migrene

Ca de obicei, sunt ocupata cu scoala acum, desi ma simt intr-o faza creatoare…

Dar creatia necesita hotarare si al dracului chef de scris. N-am.

Ma uit la Daria (look it up) si sunt intr-o faza foarte antisociala. Tare, nu?

Voiam deci doar sa dau un semn de viata, n-am murit inca, desi mor de durere de cap. pa.

Anunțuri

Vacanta plus o zi!

Ieri am fost la scoala, evident am dormit si dupa sase ore am si tulit-o acasa. Caci ne-ar fi tinut la o ora in care trebuia sa stam in gol. Venea o proasta de la vreo facultate sa ne tina ora, ultima ora! Scandalos. Asa ca m-am tirat.

Seara am fost la film si la wrestling, amuzant, acasa am mai citit pe net si m-am mai jucat pe calc, hp! Si nu stiu cum, m-am culcat la trei juma’. Am citit pana atunci. Defapt, recitit. Si asa mai departe.

Dimineata pe la noua juma’ imi suna telefonul, colegii, hai la gratar! Zic, bai, v-ati tampit? O sa PLOAIE. Si o sa fie naspa. Nu ca acuma e vreme frumoasa. Zic bine, ma scola acuma si vorbim pe mess. Imi pun telefonul pe silent, sa nu cumva sa ma mai sune cineva sa bazaie pe-acolo. Dau sa ma scol…. Canci. Somn. Pana la 1 jumate. Trezita cu zambet foarte tamp pe fata, ascultand asta:

Nu am dormit destul, dar mna. Sa vedem cum rezist. In plus, acum ma doare gatul, sunt lenesa, beau cafea si imi vine sa topai cu scaun cu tot.

Btw: ce dracu sarbatorim de 1 mai? Ca iar nu stiu. Ziua muncii? Sau ce?

Si m-am hotarat sa stau aiurea pana pe la 5. Dupa aia ma pregatesc sa ies afara. In viitorul apropiat voi mai prelua o leapsa culta, sa vedem ce si cum. Eu de ce nu stralucesc?

Nu am net.

De cateva zile bune nu am mai avut parte de conexiunea la internet promisa de providerul RDS&RCS.

Mi-a ajuns pana peste cap! Marti ma duc la concurs, pe tara si nu am acces la internetul atat de necesar la ora asta. Nu pot nici sa folosesc telefonul, dooh, e tot RDS. Cred ca imi voi face abonament la clicknet, poate ei sunt mai buni. Nu cred ca ar fi, dar macar sa incerc. Nici o retea din Brasov nu este acceptabila.

Prin urmare acum postez de la Fikaa, si am numai cateva minute la dispozitie. Va impartasesc:

Metro Station:

Nu am prea multe noutati, pentru ca am lucrat mult in ultima saptamana, am scris mult si am si citit mult. Am avut trei zile libere de la scoala, si vacanta de ieri! (vineri). Cele trei zile le primisem multumita olimpiadei. Si nu, nu am stat si nu am lenevit toata ziua, ci am lucrat. Mai am ceva materiale de pus la punct, dar in rest sunt gata.

Ma duc, film.

Pa.

Overheard

Stateam in autobuz acum cateva zile, miercuri parca, da, de atunci nu am mai avut net ca lumea. Si in fata mea, cu doua scaune mai incolo, stateau doi baieti, colegi presupun si am tras cu urechea la ce vorbeau. Erau cred ca in primul an de liceu, si debordau de inteligenta. Stilul lor de a vorbi, cameramanul vocabularul lor era unul foarte elocvent sau cum se spune, nu-mi prea functioneaza creierul, si avea opinii, chiar aveau propriile opinii despre spiritul de craciun, despre scoala si despre prietenie in mare. M-a amuzat faptul ca ei vorbea atat de frumos, si nu injurau, chiar daca erau baietii in floarea adolescentei, si doua fete de langa ei vorbeau si se purtau ca niste taranci. E amuzant cum se intoarce roata uneori.

Revin, doar ca nu prea am timp, astept pe cineva. Si trebuie sa ma si duc la cumparaturi. E ok. V-am pupat. Am sa vorbesc si despre sarbatori diseara sau maine sau mai incolo, vedem.

Despre societate. Eseu.

Majoritatea oamenilor accepta ideile preconcepute ale societatii mult prea conservatoare. Spiritul de turma domina majoritatea personajelor din rangul mai de jos al societatii. Ideile noi sunt luate la sictir si respinse fara a le lua importanta in considerare. O ideea care ar putea fi buna este respinsa fara a fi inteleasa sau fara a se gandi asupra posibilatilor ei. O persoana care difera de ceilalti, care are alte teorii asupra vietii nu este acceptata in societate, este considerata un outsider, o persoana care nu are ce cauta pe lumea aceasta. Foarte rar se intalnesc specimene care sa aibe indeajuns de mult forta pentru a-si pune ideile in valoare, pentru a se ridica dela sol, a se ridica asupra valorilor exagerate ale societatii.

Cei mai multi nu isi dau seama cand si cum se iau dupa ideile celorlalti. Dar majoritatea asta fac. Tind sa cred ca TOTI facem asta. Toti simtim nevoia de a avea ceva in comun cu cineva. De a fi asemanatori cu totii. Daca nu ne simtim cel putin asemanatori, ne simtim aiurea. Am trecut si eu prin experiente asemanatoare, dar minore… Conteaza ca am trecut si eu prin asta. Nevoia de asemanare a devenit o trasatura cronica a omului, si a vietii in general. Toti isi ghideaza viata dupa aceleasi tendinte. Excentricii, si ei la fel. Da, si ei. Din moment ce sunt mai multi care se aseamana. Sunt poate triburi minuscule… Sa ii consideram asa. Dar in general, toti suntem la fel. Sau la asta se asteapta societatea. Sa fim la fel. Pentru ca asa o multime este mai usor de controlat. Faci o persoana sa creada in ceea ce spui tu, si el continua sa faca asta cu restul membrilor grupului sau. Si asa se raspandeste totul, ca o boala. Si asa se ajunge la controlarea intregii populatii de catre fortele societatii oarbe.

Libertinii, cei care contrazic, cei care isi ghideaza vietile si actiunile in functie de absolut propriile convingeri… Ei sunt distrusi. Distrusi prin mai multe feluri. Nu intru in detalii, deja o dau in paranoia.

Ceea ce conteaza: Indrazniti sa fiti diferiti! Indrazniti sa spuneti nu trendului, spiritului de turma. Indrazniti sa aveti propriile idei. Indrazniti sa ii infruntati pe „restul”.

Aberez si eu uneori. Dar poate exista si un inteles. Poate scriu fabule mai handicapate. Nu stiu. Dar inspiratia imi vine la ora asta, si trebuie sa scap cumva de informatiile care imi apasa creierul care imediat explodeaza.

Maine iarasi la concurs de gramatica…Test la psichologie. Si in plus, raspund la istorie. Creierul meu este oficial suprasolicitat. Iar nu am sa dorm la noapte. E imposibil. Dar sunt bine-dispusa. Sincer, acum as vrea unsingur lucru: sa ma bucur de compania colegutzului. Prea imposibil.

No arrivedercitralala, ma duc sa ma chinui. Noapte buna si o zi baftoasa (:))) ) maine.

Outward Bound Romania.

Hmm… a trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic… Pai, na ca recuperam. :>

Cu ce sa incep? Pai… Cred ca tabara de alpinism, vorba vine. De ce? Pentru ca tocmai ma cert cu un prieten bun, Watzaky, ca tot ce incepe cu bine, el zice ca se termina prost. Eu sunt optimista, si zic NU E ASA. Tabara asta a inceput foarte bine. Si ghici? S-a si terminat cu foarte bine. Pe bune! 😀

 – imnul trenului.

In tren…. Pai… In tren am inceput cu Bacardi Breezer watermelon, si a fost foarte tare. Am ras, am dansat pe dnb, in mijlocul trenului, o sa postez si filmuletul, fara sunet din pacate, nu ma pricep la editari. A fost bestial. Doar ca nu am avut unde sa fumam. Ceea ce a fost tare. Am stat cu capul pe geam, afara, sa admir peisajul plin de ceata si de mizerie. Cand am ajuns in tunelul renumit, a fost foarte tare. Intuneric bezna, si cate o usa/pasaj luminate. A fost bestial. Am stat in tren vreo trei ore, din Brasov pana in Sighisoara. Dar a meritat. Ne-am distrat cu totii, am ras si ne-am amuzat… Am mancat schnitzel si am observat un bunic peacolo, care arata fix ca Mos Craciun de pe vremuri, rosu la fata, dolofan, si cu o expresie duuuuulce plina de voie buna. Ne-am cam melancolizat la faza asta, eu cel putin, ne-am adus aminte de craciun si chestii.  In tren a fost o caldura infernala, insuportabila, ceea ce ne-a picat foarte bine, din moment ce afara era n frig de mureai incet (IN CET). In concluzie: calatoria cu trenul a fost foarte foarte tare.

Pozele astea sunt din tren, cu schnitzel, si cu capul pe-afara. Pe geam. Eu sunt aia mai colorata, mai nebuna,

si mai cu limba pe-afara. Stiu ca sunt un pic cam ciudata, dar da, in fiecare poza ma stramb. Nu stiu de ce, dar cam asta este. Nu pot sa NU ma stramb. Cred ca printre alea 2000 de poze cu mine, nu exista nici macar  una in care sa nu ma stramb. E cam ciudat. :)) Dar asa sunt eu.

Dupa ce am coborat din tren. la sighisoara, ne-am dus la gara, sa ne luam autobuzul, care era tare ok. Mic si dulce. El trebuia sa ne duca pana in Sovata, in tabara propriu-zisa. Mergand incet incet, ne-am oprit la Penny, sa ne facem cumparaturile. Eu, cum sunt mancacioasa ca dracu, mi-am luat numai mancare. Mancare si mancare. Multa mancare. Si acum sughit. Nu stiu de ce. Dupa Penny, ce a durat circa o ora, ne-am dus la Sovata. Si… amintiri de acum doi ani au navalit peste mine. Primul sarut cu prima iubire din viata mea, prima excursie ca lumea, cu clasa a opta, cea veche, de care mi-e foarte dor. Prima mea saritura de la inaltime… Prima criza de nervi… Primul adevar scos la iveala, prima cearta adevarata, prima criza de plans. Amintiri placute, neplacute….Oricum, bestiale. Ne-am dat jos, ne-am acomodat, astia de acolo, supraveghetorii nostri, foarte de treaba, ne-au aratat camerele noastre, in care am fost puse cate 4, si ne-au aratat si locurile de fumat. Ceea ce a fost perfect. Nu a trebuit sa ne ascundem ca sa putem fuma. Aveam locruile noastre. Interesant a fost ca, cand au intrebat cine fumeaza, am zis eu si inca  un coleg, ca da, fumam. dar dupa mesele din fiecare zi, ne adunam vreo 11 in locurile de fumat, cate o tigara in mana, cate un fum de la altul…Dar aproape toti au fumat. :)) Ceea ce a fost amzuant. Mult prea amuzant.

Prima activitate. Multe activitati. Nu o sa vi le povestesc. Tzeapa. In schimb, o sa pun poze, si un sfat. Mergeti in tabara outward bound. Pe bune. E bestiala. Trebuie sa fiti 15 persoana ca sa puteti participa. Costa circa un milion juamte de persoana, adica 150 de RON, plus drumul, care costa in total 35 de RON. Outward Bound asigura masa, cazarea si baile. ai….foarte foarte moderne, apa calda, dushuri, incuietori :X:X:X. Tabara asta a fost perfecta. Absolut perfecta. M-am distrat cum nu m-am mai distrat de mult. M-am si indragostit. :)) Amuzant. Noptile ni le petreceam toti in camera noastra, a mea si a inca doua colege, Lulu si Juko, si ne-am distrat toata noaptea. Am jucat Boltz, trombon, adevar sau provocare… Fara chestii stupide… Ne-am distrat de minune nu numai ca o clasa, ci ca un grup de prieteni foarte buni. Mi-a placut si faptul ca am lucrat toti in echipa, nu conta ce faceam, faceam in echipa… Uneori am avut tendinta sa incerc sa preiau conducerea, asa sunt eu din fire, dar am renuntat la asta. Cel putin in timpul tabarei. Nu m-am folosti de faptul calitatea de a comunica mai usor cu persoanele din jur ca sa ajung sus. De obicei asta fac. Din pacate. Manipulez oamenii ca sa am ceea ce vreau. Dar am invatat ca nu trebuie sa fac asta ca sa fiu considerata buna. Am invatat multe in tabara asta. A meritat toti banii, fiecare oboseala trasa, fiecare ora matinala urata, fiecare cazatura… tot. E o tabara magnifica, care nu te formeaza numai din punct de vedere fizic, ci si psihic. Te invata sa comunici cu cei din jur, sa lucrezi in echipa, sa fim toti egali din nastere ;), sa ne bucuram de viata si desigur… Carpe Diem.