Sally – 2: Tata.

Sally zbura in neant, si nu stia ce-i cu ea. Candva era o fata normala, cu zambetul pe fata mereu mereu. Dar acum, nu, nu mai e asa. Nimic. Acum simte doar un gol imens. O gaura neagra care o macina pe zi ce trece. Lasat de tatal ei. Tatal ei… pe care nici nu il cunostea. Si-a dat seama de asta numai cand l-a pierdut. Nu stia cine era. Habar nu avea ce fel de om era si el… „Oare nu exista oameni normali pe planeta asta?”

Zbura si zbura si zbura, sub efectul a prea multe droguri si prea mult alcool… si somniferele…. alea i-au pus capat. Zbura si nu mai simtea nimic. Asta isi dorea de cand a murit tatal ei. De cand s-a… „s-a sinucis.” Ii era greu sa recunoasca asta. Tatal ei s-a SINUCIS. Avea o familie…fericita…mare… care il iubea si tinea la el, si il ajuta cu tot ce putea. Dar el totusi, si-a inecat amarul in ce? In alcool, in femei, in pariuri… Niciodata nu a trecut peste dezamagirea din tineretea lui. Ii revenea in minte, un fulger, ceva care il impiedica sa zambeasca. Nu putea. Sally nu l-a vazut zambind in viata ei. Numai cand era beat, mai beat ca vreodata, si canta: „Noi suntem soldatii tai, Draga mea, noi te vom scapa de oamenii raaaaai….Noi suntem soldatii tai!” Si era in extaz. Sally avea doisprezece ani. Se uita la tatal ei, cantand ceva ce nici acum nu intelege. Mama ei nu a vrut sa-i spuna despre ce era vorba niciodata. Si a promis ca nici nu o sa-i spuna vreodata.

Sally era distrusa. Ea l-a gasit. O copila de 12 ani sa il gaseasca pe tatal sau mort… Cand ea se ducea sa planga pe umarul lui… sa il roage sa inceteze…ca o sperie. A speriat-o indeajuns pentru tot restul vietii ei. Cu venele taiate, tatal ei zacea in mijlocul camerei lui… langa birou. Cu ochii bulbucati, cu albul maroniu la vedere, un firicel de saliva curgandu-i in jos pe barbie. A mai zvacnit o data, si dus a fost. Si Sally a vazut totul. A incremenit de frica, de neputinta, de nebunie. In momentul acela, copila aia de 12 ani a crescut. A imbatranit. A fost distrusa. Sangele-i curgea la picioarele ei, si ea se uita cum ii invaluie degetele. Fata lui tata era schimonosita intr-un zambet oribil, un zambet al durerii. Si ochii lui erau bulbucati. Niciodata nu o sa uite cum se uitau ochii lui in sus…spre cerul care nu se vedea. Ochii aceia blanzi… Dar plini de nebunie.

Tatal ei a murit, ea l-a gasit. Si mama a innebunit. Temporar. Se gandea ca poate ar fi trebuit sa ramana nebuna. Atunci nu l-ar mai fi avut pe tatal ei vitreg pe capul ei. Oare era chiar asa egoista?

Amintirile ii fluturau in fata ochilor… Zbura, fericita, amintirile nu o mai dureau. Parca era un film pe care il vedea prima oara. Nu o ATINGEAU. Si cand se simtea perfect, un gand ii aparu in fata ochilor: SUPRADOZA.

Nu stia cum, dar a VAZUT gandul acela. Supradoza? Siguranta care o invaluia pana acum a disparut. A fost inlocuita de un fior rece, cutremurator. A luat o supradoza. Da… asta era… O sa moara si ea. In sfarsit… scapa de tot. De mama ei, careia nu ii mai pasa… de tatal ei vitreg, care e o bestie… de fratele ei… un drogat… Dar…  ramane EA. Cum se va descurca fara ea? Fara Sally a ei? Care o ajuta mereu? Ce o sa faca ea? Nu vrea sa moara. Are nevoie de ea. Au nevoie una de cealalta.

Trebuie sa reziste. Aparu o lumina neagra. Da, era o lumina…dar era neagra.

Anunțuri

Sally – capitolul 1

Zbura. Nu stia cum, dar Sally zbura. Se uita in jos, si vedea cum toate luminile orasului trec sub ea. Vedeacum dispare restaurantul la care manca mereu cu tatal ei vitreg. Ura restaurantul ala. Chelnerita se uita la ea cu o suspiciune in ochi… De parca ar fi fost ceva intre ea si omul acela hidos… Cu 20 de ani mai in varsta ca ea. Dar chelnerita nu stia cine era omul ala, care parea a fi cult, manierat si om de afaraceri. Era un om josnic, care se folosea de naivitatea oamenilor ca sa faca bani. Si era bogat. Putred de bogat. De aceea l-a luat pe el mama ei… Si nu pe taximetristul pe care il iubea cu adevarat. Ea ii spunea mereu ca banii nu conteaza, daca il iubeste… Sa fie al ei. Dar mama ei spunea ca banii inseamna totul. Incetul cu incetul a luat-o razna. Numai bancnote avea in cap si devenise deja paranoica… Starea ei se agrava in fiecare zi. Pana cand au dus-o la doctor. Si au aflat: schizofrenie. Si nu mai avea mult timp la dispozitie… Avea probleme cu inima ei… Inima aceea care a suferit atat…pentru nimic. Pentru ea? Nu. Nu ii prea pasa de fiica ei… Nu o asculta. Voia numai sa ii fie bine, dar nu se prea interesa de asta. Fata isi facea singura norocul. Lucra ca o chelnerita, intr-un bar de doi bani, intr-o bomba infecta… Dar o plateau bine. Chit ca trebuia sa suporte batjocura clientilor… „O manuta pe fundulet nu strica” – ii spunea sefa. Sefa era o femeie cel putin ciudata. Plina de viata, zambitoare, de parca totul ar fi fost ok. Dar nu era… Avea  un bordel in ghetoul orasului, pe care il frecventau toti din lumea persoanelor publice… Si avea multe probleme si cucoana. Dar era mereu plina de viata, motto-ul ei era „Trece. Totul va trece si o sa fie totul in regula.” Asta spunea mereu… si  Sally o credea. Pana cand…

Mama ei era pe moarte… Si ea zbura… Mai sus si mai sus, sa scape de tot. Sa nu mai aiba nimic pentru care sa isi faca griji.

Mama era in spital. Tatal ei vitreg ii facea ochi dulci… Fratele ei, Sam, s-a apucat de droguri… Sa scape si el de durere… Si zbura.