Praf si pulbere.

Cand erai copil, nu iti dadeai seama, cat de mult te ditrezi tu de fapt, si cat de putine responsabilitati ai. Puteai sa faci orice voiai, in limitele bunului simt, fara a fi considerat iresponsabil. Puteai sa zici tot ce voiai, sa visezi la a fi actor, cantaret, pilot de curse…. Puteai sa vrei sa fii oricine… Nu iti spunea nimeni ca esti un prost si ca nu mai visa aiurea.
Copilaria ar trebui sa fie cea mai frumoasa perioada a vietii oricarui om, o perioada plina de vise stupide, de rasete si zambete, de intelegere, de compatimire copilareasca, de naivitatea aceea pe care o aveam cu totii. Sau ar fi trebuit sa o avem. Unii nu sunt asa norocosi ca noi. Unii nu au parte de copilarie. Unora li se iau oportunitatile de a fi copilas tembel din prima. Nu sunt lasati sa evolueze dupa cum le sta in natura. Parintii tampiti vor ca copii lor sa se nasca mai maturi ca ceilalti, mai destepti ca restul, sa fie exceptionali, sa fie genii. Au si ei motivele lor, vor un trai mai bun decat or fi avut ei, dar totusi ei nu isi dau seama ca astfel strica viata acelui copil. Luandu-i dreptul la copilarie, il fac sa evolueze ca si cum ar fi sarit peste cea mai importanta etapa a vietii sale. Copilul este cea mai receptiva fiinta, si el retine tot ce i se spune, tot ce vede si tot ceea ce i se face sau tot ce face el. Sau tot ce este indrumat sa faca. Prin urmare, el este enorm influentat de parintii sai, iar daca acestia nu ii dau vise, nu ii dau iubire, afectiune, copilul va ramane marcat pe vecie, si nu neaparat in subconstient. El va ajunge un batranel cu experienta de viata, la 20 de ani. Va ajunge sa dispretuiasca copii in general, pentru ca el nu a avut ce unii dintre ei au.

Dragi parinti, nu faceti greseala de a incerca sa va maturizati copilul, sa ii trasati limite in ale imaginatiei. Nu incercati sa ii spuneti cat de stupide sunt ideile lui. Lasati-l sa traiasca.

Anunțuri