate ale societatii.

Cei mai multi nu isi dau seama cand si cum se iau dupa ideile celorlalti. Dar majoritatea asta fac. Tind sa cred ca TOTI facem asta. Toti simtim nevoia de a avea ceva in comun cu cineva. De a fi asemanatori cu totii. Daca nu ne simtim cel putin asemanatori, ne simtim aiurea. Am trecut si eu prin experiente asemanatoare, dar minore… Conteaza ca am trecut si eu prin asta. Nevoia de asemanare a devenit o trasatura cronica a omului, si a vietii in general. Toti isi ghideaza viata dupa aceleasi tendinte. Excentricii, si ei la fel. Da, si ei. Din moment ce sunt mai multi care se aseamana. Sunt poate triburi minuscule… Sa ii consideram asa. Dar in general, toti suntem la fel. Sau la asta se asteapta societatea. Sa fim la fel. Pentru ca asa o multime este mai usor de controlat. Faci o persoana sa creada in ceea ce spui tu, si el continua sa faca asta cu restul membrilor grupului sau. Si asa se raspandeste totul, ca o boala. Si asa se ajunge la controlarea intregii populatii de catre fortele societatii oarbe.

Libertinii, cei care contrazic, cei care isi ghideaza vietile si actiunile in functie de absolut propriile convingeri… Ei sunt distrusi. Distrusi prin mai multe feluri. Nu intru in detalii, deja o dau in paranoia.

Ceea ce conteaza: Indrazniti sa fiti diferiti! Indrazniti sa spuneti nu trendului, spiritului de turma. Indrazniti sa aveti propriile idei. Indrazniti sa ii infruntati pe „restul”.

Aberez si eu uneori. Dar poate exista si un inteles. Poate scriu fabule mai handicapate. Nu stiu. Dar inspiratia imi vine la ora asta, si trebuie sa scap cumva de informatiile care imi apasa creierul care imediat explodeaza.

Maine iarasi la concurs de gramatica…Test la psichologie. Si in plus, raspund la istorie. Creierul meu este oficial suprasolicitat. Iar nu am sa dorm la noapte. E imposibil. Dar sunt bine-dispusa. Sincer, acum as vrea unsingur lucru: sa ma bucur de compania colegutzului. Prea imposibil.

No arrivedercitralala, ma duc sa ma chinui. Noapte buna si o zi baftoasa (:))) ) maine.

E.M.I.L – Supradoza de vise

Asta am avut eu azi-noapte. Dar nu in sensul bun, ca in melodie. Nunu. Nici pe aproape. Si la fel si alaltaieri noapte. Cred ca am creierul prea plin.

Altceva.

Iarasi mi-am schimbat interfata si cred ca am sa raman la asta. Ma reprezint un pic mai mult. Astept critici.

Am prieteni imaginari.  E ceva in neregula cu asta? Viata e doar o ironie a perfectiunii. Viata e tot ce inseamna imprefect. Prietenii imaginari iti imbunatatesc zilele. Ei te fac sa zambesti cand nu vrei pe nimeni langa tine. Ei sunt verzi, au coarne si vorbesc numai prostii. Sunt mici, si uneori ma terorizeaza. Alearga dupa mine si imi pun piedica pe strada. Ei nu imi vreau binele, si nu se prefac ca ar vrea-o. Ei imi spun pe fata ca nu le pasa de mine. Doar le place sa ma vada razand, pentru ca am un ras isteric care da spre amuzant. Ei fac tot ca sa se amuze si sa se simta bine. Tot ceea ce fac o fac pentru ei, ca sa fie ei ok. Sunt cei mai egoisti din lumea asta si oricare alta lume imaginara sau reala. Lor nu le pasa de altceva sau altcineva. Ei sunt perfecti. Nu au regrete. Ei imi tin companie si ma amuza. Ma „entertain”.  Ei imi sunt prieteni. Ei imi spun ce sa fac. Ei vor sa ma faca ca ei. La fel ca ei. Si e amuzant sa ii vezi batandu-se si razand aiurea, ca niste prosti. Ca niste prosti ce sunt. Oare? Ei aprecieaza apreciaza viata si se fac ca ploua cand gresesc. Ii doare fix in cot. Sunt prietenii mei imaginari, si sunt intruchiparea perfectiunii in corpuri fara tesut, fara sange si fara inima care sa pulseze aiurea si sa le creeze probeleme.

Oamenii mei verzi compun o armata. Armata dinozaura. Si armata dinozaura va veni si va va distruge pe toti. Va cuceri Pamantul si voi va veti supune ei. Armata dinozaura. Ar fi atotputernica si infinita. Ar fi apocalipsa in sine. Ar fi sfarsitul omenirii. Si ar fi condusi de mine, o tembela cu prieteni imaginari care viseaza sa cucereasca lumea. Ar fi frumos, credeti-ma! Ati avea paturi, chiuvete si egalitate. Nimic mai mult. Va descurcati voi.

Sunt antisociala si nu am ce face.  Sunt altceva. Sunt o entitate intr-o   entitate. Si voi toti sunteti in plus.

Pentru mine, toti sunt niste papausi, pe care le controlez asa cum vreau eu. Papusi reale, pe care pot sa le chinui. Pot sa imi vars toti nerviipe ele, facandu-le sa sufere. De mii de ori mai mult decat ar fi suferit in viata lipsita de mine. As fi comandantul suprem, comunist din cale-afara, fara constiinta, ca Ion, fara pic de regret. As rade de voi o eternitate si as bea vin singura, fumand o tigara din vremurile lui Ceasca, stand pe geam, cocotata acolo, uitandu-ma la iadul pe care l-am creat.Atat de frumos! Ati fi asa prosti…. ca niste maimute. Maimute urate. Nu… nu maimute. Ca fulgii de zapada care sunt deja molfaiti de ploaia de dupa. Ca florile ofilite din vaza de pe masa acoperita cu un ceasaf alb. Ca petele de mucegai de pe peretele camerei. Ca cutiile goale de langa pat. Pachetele goale si turtite de tigari gen Plugaru. Ca sticla goala de lichior de langa fotoliu. Cafea urata, apa chioara care miroase a fum. Ca aerul din camera, imbibat cu sunete prea goale de pian, cu fumul vesnic de tigara si cu mirosul diabolic de… omuleti verzi. Omuletii mei verzi au asaltat camera. Si se uita ciudat la mine. Imi spun ca trebuie sa plec. Sa plec cu ei. O sa cucerim lumea!!! In sfarsit a sosit timpul! Timpul nostru, omuletii mei dulci. O sa fim regi si regina. O sa fim stapani. O sa fim TOT si NIMIC. Toti o sa ne vada ca pe niste monstri. Care se inalta deasupra lor si ii controleaza fara pic de mila. Si noi radem. Si radem. Si radem. Si radem…

Omuletii verzi nu ma mai terorizeaza.

VnV Nation – Illusion

Book of Spells vol. 2

Spell no. 2 – Love

Hair of your beloved

Sense their smell

Cat’s mustache, lavender

Flowers of a pure grass

Blood from your own soul

So it may last.

Say his name and say only once:

„Forever love is the best.

You my, love, not the rest,

Condemned to my love you are,

Forever”

Say it twice, it will turn against you.

Happiness is a charm,

Make it work

By the touch of your hand.

Cred ca eram aiurea raaaau de tot sa nascocesc incantatii de iubire. :)) O iau razna, Orele astea in plus ma cam distrug. Aberez. Ma duc, fumez o tigara si gata! Ma somn. OK.

Book of Spells vol. 1

Nascocirile mele din timpul orei de istorie engleza.Mi se par de-a dreptul reusite! ^-^ Pentru cei nestiutori, m-am plictisit de engleza si m-au apucat ocultismele. Ce sa-i fac.

Spell no. 1 – Death

Tongue of a leprechaun

Hair off a frog

Toad soup and ginger

Water from the floods

Leaves of a dead witch

All these and a wave

Of your soul, say

„Common health

Painful death,

Cast it on it

Make it suffer

Short and painful

As it deserves

Take his grace, her might

Make thee fright.”

Three times should be enough

To make it suffer

Painful death,

peace at death

For you my witch,

Go on.

semnat: Marie Curie. Cum sa semnezi o vraja cu Marie Curie?  :O