Poisoning our food, killing us.

Presupun ca toti am auzit cum guvernele europene, ba chiar si cele internationale, intentioneaza sa ne cam extermine pe toti. Irinium in ingrasamant, vaccine necunoscute si asa mai departe. Inteleg ca suntem multi, dar… nu e drept! Cetatenii „de treaba”, cei ok, cei cu nitel de cultura genrala, intelectualii necorupti… oamenii drepti… Nu exista exceptii? Tre’ sa mergem toti?

Peste 10 ani, majoritatea populatiei va suferi de cancer, corpurile vor fi mucegaite, mancate de acidul din mancaruri, torturate de aerul suprapoluat… Vom fi nimic. Vad cu proprii mei ochi, cum bogatanii si „guvernantele” oamenilor sunt corupti, egoisti, aroganti si narcisisti. Politica ne distruge, va trebui sa ne intoarcem la cevhile metode de schimburi agricole, sa ne cultivam mancarea. Si asta nu ar fi un lucru rau, rau este ca nu o facem din proprie initiativa. Trebuia ca mizeriile din top sa ne forteze sa facem asta.

Suntem ca niste soareci fricosi, cobai buni de nimic, care sunt buni numai drept jucarii vii, torturabile, PROASTE!

Din pacate, asta suntem noi, oamenii. Imi pare rau sa zic asta, sa recunosc asta, si incerc in fiecare zi sa consum mai putin, sa nu ma las batjocorita de sistemul consumatorului obsedat, si incerc sa-i intorc pe mai multi pe calea… dreapta? Confortul este si el important, dar nu este insasi viata cea mai importanta? Si vointa de o trai exact cum vrei tu?

Mai nou, in jurul meu vad numai frustrati, stresati, disperati, si indurerati. Nici eu nu sunt departe.

E trist. Ba nu, e chiar tragic, deplorabil si complet injositor ceea ce facem cu noi.

Cred ca cel mai bine ar fi sa fim hippie cu toti, vegan hippie, cu propriile gradini, cu propriile tinuturi de iarba, cu propriile vise realizate… nu tanjind dupa visele altora! Sa fim relaxati, fericiti si uniti, dar diferiti complet.

Imposibil.

Anunțuri

Despre societate. Eseu.

Majoritatea oamenilor accepta ideile preconcepute ale societatii mult prea conservatoare. Spiritul de turma domina majoritatea personajelor din rangul mai de jos al societatii. Ideile noi sunt luate la sictir si respinse fara a le lua importanta in considerare. O ideea care ar putea fi buna este respinsa fara a fi inteleasa sau fara a se gandi asupra posibilatilor ei. O persoana care difera de ceilalti, care are alte teorii asupra vietii nu este acceptata in societate, este considerata un outsider, o persoana care nu are ce cauta pe lumea aceasta. Foarte rar se intalnesc specimene care sa aibe indeajuns de mult forta pentru a-si pune ideile in valoare, pentru a se ridica dela sol, a se ridica asupra valorilor exagerate ale societatii.

Cei mai multi nu isi dau seama cand si cum se iau dupa ideile celorlalti. Dar majoritatea asta fac. Tind sa cred ca TOTI facem asta. Toti simtim nevoia de a avea ceva in comun cu cineva. De a fi asemanatori cu totii. Daca nu ne simtim cel putin asemanatori, ne simtim aiurea. Am trecut si eu prin experiente asemanatoare, dar minore… Conteaza ca am trecut si eu prin asta. Nevoia de asemanare a devenit o trasatura cronica a omului, si a vietii in general. Toti isi ghideaza viata dupa aceleasi tendinte. Excentricii, si ei la fel. Da, si ei. Din moment ce sunt mai multi care se aseamana. Sunt poate triburi minuscule… Sa ii consideram asa. Dar in general, toti suntem la fel. Sau la asta se asteapta societatea. Sa fim la fel. Pentru ca asa o multime este mai usor de controlat. Faci o persoana sa creada in ceea ce spui tu, si el continua sa faca asta cu restul membrilor grupului sau. Si asa se raspandeste totul, ca o boala. Si asa se ajunge la controlarea intregii populatii de catre fortele societatii oarbe.

Libertinii, cei care contrazic, cei care isi ghideaza vietile si actiunile in functie de absolut propriile convingeri… Ei sunt distrusi. Distrusi prin mai multe feluri. Nu intru in detalii, deja o dau in paranoia.

Ceea ce conteaza: Indrazniti sa fiti diferiti! Indrazniti sa spuneti nu trendului, spiritului de turma. Indrazniti sa aveti propriile idei. Indrazniti sa ii infruntati pe „restul”.

Aberez si eu uneori. Dar poate exista si un inteles. Poate scriu fabule mai handicapate. Nu stiu. Dar inspiratia imi vine la ora asta, si trebuie sa scap cumva de informatiile care imi apasa creierul care imediat explodeaza.

Maine iarasi la concurs de gramatica…Test la psichologie. Si in plus, raspund la istorie. Creierul meu este oficial suprasolicitat. Iar nu am sa dorm la noapte. E imposibil. Dar sunt bine-dispusa. Sincer, acum as vrea unsingur lucru: sa ma bucur de compania colegutzului. Prea imposibil.

No arrivedercitralala, ma duc sa ma chinui. Noapte buna si o zi baftoasa (:))) ) maine.